2,317 matches
-
te lamentezi, fără să filozofezi. Este greu, dar nu imposibil. O probă, între numeroase altele: 72 totul e în paragină chiar și aceste poeme neterminate, rămân defuncte și fără glas într-un maldăr de hârtii îngropate de gunoaiele timpului sub felinarele încremenite în stele, fără timp fără spațiu și sub pașii pustiului. *Stejărel Ionescu, Poemul meu neterminat din jilțul poeziei, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2016. Timișoara, noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Despre realismul liric* / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
acum e să nu se oprească, ci să continue să se roage în gând. Și azi, ca niște ciori negre, persistă ulițele întunecoase în orașul acesta, dar pe atunci la nici un colț al străzii nu mai lucea lumina sclipitoare a felinarelor. Orașul anilor 90 se cufunda foarte devreme în miezul monumentalei nopți. Unicul centru vizitat de lume, în orele târzii, și care mai răsufla în bezna nopții, de prezența vizitatorilor, și celor cu astfel de necesități de comunicare, era așa-zisul
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
provincie, ne-au somat să ne oprim, ne-au întrebat gurural și ferm încotro mergem și cine ne sunt însoțitorii, eram aliniați în fața cailor și a călăreților 7 sau 8, cu doi dintre ei descălecați ca să ne cerceteze îndeaproape cu felinarul și să ne controleze permisul de trecere și actele, Elena îmi spusese să iau totul în serios că “ocupanții” joacă tare, așa a pățit ea cu vreo doi ani in urmă, a bufnit oarecum în râs și a fost constrânsă
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
erau cumva departe, iar luminile celui de-al doilea abia se zăreau din locul acestui “experiment” creștin, cu o simbolistică legată de apropierea marii sărbători a Crăciunului. Am poposit apoi la “magicieni” care așezați în jurul unui foc abia mocnit, cu felinare și făclii îndreptate spre masa de scris și care ne-au povestit că au văzut pe cer o stea strălucitoare ca niciodată și că ei credeau că va fi steaua care va arăta că ceva minuinat se va întâmpla la
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
orfan Bulgaria . O salbă de culori parfum bucurii prietenii costume felii de cor călușari joc și port a cuprins vii din podgorii până la un ceas de seară prin generații de la trei la optezi și trei de ani când torțele de felinar au astins dor înstrăinare de țara mumă în dangăt de clopot și răsunet de folclor prin Ovidiu Homorodean Tudor Furdui Iancu. O Poveste de un arămiu aparte de românism. Referință Bibliografică: FELII DE ROMÂNISM LA COVĂSÂNȚ ARAD / Florica Ranta Cândea
FELII DE ROMÂNISM LA COVĂSÂNŢ ARAD de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368688_a_370017]
-
au plecat cu iubirea brodată-n cuvinte marea îmi duce privirea prin zări miruite cu mirosul florilor de tei și albăstrele ... în concert enescian lutul de acasă îmi poartă urmele acolo pe oriunde ... aici ochii tăi mari și adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele ... de ea ... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
ample, festivaliere, cultivate și la San Remo, ea o conducea către premii!”. Să fi fost prin anul 1970 când am văzut-o pe regretata artistă, la Buhuși. Burase, într-un început de toamnă și odată cu înserarea, bulevardul era lucios sub felinarele aprinse. Se sfârșise un spectacol în care Doina Badea a susținut un recital ce mi-l aduc aminte, asistându-l din primele rânduri ale Sălii de spectacole. Nu uit părul ei galben ca grâul așteptat să fie înșfăcat de gurile
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
și pornea ca un val de mare, de la liman înspre larg, un glas vast, neted și sensibil. După spectacol a făcut o plimbare pe strada principală a Buhușiului ce se întindea umedă și așternută de melancolii, sub întunericul învins de felinare. Am condus-o din urmă, de la Casa de cultură, prin fața sinagogii de altădată, dărâmate în iureșul construirii blocurilor muncitorești, prin fața Cireșicăi, a Grădinii de vară, a vechii farmacii, a cofetăriei Bujorul, toate rase de pe fața pământului, până la capăt, unde stăteau
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
fular Obrajii roșii, prichindel pierdut în munți de nea A colindat și pe la ușa mea Cu banii câștigați și-a cumpărat vioară Copilul cântă la ferestre înghețate Până la primăvară, oamenii buni îi asculta poveștile Seară nu cântă. Privește La lumină felinarului printr-un ochi aburit La fereastra unui castel părăsit Vede spiridușii, din tolba fermecata Împrăștie praf magic de zăpadă Din troiene ies în ritm de vals cosânzene Pe fiecare fulg plutește un înger Dimineață găsește arcușul viorii vrăjit Trece cântând
ALTĂ POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349579_a_350908]
-
IERNII Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului MAGIA IERNII Pe zarea sidefie, văzduhul a nins, Magia iernii să se strecoare în vis. Iar cer de stele se oglindește-n ape S-apridă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase in slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de
MAGIA IERNII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349633_a_350962]
-
de stârvine strigă: Noi nu avem stăpân ! Privesc trist prin fereastră, în suflet o răscoală, Ar vrea să evadeze, din sângele străbun. E pardosita, lumea de rău și întuneric, Pisica-mi toarce-n poala și sare pe pereți, Aprind iar felinarul și fumez cadaveric, Beau sângele iubitei și mănânc ,ciuciuleți. Și îmi doresc ca lumea să iasă din nămol, Să mă întorc în timp prin beznă și lumina, Să tai capul de șarpe în sânge cu formol, Aud ceva la stiri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
de stârvine strigă: Noi nu avem stăpân !Privesc trist prin fereastră, în suflet o răscoală,Ar vrea să evadeze, din sângele străbun.E pardosita, lumea de rău și întuneric,Pisica-mi toarce-n poala și sare pe pereți,Aprind iar felinarul și fumez cadaveric,Beau sângele iubitei și mănânc ,ciuciuleți.Și îmi doresc ca lumea să iasă din nămol,Să mă întorc în timp prin beznă și lumina,Să tai capul de șarpe în sânge cu formol, Aud ceva la stiri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
drum fără întoarcere, un drum ce avea să fie începutul în fresca unei vieți, un drum care arăta sensul unui destin scris deja, undeva, în cartea acelei vieți... Capitolul III Era ora trei dimineața. Romelia deschise ochii și privi către felinarul cu lumină slabă din colțul străzii, care-și arunca razele-i dulci ca o binecuvântare, tocmai în cămăruța acestei copile. Adusese, încă din seara trecută, mai multe găleți cu apă și umpluse cazanul pregătit pe plita de fontă, iar acum
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
apus orizontul se înroși în ultimele raze ale soarelui ceea ce vestea pentru a doua zi o vreme frumoasă. Încet amurgul cuprinse întinderile și pe la ferestre luceau lumini artificiale. Pe bolta cerească strălucea luceafărul, apoi rând pe rând steluțele își aprinseră felinarele. Pe străzile Bucureștiului era forfotă. Umbrele nopții cădeau lent peste capitala României, iar la răsărit se ivea roata roșiatică a lunii învăluită într-o oarecare tristețe ca urmare a unui halău care o înconjura cu reflexe ciudate. Aștrii cerului aveau
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
început să explorăm împrejurimile. Parcul era practic neschimbat. Copaci bătrâni, multă verdeață, bănci pe aleile care se uneau radial în centru. Teatrul exista încă, dar părea nefolosit de ani de zile. Chioșcul pentru fanfară era și el, refăcut. În jurul parcului felinarele erau cele dinainte de război, vopsite de curând, cu becuri așezate ca o inflorescență. Se vedea că edilii orașului au încercat să mențină cât mai mult din farmecul vechiului oraș. Lipsea în schimb Tudorică dorobanțul. În locul lui era un grup statuar
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
care l-am jucat pe scena vieții a fost iubirea! Și mă tem că tangoul a luat sfârșit, tocmai când voiam să jucăm timpul pe degete. În gările, unde am poposit cândva, totul a rămas inert și alb; scaune, locomotive, felinarele de pe peroane nu mai au gaz, nesomnul împletește o pană de curent, visele nu-și mai găsesc lăcașul imaginației: totul este în beznă ca și iubirea noastră...) Mă doare gândul și sensul cuvântului din care tocmai am ieșit; mă doare
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
10. pâlc de pădure - o secure a nimănui printre cioturi 11. groapă de gunoi - o muzicuța veche își află stăpân 12 zi ploioasa - două lebede albe înoată alături 13 noapte cu stele - dinspre capita cu fan iarăși chicoteli 14. vechiul felinar - noapte de noapte luna îl luminează 15 nechezat de cai - urletele lupilor rămase-n urma 16 vechiul fanar- o băsma uitată în cuiul din grinda 17. frunză căzută- bătrânul pășește pe de-alături 18 toamnă târzie - o salcă-nflorită trezind
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
somnul să-și facă apariția. Se ridică din pat, să deschidă fereastra. Aerul călduț adia ușor. O răcorea aducându-i puțină liniște. Privea grădina imensă cu pomi mici și iarbă deasă, bine îngrijită. Straturi de flori așezate strategic înfrumusețau aspectul. Felinarele împânzite pe domeniu luminau discret învăluind în mister curtea și conacul. Galopul unui cal se auzea apropiindu-se zgomotos. Apariția lordului M.Joseph o surprinse și se retrase după perdea deși nu erau șanse să fie observată, camera era cufundată
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
Articolele Autorului Dacă-i vorba de ales Dați-mi tot ce mi-ați promis: Dați-mi dreptul meu la vis Că l-ați invocat prea des! Dați-mi liniștile care Le răpiseră ceilalați Când cobori să te înalți, Stinge vântul felinare S-a făcut prea multă larmă C-au să vină gunoierii Inimă să nu te sperii Că tu n-ai permis de armă Ce să facem împreună Când nici singuri nu puteți să-i opriți? Țiganii beți Dau cu vorbe
DREPTUL LA VISARE de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348113_a_349442]
-
ramuri de măslin pâlpâie-o stea. Apus de soare- șiruri de copaci în alb jos prăpastia. Cireș dezgolit- între crengi și rădăcini în treacăt umbra. Noapte în pustiu- pe nisip doar razele și nicio frunză. Nicio rază-n cer- sub felinar copacul legănat de vânt. Soare nicăieri- între tălpi și copite albul zăpezii. Frunză-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
apusul pe tâmple îl apeși cu gândul înserării îi dărui aura ta înțelesul vieții Doamne se pierde flacăra se stinge în cutia aceea de lemn stejarul cântă cântă cântă începe frica să-și arate colții prietene lasă răsăritul în sprâncene felinar pentru inima răsucită între primul tău cuvânt și cel din urmă rostit pe banca așteptărilor îndelungă așteptare a punctului când zborul a uitat să-și întregească aripa stângă cea dreaptă aleargă încă prin logica unui bulgăre de pământ strâns în
DRUM BUN PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347698_a_349027]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > PLOUA ÎNCERCĂNAT PESTE FRUNZARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ploua încercănat peste frunzare, și stropi de toamnă țipau încă vii, ștergând eternul prins în felinare și timpul ce se zbate-n colivii. Ghirlande ofilite zac sub ramuri, și doar tristețe-atârnă-n epoleți, sub haine de paradă prinse-n hamuri, mai latră vântul, retrezind poeți! Se-aud chitare înjunghiind iubirea, sub schilodiri de frunze și de ram
PLOUA ÎNCERCĂNAT PESTE FRUNZARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350036_a_351365]
-
apele tale... -Așa este prealuminate. -Tulburat sunt și eu, să știi asta! Însă o scoatem noi la capăt. Spunând acestea arhiereul făcu un semn și micul convoi plecă în frunte cu Serah, care lumina calea palanchinului ținând în mână un felinar anunțând trecerea arhiereului. - Faceți loc pentru arhiereul Caiafa! Eliberați calea pentru arhiereul Caiafa! spunea Serah, aceasta fiind datoria lui în momentul când se deplasau în acest fel. Caiafa însă trase draperia și îi porunci să nu-i mai pronunțe numele
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
De norii își strecoară stihiile de sare Și umbre colorează zenitul dintre noi, De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi! Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv, Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare, Sub cruce de regrete, iubim definitiv, Iertând nevinovate vâltori de-nlăcrimare. Ne alungam stângaci, apoi ne regăsim, Însângerați de-o boală ce n-are vindecare, Purtăm poveri bizare. E-o vină că iubim? Desăvârșit blestem de dor și disperare. Referință Bibliografica
REFREN ÎMPĂTIMIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350123_a_351452]
-
din cer ne-ar dărui lumină. Mi-am împărțit tăcerile cu vântul, Pe-un colț de infinit te-am alungat, Zăpezile uitării au albit pământul, Iar trenul viselor se lasă așteptat. Ca două umbre rătăcite-n noapte Ne căutăm cu felinare de-mprumut, Tu ești aici, însă te simt departe... Zâna deșertului de alb, necunoscut. Culorile s-au adunat pe munții ninși, Chemările prin farduri se destramă, De vrei să pleci, de ce ai ochii plânși? Tu știi că iarna însăși este
COCORI ÎNZĂPEZIŢI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350155_a_351484]