17,965 matches
-
îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți 24. Nu putem, așadar, să atribuim nici sorții norocoase, nici însușirilor lui ceea ce el a dobîndit atît fără una, cît și fără cealaltă. În vremurile noastre, sub domnia lui Alexandru VI, Oliverotto da Fermo, rămas orfan de mic copil, a fost crescut de un unchi al lui din partea mamei, cu numele Giovanni Fogliani, și fiind încă foarte tînăr a fost trimis să învețe meșteșugul armelor de la Paolo Vitelli, pentru ca, ajungînd să-și însușească pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru că era foarte inteligent, viguros ca înfățișare și plin de curaj și vitejie, ajunse să fie cel dîntîi între camarazii lui de luptă. Dar părîndu-i-se că este un lucru înjositor să fie sub conducerea altuia, se gîndi să ocupe orașul Fermo, asigurîndu-și pentru aceasta ajutorul unor locuitori ai lui cărora le era mai dragă robia decît libertatea patriei lor, și avînd totodată de partea lui pe Vitellozzo. Îi scrise deci lui Giovanni Fogliani, că, întrucît stătuse mulți ani departe de patrie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
zadarnic, să vină cu cinstea cuvenită și însoțit de o sută de oameni călare, din care unii prieteni ai lui, iar alți slujitori; și îl ruga să aibă bunătatea de a porunci să fie primit cu cinste de către cetățenii din Fermo; lucru care ar fi onoarea ce i se cuvenea nu numai lui însuși, dar și unchiului, deoarece acesta îl crescuse. Giovanni Fogliani n-a neglijat nimic din ceea ce se cuvenea să facă pentru nepotul lui; și, după ce datorită lui, a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se cuvenea nu numai lui însuși, dar și unchiului, deoarece acesta îl crescuse. Giovanni Fogliani n-a neglijat nimic din ceea ce se cuvenea să facă pentru nepotul lui; și, după ce datorită lui, a fost primit cu cinste de cetățenii din Fermo, Oliverotto s-a instalat în casa lui. Aici, după cîteva zile, în care timp pregătise tot ceea ce îi trebuia pentru nelegiuirea pe care o plănuise, el a dat un mare ospăț, la care l-a poftit pe Giovanni Fogliani împreună cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asemenea toți aceia care, fiind nemulțumiți, puteau să-i facă rău, el își întări puterea prin legi civile și militare noi, astfel încît, timp de un an cît a fost principe, nu numai că a domnit în siguranță peste cetatea Fermo, dar a ajuns să fie temut de toți vecinii lui. Și ar fi fost tot atît de greu să-l răstoarne de la putere cum fusese de greu în cazul lui Agatocle, dacă el însuși nu s-ar fi lăsat înșelat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
crimele lui Borgia, să trecem la actele lui de corupție, fie și pentru motivul că acestea comportă o asemănare înșelătoare cu actele de binefacere. Borgia voia să se descotorosească de cîțiva prinți din Casa Urban, de Vitelozzo, de Oliverotto da Fermo și ceilalți, iar Machiavelli susține că el a avut prudența să-i cheme la Sinigalia, unde, trădați, au fost uciși. A abuza de buna credință a semenilor, a folosi șiretlicuri infame, a trăda, a jura strîmb, a asasina, iată ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cei mai virtuoși, deoarece sînt destinați a-i conduce pe ceilalți. Există ceva mai infam, mai insolent, decît să-i înveți trădarea, perfidia și asasinatul? Mai degrabă ar fi de dorit, pentru binele omenirii, ca exemple precum Agatocle, Oliverotto da Fermo pe care Machiavelli le citează cu plăcere, să fie pentru totdeauna trecute sub tăcere. Viețile unui Agatocle sau Oliverotto da Fermo sînt capabile să dezvolte, într-un om pe care instinctul îl duce spre ticăloșie, acel germene periculos pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trădarea, perfidia și asasinatul? Mai degrabă ar fi de dorit, pentru binele omenirii, ca exemple precum Agatocle, Oliverotto da Fermo pe care Machiavelli le citează cu plăcere, să fie pentru totdeauna trecute sub tăcere. Viețile unui Agatocle sau Oliverotto da Fermo sînt capabile să dezvolte, într-un om pe care instinctul îl duce spre ticăloșie, acel germene periculos pe care îl are în el, fără să-și dea seama prea bine. Cîți tineri care și-au hrănit spiritul cu lectura romanelor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
autorul piesei și-a făcut atît de prompt discipoli, încît dădea lecții chiar la parterul teatrului. Această istorie dovedește îndeajuns, cred, cît de periculos este să citezi exemple rele. Prima reflecție a lui Machiavelli asupra lui Agatocle și Oliverotto da Fermo se axează pe motivele care au făcut ca, în ciuda cruzimii lor, aceștia să se mențină la conducerea micilor lor state. Autorul crede că ei ar fi comis toate cruzimile cu un scop: a fi barbar cu prudență și a exercita
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în război cu cartaginezii, odată fiind obligat chiar să-și abandoneze armata în Africa, armată care, după plecarea lui, îi masacra copiii. A murit el însuși dintr-o băutură otrăvită pe care i-a dat-o nepotul lui. Oliverotto da Fermo a pierit din cauza perfidiei lui Borgia, răsplată demnă de crimele sale, și cum aceasta s-a întîmplat la doar un an după uzurpare, căderea lui pare atît de rapidă, încît pedeapsa pare a fi prevăzut ce-i pregătea mînia poporului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui Borgia, răsplată demnă de crimele sale, și cum aceasta s-a întîmplat la doar un an după uzurpare, căderea lui pare atît de rapidă, încît pedeapsa pare a fi prevăzut ce-i pregătea mînia poporului. Exemplul lui Oliverotto da Fermo nu trebuia, deci, să fie citat de autor, pentru că el nu dovedește nimic. Crima, Machiavelli ar vrea-o benefică, și prin acest exemplu se flatează cu gîndul c-ar avea un motiv foarte serios s-o acrediteze, ori cel puțin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Apoi, cînd o fost odată Într-o noapte, o dat hoții. Atîta am bătut În obloanele de la ferești și io, și Gyuri, și moldovanu’ nost’, pînă s-o temut că-i plină casa de oameni și s-o dus. Cumpăraseră ferma cu gîndul de a se stabili pentru toată viața În Illinois. Hotărîrea le-o dăduse peste cap băiețelul mort și Îngropat În acele locuri, se temeau că n-o să le poarte noroc pămîntul Americii. Așa că Pomean i-a scris Învățătorului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mereu pe fugă. Alături de vreo doi-trei camarazi alerga dintr-un land Într altul, ferindu-se de bombe și de ruși. Prin aprilie, cînd se chinuiau să țină drumul spre vest, povestea că a dat peste o bă trînă Într-o fermă pustie. — Eu nu mă mișc de aici, a spus ea. Voi, băieți, fugiți către soare-apune, țineți-o tot spre apus, nu rătăciți drumul 226 O vară ce nu mai apune și predați-vă americanilor că de dincolo vin În haită
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zis io. Da’ m-o Întrebat ce-i aia! Poate că era nebună de la atîta război... Nu era nebună, ci poate lutherană, nefamiliarizată cu icoanele. Era Încredințat că-i salvase viața bătrîna aceea, convingîndu-l să nu rămînă peste noapte la fermă cum ar fi dat să facă de multă osteneală, ci să fugă cît i-or ține pe cai puterile pînă cînd o da de americani. De atunci, se ruga pentru sufletul acelei femei În fiecare seară de miercuri, ziua din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bumbac. Și mai rău o încasau când erau depistați la plecarea spre casă cu te miri ce cantități infime de recoltă sustrasă: ceva fibră pentru pansamente ori semințe pentru un dram de ulei. Uneori, pentru asemenea delicte erau reținuți la fermă și încarcerați până dimineață când începea o nouă zi de coșmar. De aceea, nu este de mirare că mortalitatea în rândul acestor oameni nevoiași este neînchipuit de mare: bolile profesionale, de nutriție și de mediu fac ravagii în rândul tinerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Zgâienilor încă de astă-vară, îmi zicea tata lor când a venit să-i înscrie la școală... Cu gândul să scape de sărăcia care-i apăsa la baștina lor de pe malul Prutului. S-a angajat ziler cu plata în natură la ferma Dumbrăvenilor. Mai mare fericire nici că se putea, că i-a luat pe lângă ei și pe cei doi de la treaptă care trudesc fără contract și fără evidențe... Asta-i, fetelor! Toată lumea aspiră la mai bine, la un trai mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Bahna... Drumuri diferite, bădie! Bravo lor și bravo lui!.. Să vezi tu ce livadă au pe rod, ce grădină de zarzavat și puncte de desfacere prin tot județul și prin țară, animale de rasă. Cică vor să dezvolte și o fermă de gâște pe apa Siretelui... Și-au asfaltat singuri toate ulițele satului. Noi nu mai putem de sărăcie, ei nu mai pot de bine. Cât despre hrană, s-au îndestulat cu de toate cele trebuincioase din producție proprie... Au două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar dacă ferma ajunge, în final, invadată de cadavrele resuscitate, este doar pentru că personajele "vii" încep să se lupte, nebunește, între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și implacabil: singurul supraviețuitor, un bărbat de culoare (Romero are o adevărată apetență pentru tema
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de vărsare în formă de deltă a râului Ava, în Rentjärnssundet. Locuința o construise tata. El nu putea trăi în casa de serviciu din localitate. De fapt n-o construise el singur, ci pusese să fie construită. Micii arendași din fermele Lyckan, Världens înde, Nåden, Saligheten și Återlösningen puseseră bârnele și le fixaseră, ciocăniseră și bătuseră în cuie totul. După desenele lui. Căci tata știa să facă și asta: să deseneze. Ar fi trebuit să amintesc și ferma Evigheten („Eternitatea“). Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Micii arendași din fermele Lyckan, Världens înde, Nåden, Saligheten și Återlösningen puseseră bârnele și le fixaseră, ciocăniseră și bătuseră în cuie totul. După desenele lui. Căci tata știa să facă și asta: să deseneze. Ar fi trebuit să amintesc și ferma Evigheten („Eternitatea“). Se afla în partea cea mai depărtată a ocolului silvic, de aceea se și numea așa. Bunicul locuia în cea mai mică încăpere, aflată în spatele bucătăriei, sub brazii uriași, ca să zic așa. Ah, bunicul! Cum își apleca lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
crime, maltratări și violuri pe care a descris-o Heidenstam. Și la sfârșit povestirea însăși părea să strige „Dă-ne nouă pace, pace, pace!“ Acesta este, spunea bunicul, Arborele Poporului Rege. La fel, mi-a dăruit Cei trei mușchetari și Ferma animalelor și Moartea la Veneția și Singoalla și Crimă și pedeapsă și Suferințele tânărului Werther și Judecătorul și călăul. Și Viața de pădure la Walden. Și așa mai departe. Și des, foarte des, obișnuia să citeze una din epistolele către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
facem împreună această carte? Chiar adineauri, înainte să pornesc dictafonul, stăteam lângă fereastră și priveam întreaga zonă: cei șapte kilometri de pantă în care râul Ava și-a săpat valea lui întortocheată, lacurile pe care se scurg șirurile de bușteni, fermele înșirate de-a lungul drumului numit Svångremmen sau Svältbältet, Lyckan și Hugnaden și Nåden și toate celelalte. Și crestele, unde noul inginer silvic a desenat zonele de despădurire cu rigla, mlaștinile prelungi, verzui, iazurile care de aici, de sus, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și sufletește. în timpul pauzelor alergam fără rost de colo colo, strigând cu toată forța plămânilor mei, ääääää sau iiii sau ööööö, la fel ca și ceilalți. Și participam la glumele triviale despre urină și fecale. Când vreun amărât de la cine știe ce fermă îndepărtată avea hainele peticite sau zdrențăroase și, în consecință, era batjocorit, participam și eu. Și o făceam cât puteam de bine. Se mai întâmpla ca vreunul dintre camarazii mei inițiali să se oprească și să mă privească lung, cumva scruntător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Și focul se numește în realitate flogiston. Așa m-a învățat tata. Dar, odată cu trecerea timpului, am zis eu, m-am convins tot mai mult că el, arendașul Pettersson din Hugnaden, greșea. Și doar în paranteză am pomenit faptul că ferma Hugnaden, care se afla între Granliden și Forsholm, era acum cu totul distrusă. Așa de repede trecuse timpul. Abia se mai vedeau pietrele temeliei. Acest lucru îmi fusese citit dintr-o scrisoare de la mama. Atunci când stătea alături de mine, pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu vine decât peste vreo oră. Iar Manfred, știi, nu e prea punctual la masă. Prin urmare, așa este: Manfred Marklund e când ici, când colo. Umblă peste tot în micul lui automobil pe drumurile ținutului și prin păduri, printre fermele pustii și puținele locuri care mai sunt încă locuite. întotdeauna i se pare că vede ceva care merită câteva rânduri la ziar, întotdeauna găsește ceva deosebit despre care încă nu s-a scris. El obișnuiește să spună așa: Fiecare experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]