KorAP: Find »[drukola/base=feminin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...71 >

1,751 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

studenți. 2.2.2. Acordul în caz al adjectivului În limba română standard, adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Toate aceste trei categorii sunt exprimate printr-un singur morfem. Acordul în caz este vizibil doar la feminin singular, unde substantivul are forme diferite pentru G/D și N/Ac: (22) a. o grupă mare; o fată înaltă - feminin, singular, N/Ac b. unei grupe mari; unei fete înalte - feminin, singular, G/D c. un pantof mare; un

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nominalul-centru marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3.1. Pronumele posesiv Posesivul are trăsături de gen, număr, persoană și caz (ex. mea - feminin, singular, persoana I, N/Ac; mele - feminin, singular, persoana I, G/D; tăi - masculin, plural, persoana a II-a, toate cazurile). Trăsăturile de gen și număr variază în funcție de trăsăturile nominalului cu care se acordă posesivul (casa mea, copiii tăi). Trăsătura

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
gen, număr, persoană și caz. Utilizat pe lângă un substantiv, trăsătura de persoană rămâne nespecificată (engl. default), astfel încât acordul cu substantivul se face doar în gen, număr și caz. Formal, persoana nespecificată este persoana a III-a: (26) a. fata însăși - feminin, singular, N/Ac, persoana nespecificată b. fetei înseși - feminin, singular, G/D, persoana nespecificată Utilizat pe lângă un pronume, adjectivul pronominal de întărire are aceleași trăsături de persoană, gen, număr și caz ca pronumele: (27) a. eu însămi (feminin, singular, persoana

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
trăsătura de persoană rămâne nespecificată (engl. default), astfel încât acordul cu substantivul se face doar în gen, număr și caz. Formal, persoana nespecificată este persoana a III-a: (26) a. fata însăși - feminin, singular, N/Ac, persoana nespecificată b. fetei înseși - feminin, singular, G/D, persoana nespecificată Utilizat pe lângă un pronume, adjectivul pronominal de întărire are aceleași trăsături de persoană, gen, număr și caz ca pronumele: (27) a. eu însămi (feminin, singular, persoana I, N/Ac) b. mie însemi (feminin, singular, persoana

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
balenă etc. (iii) substantive cu genul formal masculin, referent fie masculin, fie feminin, uman: decan, lector, ministru 28 sau non-uman: elefant, crocodil etc. Aici intră și substantivele masculine care au un echivalent feminin în limba standard (cu desinențe specifice de feminin), dar care sunt folosite și pentru referenți de sex feminin, deoarece forma de masculinul are o valoare onorifică: deputat, președinte, inginer, cercetător (folosite în loc de deputată, președintă, ingineră, cercetătoare); tot aici se încadrează și substantivele de tipul terchea-berchea, papă-lapte, care pot

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Antena 1, 2010) c. fiind nominalizat de douăzeci și unu de ori (TVR Cultural, 2007) d. unu [virgulă] zero doi miliarde de lei (N24 PLUS, 2010) (acordul trebuie făcut și la numeralele mai mici de unu, la zecimale, sutimi etc.) Acordul la feminin al numeralelor compuse cu unu care au regenți de genul neutru este întâlnit în registrul oral: (64) a. cele patruzeci și una de puncte (Național TV, 2007) b. avem o mie și una de lucruri de făcut (Kiss FM, 2007

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
prieteni *alor mei / *alor Mariei, OK: acestor prieteni ai mei d. acestor prietene *alor mele / *alor Mariei, OK: acestor prietene ale mele Care este explicația pentru lipsa acordului în caz? În limba română, la masculin singular și plural și la feminin plural, acordul în caz în GD este marcat la unele forme pronominale: (80) a. prietenului acestuia b. prietenilor acestora c. prietenelor acestora Adjectivele nu marchează acordul în caz la masculin singular și plural și la feminin plural: (81) a. prietenului

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
întâlnesc în limba standard, iar formele de singular alui (masculin) și alei (feminin) sunt rare și au un caracter colocvial: (83) a. ?alui meu (prieten vechi) b. ?alei mele (prietene) c. alor mei (prieteni) d. alor mele (prietene) Forma de feminin, singular, dativ sau genitiv alei este marcată cu terminația -ei, care apare în flexiunea nominală cu articol definit (fata - fetei) și în flexiunea pronominală. În urma unei căutări pe internet alui meu are cca 800 de rezultate, iar alei mele, cca

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cu forme de G.D. sg.: m. și n. alui și f. alei (folosite în aceleași condiții ca G.D pl. alor)". Un alt aspect interesant legat de acordul lui al este acela că unii vorbitori marchează acordul în caz la feminin singular. Mai jos, în exemplul (a), din limba standard, al nu se acordă în caz, iar meu se acordă în caz, la fel ca adjectivul propriu-zis (unei cărți grele). În exemplul (b), și al, și posesivul se acordă în caz

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
al se acordă în caz cu substantivul-centru, marcând cazul genitiv sau dativ prin desinența -e (feminin, singular), de tip adjectival (desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care se acordă în caz mea, care are și caracteristici de adjectiv (acordul în caz, gen și număr cu substantivul), și caracteristici de pronume (trăsătura de persoană este inerentă). Doi factori acționează

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
caz, gen și număr cu substantivul), și caracteristici de pronume (trăsătura de persoană este inerentă). Doi factori acționează pentru a determina acordul în caz al lui al în exemplul (84)b: (i) acordul în caz, în general, este marcat la feminin, singular; (ii) al se află între doi termeni marcați pentru cazul dativ sau genitiv, substantivul-centru și lexemul posesiv (mele). Sub presiunea acestora, este acordat și al, ceea ce arată că acordul în caz tinde să fie continuu în GD. Lipsa acordului

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ciudate (B. P. Hasdeu, Ioan Vodă) În româna contemporană, valoarea +referent plural a pronumelui posesiv de persoana a III-a a dispărut, singura formă pronominală folosită la plural fiind din paradigma pronumelui personal în genitiv (lor, la masculin și la feminin). Concurența dintre său și lor, care s-a manifestat o bună perioadaă de timp, a dus la eliminarea posesivului, la plural. La singular însă, concurența nu a dus la eliminarea posesivului și nici la o specializare semantică clară a formelor

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
mai multe forme la singular, decât la plural. De exemplu, în engleză, în funcție de gen, sunt trei forme de pronume personal la singular (he - masculin, nominativ, she - feminin, nominativ, it - non-uman / copii foarte mici38, nominativ și acuzativ; him - masculin, acuzativ, her - feminin, acuzativ și genitiv, its - non-uman / copii foarte mici, genitiv; his - masculin, genitiv) și una singură la plural (they - nominativ, them - acuzativ, their - genitiv). În franceză, la acuzativ formele atone marchează distincția masculin vs. feminin doar la singular (ex. le - masculin

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
În limbajul colocvial, fie se evită acest pronume (prin utilizarea adverbului chiar), fie se folosește o formă neacordată. Două forme tind să se generalizeze ca forme invariabile în limbajul colocvial: forma de masculin singular N/ Ac însuși și cea de feminin singular N/Ac însăși. În majoritatea contextelor semnalate, forma însăși este antepusă nominalului: (110) a. însăși cu domnul președinte Băsescu, ministrul Transporturilor pe vremea aia, am avut meciuri (un politician, Realitatea TV, 2008) b. însăși preceptele noastre biblice spun așa ceva

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și a cazul în prima parte a cuvântului (însu-, însă-, înși-, înse) și persoana și numărul în a doua parte (-mi, -ți, -și, -ne, -vă, -le). Prin generalizarea unei forme invariabile se evită realizarea acordului. Invariabilizarea și generalizarea formei de feminin singular însăși este destul de dificil de explicat. În general, când se generalizează o formă invariabilă, se selectează forma de masculin singular, nu cea de feminin singular. Gruiță (1981) oferă o explicație morfofonetică pentru acest fenomen: forma însăși are mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-le). Prin generalizarea unei forme invariabile se evită realizarea acordului. Invariabilizarea și generalizarea formei de feminin singular însăși este destul de dificil de explicat. În general, când se generalizează o formă invariabilă, se selectează forma de masculin singular, nu cea de feminin singular. Gruiță (1981) oferă o explicație morfofonetică pentru acest fenomen: forma însăși are mai multe șanse să fie considerată o formă cu "aspect neutral" datorită desinenței ă, care nu este simțită ca exclusiv feminină deoarece ea se regăsește și în

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Unele nume proprii prezintă neconcordanțe între trăsăturile formale, morfologice, și cele semantice, referențiale. De pildă, numele de familie Poalelungi are formă de plural, dar se poate referi la o singură persoană sau la mai multe; toponimul Tulcea are formă de feminin, dar nu desemnează o entitate cu gen natural; toponimele București, Iași și Bălți au formă de plural, dar desemnează o singură entitate (un oraș) etc. 2.2.1. Antroponimele Antroponimele impun acordul referențial, inclusiv numele proprii provenite din substantive comune

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
feminin). Aceste două posibilități se păstrează și când substantivul propriu este însoțit de articolul definit. Se poate astfel ca un substantiv masculin sau neutru, articulat cu articol definit, să nu impună verbului acordul formal, ci pe cel semantic, conceptual (la feminin): (69) a. Rapidul a fost învinsă aseară cu 1-0. (www.fotbal-romania.ro) b. Rapidul a fost preluat de domnul Viorel Hrebenciuc, împreună cu niște învestitori. (www.frontnews.ro) Numele de firme, instituții sau organizații impun acordul semantic, conceptual, în funcție de substantivul comun

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a plecat. b. Altețele Lor au plecat. Utilizarea verbului la persoana a III-a, singular, are un grad de politețe mai ridicat decât la persoana a II-a, plural. Participiul și adjectivul predicativ se pot acorda cu substantivul (deci la feminin, singular) sau referențial (masculin ori feminin): (97) a. Măria Ta este invitată la bal. - acordul în gen și număr se face cu substantivul; referentul poate fi feminin sau masculin b. Gândește că Măria Ta ești prea puternic și că niște

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
din context reiese că referentul este masculin b. Alteța Voastră sunteți speranța noastră. (www.princeradu.ro) - acordul este referențial (99) Alteța Sa este invitată la bal. - propoziția este ambiguă, referentul poate fi feminin sau masculin; acordul este fie formal, cu substantivul (la feminin), fie referențial, dacă referentul este feminin. Acordul poate fi mixt, când în poziție predicativă avem un adjectiv sau un participiu. Astfel, verbul a fi se poate acorda cu substantivul sau cu posesivul, iar participiul sau adjectivul se pot acorda referențial

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
generic glisează spre valoarea de termen cuantificator, astfel încât valoarea sa lexicală este diminuată mai mult decât în contextele cu singular, feminin. (ii) În limba română, pluralul este mai marcat decât singularul, astfel încât exercită o presiune mai mare asupra verbului-predicat. Singularul feminin nu exercită aceeași influență asupra verbului, astfel încât acordul se face preferențial cu N1, care se află mai sus în ierarhia sintactică (în poziție de subiect). 5. Sintagmele calificative Sintagmele calificative au structura N1 de N2, în care N1 exprimă o

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
substantivele colective. Există însă diferențe de interpretare și de comportament sintactic între sintagmele coordonate și substantivele la plural, iar unele dintre ele privesc acordul. În exemplele de mai jos de la (2), două substantive de genul feminin cu referenți masculin și feminin coordonate (ordonanța și soția) se acordă la masculin, dar un substantiv de genul feminin la plural cu referenți masculini (ordonanțele) se acordă la feminin. Se observă astfel asimetria dintre două substantive feminine coordonate și un substantiv feminin la plural: (2

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
În exemplele de mai jos de la (2), două substantive de genul feminin cu referenți masculin și feminin coordonate (ordonanța și soția) se acordă la masculin, dar un substantiv de genul feminin la plural cu referenți masculini (ordonanțele) se acordă la feminin. Se observă astfel asimetria dintre două substantive feminine coordonate și un substantiv feminin la plural: (2) a. Ordonanța și soția generalului au fost uciși. b. Ordonanțele au fost ucise. Din punctul de vedere al termenilor componenți, coordonările pot fi împărțite

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pe baza genului conjuncților 90 (vezi infra, 2.1.3.). Aceste reguli explică realizările acordului unor sintagme coordonate ai cărei conjuncți au valori de gen diferite. De exemplu, un substantiv masculin singular coordonat cu unul neutru singular se acordă la feminin plural, deși fiecare nominal luat în parte s-ar acorda la masculin singular: (7) a. Stâlpul era acoperit de afișe electorale. (stâlp - m.sg.) b. Panoul era acoperit de afișe electorale. (panou - n.sg.) c. Stâlpul și panoul erau acoperite (/??acoperiți) de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Termenii coordonați au trăsătura semantică [+Animat] În general, dacă cel puțin unul dintre termenii coordonați este de genul masculin, acordul se face la masculin (Băiatul și fetele au fost trimiși să cumpere flori). În celelalte situații, acordul se face la feminin. Generalizarea potrivit căreia, dacă termenii coordonați sunt de același gen, și adjectivul se acordă la acel gen trebuie restrânsă, din cauza unor exemple precum cele de mai jos: (83) a. Ordonanța a fost ucisă de un grup de soldați ai armatei

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]