721 matches
-
să nu se usuce, El a rugat la cap să-i pună Un poloboc în loc de cruce”. (Gr.Drăgan) „Pe basme și nimicuri,cuvinte cumpânind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, In lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să’mpidec umbra-i dulce de-a merge’n întuneric”. (Mihai Eminescu) Jocul In centrul unui oraș de provincie se află o clădire veche,cu etaj,izolată într-o parcare. Pe fațadă domnește o firma impozantă cu neon roz și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
departe, iarna aproape iarnă pe munte, iarnă pe ape iarnă pe slovă, iarnă prin gânduri, scrisă în stele, sau printre rânduri. Iarnă pe dealuri, ori pe cărare, albul se-ntinde cu-nverșunare, tremură-n tindă, plânge pe suflet, temnița albă ferecă umblet. Iarnă în tine, iarnă în mine, îngheață totul printre suspine, doar rugăciunea în taină spusă, urcă spre stele clipa răpusă.
Temni?a alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83356_a_84681]
-
care nu reușești să ți-o zvânți. mângâierea în care te adun să cadă asupra ta, ca ploaia, tot dorul meu cel strâns din lumi uitate, din curcubeu ce ține cerul cu umeri fragezi, iubitori. în zalele lichide să te ferec, să te-ncălzesc cu ochiul meu ce arde și trosnește ca un foc. să-ți cânt un cântec ce îndoaie lumea ca pe-o nuia abia-nverzită și vocea mea în flaut preschimbată, să te cutreiere ca pe un lan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o petală să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Rotunjimea sânilor tresălta odată cu respirația, iar șoldurile, de o frumusețe desăvârșită, se profilau amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dar nici nu mai contează acum, s-a dus acolo și a slobozit bestia. Aceasta-i pricina pentru care ți-am spus că singurul lucru care-l avem de făcut în momentul acesta este să curmăm omorurile. Trebuie s-o ferecăm înapoi sub pământ. Pricepi? Poate, clătină Cristian din cap a îndoială. Îmi vine însă greu să cred una ca asta. Ți-am spus eu? se întoarse iarăși Calistrat spre Ileana care rămăsese tăcută în timp ce bătrânul povestise. Ce mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu ei cum rămâne? Să știi că nu e puțin lucru! continuă Ileana, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Paznicii pot face ceva ce nimeni altcineva nu poate. Intră după ea în bârlog și, dacă o găsesc dormind, o pot fereca acolo, prăbușind peste intrarea în sălaș o grămadă de bolovani. Foarte tare! nu se mai putu abține Toma. Mai sunt paznici din ăștia? Moș Calistrat este ultimul dintre ei. Moșul? se miră Cristian. Da, el. Păi, și de ce nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se duce la culcare. În noaptea asta va fi lună plină și cerul este senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peșteră. Tot materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest lucru se petrecuse pentru totdeauna. Cum de ajunseseră aceștia să sape tocmai acolo? Din câte își amintea, pe Muntele Rău nu urca nimeni, era protejat de legenda care îi ținea departe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peșteră. Întunericul de acolo devenise dintr-o dată solid. Valul de ură îl lovi direct în coșul pieptului, ca un pumn uriaș. Știa foarte bine ce însemna asta, vâlva era prezentă. Sosise momentul în care lumina soarelui nu o mai ținea ferecată în adânc și era gata să iasă din nou la vânătoare. Deși nu îi oferea nici un adăpost, se trase instinctiv înapoi în interiorul containerului. Niciodată nu se simțise atât de neputincios și înfricoșat. Firișoare subțiri de ceață deja se prelingeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răspunseră băieții. Apoi, prea sfinția sa are alte treburi, îl mai năcăjîți și voi cu prostiile voastre lumești! se mânie cuviosul călugăr Pahomie. Părintele Ioan ne așteaptă! strigă mâniat bătrânul. Atunci, călugărul deschise drugul cel mare, din lemn de stejar, cu care ferecase porțile lăcașului, poftind drumeții în curtea mănăstirii. Tihna îmbietoare a mănăstirii îi fermecă pe musafirii mănăstirii. Cei trei se repeziră la icoanele lăcașului, mai ales închinându-se la icoana Sf. Gheorghe, cel care scăpa omenirea de prigoana balaurului cu șapte
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ne, he, he! Cine sunteți și ce căutați, necheză cu furie calul înaripat. Noi suntem trei creștini, care încearcă s-o găsească pe Baba Iarna! Apăi, multă cale-i până la Peștera Uitării! Dar n-o veți vedea, căci peștera este ferecată. Ne or ajuta Sfântul Gheorghe și bunul Dumnezeu! se rugă Vasilică. Unde mai pui, că și Sfarmă Piatră și Crăiasa ne-au promis ajutor, rosti, cu însuflețire, Ionică. Sfarmă Piatră și Crăiasa v-au promis ajutor? Atunci se cade să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă la rost: De ce ați dat drumul fiarei din peșteră? Tată, dar e o biată bătrână. Ce putere poate să aibă? Pe această ființă a Gerului și a Întunericului, am ferecat-o în Peștera Uitării, rosti, cu semeție, bătrânul părinte. M-am întors și voi rămâne veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică, murmură fostul haiduc. Doar cât vei trăi, răspunse Baba Iarna și-l prefăcu pe moșneag într-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să dea năvală asupra altora, pentru a le fura bunurile și chiar pământurile, tot nevoia i-a învățat pe rocamadoureni să găsească ac de cojocul năvălitorilor. Ei au ridicat ziduri și porți întărite la cele două intrări. Noaptea, porțile se ferecau, astfel ca nici un străin să nu dea buzna peste ei. La fel se proceda și atunci când se dădea zvoană de primejdia vreunei năvăliri. Pentru o mai mare eficiență, porțile au fost făcute sub formă de turnuri, din piatră masivă și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
îndoite mult în alergare și plantele curbate spre noi. Toți simțeam nevoia să ne relaxăm după călătoria fără țintă din ajun, când încercasem să ajungem la vechiul teatru de la Epidauros. Bine’nțeles că nu ajunseserăm, ne treziserăm în fața unor porți ferecate din spatele cărora ne priveau o haită de câini gunoieri - numai șoferul nostru mai putea să pretindă că, în fundul unei curți de țară, un cilindru din pietre îmbinate era teatrul. De când începuse drumul urcător, pe care nici autobuzul n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă Întorc repede, a fost tot ce am spus. Am coborât scările fără să mă mai chinui să nu fac zgomot. Mama era o persoană foarte matinală, tata era plecat cu serviciul, iar fratele meu, mai mult ca sigur, stătea ferecat În camera lui cu ipod-ul de gât. ― Nu pleci fără să mănânci! mi-a spus mama când am ajuns În bucătărie. Mama ar fi arătat aproape ca mine și ca Maria dacă nu ar fi avut părul atât de scurt
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vezi cum, dintrodată, liniștea se sparge și pe culoare se stârnește din senin o larmă asurzitoare de glasuri amestecate, de chiot și râs de parcă, pentru o clipă, cineva ar fi dat drumul Veseliei din chilia în care până atunci fusese ferecată. Și cărui copil, oare, nu i-a plăcut recreația, momentul acela magic în care ți se pun în mișcare toate gândurile năstrușnice pe care nu le poți stăvili? Și vocea aceea, ce vine nu știu de unde, te îndeamnă să alergi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
face-o cel mai dens astru existent căzând în oceanele și mările planetelor. Ce se petrece, Fiu al Domnului, tocmai eu, despre care credeam că aș putea muta munții din loc cu puterea și credința mea, tocmai eu să rămân ferecat pe veci în lăcașul acesta fără margini al plângerii și să nu mă mai întorc vreodată la cei pe care îi iubesc? Ce e cu mine? Când mi-a dispărut credința și în ce împrejurări, de ce nu-mi arăți, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
experiențele tuturor celorlalte vieți în care m-a aruncat pedeapsa existenței, iată că eu pur și simplu nu știam să urmeze așa ceva... să nu fie atunci totul decât o minciună cumplită? Dar încleștarea aceasta formidabilă care mi-a cuprins maxilarele, ferecându-le, gustul acesta rânced care în timpul somnului meu cumplit a și lâncezit, gratulându-mă cu acea miasmă infernală a lumii de dincolo, este cât se poate de real și înțeleg, spre disperarea mea, că abia acesta, acesta este locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
doilea colț, îmi îngustez ochii și apuc cu nădejde de volan, dar cu un aer indiferent, ca un actor. După al treilea colț e alarmă roșie. La urma urmei, chiar în asta și constă paranoia. Alarmă roșie. Încui ușile și ferec ferestrele. Trec la măsuri de diversiune. Dau colțurile, să văd dacă mă vor urmări dând și ei colțurile. Accelerez... Sunt și cazuri când mă molipsesc de paranoia de la mașinile din fața mea: e posibil ca mașinile din fața mea să fie atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se știe, în tezaurul ce se află acum la Moscova, pe lângă multe bijuterii ale Reginei Maria și aur din tezaurul statului, se găsesc și prețioase odoare și relicve bisericești: panaghiarele lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamțului și Evangheliile slavonești ferecate în aur și argint, care datează de peste cinci secole. Am pierdut deasemenea prețioase și numeroase colecții ale Academiei Române, printre care 25 de volume manuscris în slavonă și română, precum și un număr de câteva sute de pergamente cu peceți domnești. S-
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a luptelor, a incendiilor și a furturilor atât de frecvente în scurgerea vremii, cea mai mare și valoroasă parte din ele s au pierdut. Tezaurul Mănăstirii Secu cuprinde o serie de broderii, în fir de aur și argint, argintării, evanghelii ferecate în argint, veșminte frumos brodate, cruci de lemn îmbrăcate în argint aurit, potire și discuri, litiere și manuscrise. Ca și în alte mănăstiri, Mănăstirea Secu a păstrat până astăzi o bogată bibliotecă ale cărei cărți și manuscrise rămân de o
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Moaște și le-au adus în visteriile sultanului. În vremea Patriarhului Ieremia, Sultanul a dat ordin să se strice niște curți împărătești spre a le face mai mari. În aceste ziduri s-au găsit ascunse odoare sfinte și cinstite moaște ferecate cu argint și poleite cu aur, care aveau și inscripții. A ieșit vestea în Țarigrad că acolo este și 64 piciorul drept al Sfântului Ioan Botezătorul. Cele descoperite se țineau însă în mare taină. Atunci era la curtea sultanului un
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pivnița unei foste case boierești, iar ferestre nu erau decât două, sus, aproape de tavan, Înguste, năclăite de jeg, așa că lumina cădea pe umerii oamenilor parcă puroind din bubele cerului. Lângă toaletă era o masă liberă, și din fericire toaleta era ferecată cu un lacăt enorm, cine vrea să se ușureze să se ducă „În spate“, printre lăzile cu sticle... Așa că se așeză la masa aceea, cu fața la zid, cu spatele la toți ceilalți, care nu suportau să bea singuri și vociferau unii la alții
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru. Lănțișoarele și amuletele de argint de la gât stau perfect întinse în afară. Amândouă mâinile-i sunt încleștate pe bara de protecție ferecată în poala ei. Ruinele civilizației occidentale, crenelurile, turnurile și hornurile își iau zborul din părul Monei. O piatră de ghicit trece pe lângă noi ca din praștie. Helen o urmărește cu privirea și zice: — Cred că Mona a pus mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]