718 matches
-
oribil este să joci tot timpul cărți!" Dar nu spune nimic, din jenă pentru menajul Axente, față de care se simte obligată sau din pricina bolii lui Viky, care face penibilă orice ceartă, iar când mai târziu plecăm, Ioana este așa de fericită găsindu-se cu mine pe drumul pustiu, încît nu se mai gândește să-mi facă reproșuri sau epuizează reproșurile în câteva cuvinte neînsemnate. Dimineața parcă nu s-ar scurge tot viața mea, așa diferă de ce se petrece seara. Neliniștea e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
obicei nu are curajul să refuze vreo plimbare, vreo escapadă în mare din pricina unei melodii. Acum a trebuit ca doamna Axente să ridice diafragma patefonului înainte de terminarea bucății. (Și doamna Axente, care întredeschise ușa ca să anunțe după primele note: "Ce fericită este! Parcă s-a vindecat dintr-o dată!") Cum Viky e bolnavă, are toate drepturile, și mă simt umilit de insuccesele mele. Ioana are uneori, dintr-o dată, remușcări că nu ajută cu nimic pe Viky, și atunci se ostenește pentru vreo
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
casa părintească par bunico. Incredibile, je me repetado, mais incredibile. Inutilo de mai spunere anymore că el duo des nos protagoniste se-ndrăgostiseră pe loc unul de altul, de la una prima del vedere, como dans una basmo kitsch, cu finalo fericito. Numa’ que questa isprava del istorie era puor realita, puor vrai, e nimeni nu credeamus, nimeni, ni d’arabo, qui étaient stupefiates, ni del nostre, del cruciato, qui étaient profund nemulțumito-aproape, vrând del răzbunare crunto en per tăiando capo del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
brunetă cu tenul palid, de vârsta mea, cu un corp plăcut. O mai văzusem pe undeva. Încântat de cunoștință, am spus eu. Am auzit atâtea despre dumneata, John, a spus Vron. — Vron e azi o fată cât se poate de fericită, spuse tatăl meu răgușit Nu-i așa, scumpa mea? Vron își înclină capul în semn de aprobare. — E o zi deosebită pentru Vron. Arată-i, Vron. Vron se ridică, adunându-și cutele capotului. Se duse la măsuța de serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a trădat. Tristă, cu sufletul greu, Îmi continui calea, Cu speranța neostoită Că o voi revedea mâine. Nu-mi vine să cred! am izbucnit în râs. Ce trecut puteai să-ți plângi la o vârstă atât de timpurie? Cine era fericita căreia îi dedicaseși poezia? — La unsprezece ani mă subjugase profesoara de matematică. Deși materia predată de ea mi se părea total mente inutilă, eram topită după profesoară. O aștep tam la intrarea în clasă, o așteptam la ieșire, mă gândeam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
etajere. Erau printre ele pozele mele din copilărie și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre copaci, m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
grijile firești, dar au ajuns cu bine la destinație. Eliberate, preocupările lor începură să se axeze acum pe cele ce aveau să urmeze. Când au coborât din trenul bacalaureatului, absolvente ale unui liceu de prestigiu, erau deosebit de mândre și de fericite. Prima grijă însă la coborâre a fost să consulte mersul unui alt tren. Stupoare! Era un rapid ce avea plecarea nu după mult timp spre noua școală la ora 24:30. Mai aveau la dispoziție două săptămâni. Dar ce înseamnă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Jane, vine omul la tine cu un of și pleacă cu două. Glumă e asta? Ai noroc că Îmi ești prieten, altfel... - Te-ai fi supărat, nu? - Cu siguranță! - Te rog să mă scuzi. Hai să fim serioși: cine-i fericita!? - Ce să mai lungim vorba, vecina ta, Ina! - Nu mai spune? Da’ știi că are gusturi rafinate băiatu’! Mai rar o domnișoară atât de stilată, de... Înseamnă că în curând vom avea o nuntă în cartier. Și eu cu ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
revista „Capital“, mai precis acel număr special cu cele cincizeci de femei de succes din Ro mânia. Și-am început să râd ca prostul, spre mirarea celorlalți mucenici care mai așteptau să fie marti rizați: una dintre cele cincizeci de fericite era o veche iubită de-a mea! Nu căutați revista, că n-o s-o ghi ciți. Oricum, nu era nici Andreea Marin, nici Mi haela Rădulescu. Dac-aș fi avut mii de iubite aș mai fi zis că e o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
normal. De ce suspect? Vom vedea, nu tare târziu, de-aici încolo. Să nu vă surprindă; să nu vă întristeze - deși, nu veți putea rezista, risipei de tristețe și amărăciune, după ce veți afla prin ce i-a fost dat, să treacă, fericitei noastre nefericite, mamă a două flori mai frumoase decât cele întâlnite printre ierburile țării, la vremea înfloritului câmpurilor. Lucra. Lucra, Carmen a noastră, Fericirea noastră, a familiei de acasă și a celei de la servici, după cum se exprimase, una dintre colege
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
despre examene. În ziua când s-au afișat rezultatele la bacalaureat, Frusina a fost alături de el. După ce au văzut rezultatele, s-au întors multumiți și fericiți acasă unde au sărbătorit cu toții, evenimentul. George a condus-o acasă. - Sunt atât de fericită că tu ai terminat cu bine liceul! Numai eu am rămas acasă, tare aș fi vrut să fiu și eu absolventă de liceu, spuse cu amărăciune. - Lasă, Sina, promit că atunci când mă voi însura cu tine o să faci liceul pedagogic
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
privind fotografia lui George. Stătea pe marginea patului și, înaintea ei se desfășurau aproape toate imaginile pe care le petrecuse cu George de sărbători, în toți anii în care au fost împreună. „Doamne, voi putea să mai fiu așa de fericită cum am fost cu George?”- își spuse - și lacrimile începură să-i curgă din ochi, fără să vrea. Adormi suspinând. În ziua de Crăciun, dimineața, merse la biserică, apoi se pregăti pentru vizita pe care avea s-o facă la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
toată noaptea i-a fost rău, a stat mai mult pe afară și a vomat. A doua zi, Frusina se duse la serviciu. Primarul o văzu tristă. - Te văd schimbată de la un timp. Ce se întâmplă cu tine, nu ești fericită în căsnicie? Primarul o iubea ca pe fiica lui. Ar fi dorit, așa cum își dorea și tatăl Frusinei, să o vadă fericită în căsnicie. Începu să plângă. De când primise palma de la soțul ei, devenise sensibilă; îi venea să plângă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să o vadă fericită în căsnicie. Începu să plângă. De când primise palma de la soțul ei, devenise sensibilă; îi venea să plângă în continuu. O durea parcă tot sufletul. - După câte înțeleg eu, prin acest plâns, asta înseamnă: nu ești fericită în căsnicie! Ea nu putu să spună nimic și dădu afirmativ din cap. Primarul era revoltat în sinea lui, cum, o fată ca ea; frumoasă, blândă, harnică, isteață, nu este iubită și apreciată de bărbatul care abia aștepta să se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
stradă ne-adunam Și "baza" noi ne jucam, Ochii mi-i acopeream Și palma o deschideam. Unul ușor mă ciupea, Altul doar mă atingea. Trebuia eu să-l ghicesc Și numele să îl rostesc. De ghiceam de prima dată, Eram fericită toată, Că pe altul îl puneau Și jocul din nou porneau. Amintiri Gândurile nu mă lasă Și umerii greu m-apasă, Căci copilăria mea A apus precum o stea. A trecut și pe la tară Și-a lăsat pe ulicioară Glasul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai aproape de Dumnezeu. De acolo văd frumoasele lui lucrări: văd munții înalți mângâind norii, pădurile înverzite sau cascadele învolburate. Este minunat să plutești la mii de metri înălțime!... Ionică, ai venit?! răsună vocea mamei care-l trezește din visare. Ce fericită sunt! Cum ți-a mers acolo, la oraș? Foarte bine, mamă! Acum mă simt împlinit. După îmbrățișări și multe vorbe, vine din nou ziua despărțirii, pentru că tot ce este frumos se termină repede. Plânsetele familiei au fost alinate totuși de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pot spune, și casa e ipotecată, nu mai avem nimic, conturile noastre sînt goale... Propunerea familiei Kersaint mi-ar fi adus o groază de bani, doar ca să le aduc un vot În plus... De ce crezi că am acceptat? Ca să fii fericită, ca să duci o viață ușoară. Făcu o strîmbătură dureroasă. - Toate astea pentru nimic: m-ai trădat Încă o dată, o dată În plus, și Într-un mod atît de josnic... Dacă pun mîna pe mica ta jigodie de Nicolas, Îl omor! - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar el a zâmbit. Era frumos, inteligent, un fiu bun... și un om iertător. Era bărbatul perfect. * * * Bea ne-a făcut cu mâna entuziasmată, încadrată de lumina caldă de pe verandă. Sincer o spun că nicodată nu mai fusesem atât de fericită s-o văd. După săptămâni întregi de discuții minimale și după conversația cu Lucille, așteptam cu nerăbdare sesiunea completă și detaliată de pălăvrăgeli cu cea mai bună prietenă a mea. — Salut, dragilor! ne-a strigat ea când am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
slabă și de Anul Nou, dar... — Ăăă, ea e chiar aici, le-am reamintit trăgând-o pe mama înapoi, într-o îmbrățișare de urs, în principal ca s-o împiedic să mă mai privească din toate unghiurile. Sunt așa de fericită să te văd, mami. Am așteptat week-end-ul ăsta de când ai plecat. Era adevărat - dar, în același timp, tot eram puțin tristă să mă întorc acasă și să nu-l găsesc pe tata lângă mama. Trecuseră cinci ani, dar eu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-a liniștit și, foarte repede, apa a redevenit neclintită. Când Randall a dat buzna în cameră, venind de la sala de sport - m-a sărutat ușor pe creștet și s-a încruntat văzând ouăle și cârnații pe care îi îngurgitam fericită - s-a comportat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat cu o seară înainte. După două ore, eram din nou în avion, revenind la viața adevărată, la The Wall Street Journal, la muncă și abia dac-am mai schimbat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că vorbele mamei au rănit-o pe Rahela, pentru că ea încă visa să aibă o fetiță și nu renunțase la speranță. Mătușa mea cea blândă a zis: - Lea, dar e așa de plăcut că suntem aici doar noi cinci. Ce fericită ar fi fost Ada... Numele bunicii mele a funcționat ca o vrajă din nou, iar surorile s-au liniștit în amintirea ei. Dar răul fusese făcut și vechea ranchiună dintre Lea și Rahela se întorsese în grupul femeilor. Nu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de mult că a chemat-o pe Așnan la el o săptămână întreagă înainte ca perioada ei de izolare să se fi terminat. Când i-a descoperit, Re-nefer abia de și-a certat soțul și pe fată, atât era de fericită că fiul ei își găsise aleasa. În a patra zi de fericire, Shalem s-a ridicat din baie, s-a îmbrăcat și mi-a spus că se duce să vorbească cu tatăl său. - E timpul ca Hamor să facă aranjamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vâslaș. Niciodată nu te-am întrebat câți copii ai... - Patru! răspunse Iahuben cu mândrie. Bine că s-a încheiat cu deșertul acela blestemat și cu cârciumile din Behdet și cu tot! Mai bine-i acasă! Acum ne întoarcem în țara fericită Ta Nuter cum ai spus tu! Vâslașul până atunci nu păruse să asculte ce vorbesc ei. Dar când auzi din gura soldatului străin cuvintele Ta Nuter, numele țării nevăzute despre care se alcătuiau în Ta Kemet cântece și se istoriseau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
elaborarea căreia era el angajat. La Începutul lui iulie, Îi trimise lui Alexander o variantă revizuită a actului Întâi, Împreună cu scenariile detaliate pentru actele doi și trei. Admițând că „deznodământul meu nu face parte din clasa de finaluri convențional denumită fericită“, invocă abil precedentul stabilit de succesul la zi al lui Alexander: „Doamna Tanqueray mi se pare a fi făcut un mare serviciu, demonstrând că bietul, minunatul public britanic se poate ridica la Înălțimea unui dénouement care să fie mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dormise pe ele decât ginerele lor. În timp ce scutura pernele, Susan s-a uitat către noptiera unde era așezată o fotografie a lui Caitlin zâmbind. Poza aia fusese făcută cu un an înainte ca ea să moară. Caitlin arăta radiant de fericită, așa cum o ținea în brațe pe Milly. Cu toate că fantoma lui Caitlin o bântuia în atât de multe feluri, Susan tot se simțea copleșită de tristețe de fiecare dată când se gândea la cum o viață atât de vibrantă fusese curmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]