714 matches
-
cama razi colaboratori pe cei cu personalitate și talente În devenire, sau pe cei În dificultate cu ei Înșiși și cu vremea lor; necunos cuți sau nerecunoscuți Încă și altora, intrarea mea francă În bârlo gul lor le descleșta sufletele ferecate cu cele șapte lacăte ale Îndoielii, ale ezitării, ale neîncrederii În sine. Dar, În afară și peste toate astea, inconformismul și felul meu băiețesc, care Îndepărtau orice aprehensiune de vreo insi dioasă coterie literară sau altfel; cum și pasiunea mea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
edificiu extrem de solid, în care el trebuia să se simtă bine, confortabil, astfel încât să nu-și dorească să iasă de acolo. Dacă însă ar fi încercat să iasă, ar fi constatat că nu e posibil, se află închis, porțile sunt ferecate sau nu există, casa aceea atât de fericită e de fapt un labirint. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu tata. 11 TC "11" \l 1 Mă trezesc din visul cu tata, un vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
au fost arse, iar după moartea lor, Provincia a moștenit „avutul” lor: de multe ori, doar o carte, două, o fotografie, un caiet cu însemnări ... Însă, de cele mai multe ori, o carte de rugăciuni, o culegere de meditații, ceva ce rămâne ferecat în Arhiva Provinciei ca o relicvă prețioasă. La episcopul Ioan Duma este atât de emoționant să citești jurnalul său din prima zi de preoție până târziu peste ani; la părintele Gheorghe Patrașcu - predicile, exercițiile spirituale și poeziile scrise de-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iar pentru toți cei din sat, pentru cei băgați la cerneală și abandonați, nu mai exista decât locșorul acela unic, minuscul, în care tocmai se găseau. De pretutindeni orăcăiau broaște, lărmuiau greieri, arătându-ți calea ce duce sub pământ. și ferecând totodată satul în ecoul unei lăzi, pentru ca nimeni să nu mai poată scăpa de acolo. Ca pe toți ceilalți copii, mă duceau și pe mine la morți. Aceștia erau întinși pe năsălie acasă la ei, în odaia cea mai arătoasă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
urmează la rând abia după ce propoziția anterioară s-a dus. Dar în tăcere lucrurile îți vin toate deodată: tot ce n-ai spus mult timp, ba chiar și ceea ce nu vei spune niciodată persistă aici laolaltă. E o stare stabilă, ferecată în sine. Iar vorbirea - o ață ce se sfâșie singură, trebuind reînnodată mereu. Când am venit la oraș m-am mirat cât de mult trebuie să vorbească orășenii pentru a se percepe pe ei înșiși, pentru a fi între ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o perioadă bună și nici societatea în care trăiau. Revoluția avusese loc în anul 1989, aproape de Crăciun. Tranziția se preconiza a fi de lungă durată. Înainte de Revoluție, întreaga națiune fusese izolată de restul lumii din afara graniței. Părea că toată lumea era ferecată cu lacăte și interdicții de a comunica cu exteriorul. Acum visele unei întregi națiuni deveniseră pline de tensiuni și frământări de tot soiul. Carlina fusese marcată de această Revoluție, mărșăluise pe străzi ca orice visător dornic de libertate. Dincolo de așteptările
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a sc)pat de atingerea morții. Grupuri de fete americane coboar) dealul Îmbr)câte În blugi, cu puloverele legate În jurul mijlocului. Deasupra, În partea stâng), un cimitir islamic. Marea Poart) de Aur, care se va deschide la venirea Mântuitorului, este ferecat). Exact dedesubt, Gr)dina Ghetsimani. Așa cum sugereaz) și numele, a fost un crâng de m)slini. Acum, În preajma cl)dirilor bisericii ortodoxe ruse cresc pini, chiparoși și eucalipți. De partea cealalt), mai sunt niște m)slini, ale c)ror fructe
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
E o icoană făcătoare de minuni, adusă de la Muntele Athos, și care, într-o noapte când se prăznuia răstignirea lui Iisus, a plâns cu lacrimi, cu lacrimi adevărate. Își face cruce și se cufundă în rugăciune. Alături, o Biblie mare, ferecată în argint; de altfel, cărți se află răspândite peste tot. În fundul iatacului, un pat cu baldachin și draperii de catifea purpurie pe care e brodat același obsedant vultur bicefal. O blană de urs întinsă pe dalele de piatră. Când intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi avem nevoie de înțelegere, de dragoste. Ah, cum avem nevoie de dragostea voastră! Dumnezeu a făcut bărbatul și femeia una să fie și-n pat, și-n viață. Stai așa! se plesnește el cu palma peste frunte, ia cartea ferecată în argint și începe s-o răsfoiască, să caute. Stai să vezi! Imediat! Iată! Am găsit! Să-ți citesc! Ascultă: "Vino iubitule! Sunt bolnavă de dragoste! Haidem să ieșim pe câmp, să mânem noaptea în mijlocul florilor... Mâna ta cea stângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba de vecernie, că Ștefan, nerăbdător să cerceteze zugrăveala desăvârșită de neîntrecutul zugrav de icoane Roșca, cere să i se deschidă ușile grele, ferecate în fiare, de puteai trage în ele cu pușcile cele mari. Când intră în biserică, îl izbește un pătrunzător miros de ulei, de vopselărie, amestecat cu iz de ceară de albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea avut la inima lui! M-a prigonit! rânjește Isaia întruchipare a urii. Dar credeți c-am stat cu brațele încrucișate? Mai bine tac. Spune! Spune! îl încurajează Alexa. De noi n-ai a te teme. Spui... Dar să vă ferecați gura. Și așa Vodă cată "dovada", spune și își drege glasul. Țineți minte, atunci, la Baia, când oastea ungurească a lovit Moldova? Noi, mai mulți boieri, am socotit că a sosit clipa să mântuim țara, să doborâm tiranul cu ajutorul regelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de oștean. Că doar nu mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se repede să le dea o mână de ajutor: Aveți grijă! O puneți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
istoria țării noastre de dinainte și din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Am gândit la soarta noastră tristă, vizitând Castelul Cecilienhof, locul unde, la 17 mai 1945, Stalin, Churchill și Truman au decis soarta a milioane de oameni, ferecând și românii pentru aproape jumătate de veac în "lagărul comunist". Intrat în pâinea de "atașat cultural", aveam să aflu de la o persoană autorizată, nimeni altul decât ministrul culturii, că prin tradiție nu Berlinul e capitala spirituală "absolută" pentru muzică, aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
încercări, când și tata aștepta să fie "ridicat" (termenul era consacrat, arestările politice constau în "ridicări" nocturne), un rol important în existența noastră îl avea o ladă; un lădoi mare, greu, de lemn solid, cred că era stejar, cu încheieturile ferecate în colțari de fier, închis cu două lacăte sigure. Obiectul nu avea nici un nume, nu-i spuneam în nici un fel, dar credeam că este "lada de zestre". Mulți ani am dormit pe această ladă, toți anii studenției; nu mă deranja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care erau motivați și îndemnați să exclame acest cuvânt din motivații strict mundane, cum ar fi cele social-politice, au existat, desigur, și participanți care credeau în sosirea unui eliberator din negura decadenței spirituale, unui mântuitor ce ar redeschide porțile edenice ferecate în clipa de blestem a întovărășirii dintre ființa adamică și demon. Acești participanți ce au recunoscut în Hristos prezența Divinității și au sesizat ca unic scop al venirii sale descătușarea ființei umane de marasma și extensiile negative ale păcatului inițial
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fiind înțeleasă ca un suprem neînțeles, drept indecriptibilul Cineva, eterna prefacere în ne-răspuns a interogării primordiale Cine?, postularea acestei întrebări drept propria ei soluție. În mâna dreaptă a acestei entități atotputernice misticul observă prezența unei cărți deplin-scrise care este ferecată cu șapte peceți. Și, inițial, nimeni din planurile terestre sau din sferele angelice nu pare a deține capabilitatea spirituală de a le deschide. Dar apariția celui reprezentat de imaginea blândeții compasionale sacrificate, de simbolul Mielului drept dragostea ce se oferă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Apocalipsa 5.1-14) Din Antichitate până în prezent, actul de a pune sigiliu, de a sigila a fost unul dintre componentele nelipsite ale manifestării autorității ce păstrează în ascuns, protejează de văzul tuturor conservând o informație în mediul tainei, al închisului ferecat. Ruperea fracționantă a sigiliului echivalează cu o fără-de-lege, adică cu o situare în afară reglementărilor unei legi sau cu manifestarea acelei autorități care, așa cum a pus respectivul sigiliu, tot astfel, îi și anulează efectul, prin distrugerea lui deținând dreptul firesc
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
joyeuseté" decât Negruzzi, care în "fiziologiile" lui reia portretul labruyerian, caricîndu-l cu mari pete de coloare în maniera Hogarth: " Provincialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sunt cele trei neapărate elemente ale boierului ținutaș; fără ele nu se vede nicăiuri. Figura lui e lesne de cunoscut; cele mai adese este gros și gras, are față înflorită, favoriți tufoși
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am concentrat asupra acestui complex de probleme privind presupusul suicid al lui Chatterton.] Ælla - "un subiect nemărginit"; "Saxonii-au cîștigat sceptrul englezesc, / Care-a făcut oștiri întregi de daci să sîngereze"; Eu însumi și cu tot ce este-al meu, ferecați în lanțul nenorocului"; "Iadule, ajută-mă! pune în juru-mi diavoli să m'asiste, / Ca să mă sinucid și s'omor dragostea-mi și deopotriv' pe vajnicu-mi prieten"; "Dacii zburînd peste cîmpia-întinsă se rostogolesc"; "modestia fecioară"; "suferință și durere groaznică"; Știi bine
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
striga de acolo, din adâncul pământului: „Nu împiedicați învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani și veacuri peste țărâna trupurilor noastre și glasul sângelui nostru nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu va muri în veci.” Cât rău au făcut dușmanii neamului nostru creștin! Dacă nu ar fi ștrangulat pe Căpitan, cea mai mare crimă istorică a veacului XX, dacă nu ar fi asasinat elita legionară și nu ne-ar fi ferecat pe noi, legionarii, ținându-ne în afara legii pentru a nu ne putea spune cuvântul și a nu putea făptui, țara noastră ar fi arătat altfel. Căpitanul, elita legionară, căpetenia și toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]