791 matches
-
sîngele cum țîșnea cu o presiune uriașă printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel mai bun lucru era acela că simțea pe buze gustul pămîntului. Nu era soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un gust de fiere, pe care îl are mereu de atunci. Se gândea că nimic nu e veșnic. În clipa următoare s-ar putea să nu mai existe, dar nu se putea împotrivi, încât, culcată pe spate și neputincioasă, nu poate fi decât răbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după marșul Internaționalei. Mai pe scurt, meritul meu se rezumă doar la copiatul manuscrisului cu mașina și la predarea lui editorului, acelui David Golder în proporții reduse, care a constatat de la prima ochire că Ramses avea o piatră la bășica fierii, obiectând că nu există fir conducător, nici unitate de acțiune, la care am răspuns că răposatul n-a avut niciodată scaunul regulat. - Dacă tipăresc această care, mi-a spus micul David Golder, o fac numai pentru că pe mâneca pardesiului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ale omului în patru labe. Omul vertical se va naște după mine și va trăi mii de ani, chiar dacă va fi ucis de pietrele nebunilor. - Cer cuvântul! interveni atunci avortonul de pe tribuna improvizată din piatra ce se formase în bășica fierii mele și fără să mai aștepte aprobarea, propuse un congres al scheletelor și o moțiune în versuri. Regele meu va surâde îngăduitor, dacă va afla scurta interpretare a caraghiosului pitic crescut în mine ca un pui de caracatiță. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
curând la el, hotărât ca de data aceasta să facă să fie dus la închisoare. A-l aștepta să se reîntoarcă era ca și cum ar fi așteptat să fie executat. Durerea surdă de cap persista. Berea Dr. Nut avea gust de fiere. Abelman voia cu siguranță o mulțime de bani; mimoza aceea delicată de Abelman trebuie să fi fost foarte ofensat. Când se va descoperi adevăratul autor al scrisorii, ce va pretinde oare Abelman în loc de cinci sute de mii de dolari? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că îl făcură să urle la gândul incompetenței celor de la LASD. Relatările gongorice despre niște incidente în toalete și despre niște elevi de liceu plătiți s-o ia la cioc îi întoarseră stomacul pe dos. Danny simți în gură gustul fierii, al zațului de cafea și al celor șase tării ingerate noaptea trecută. Într-un final reținu patru suspecți bărbați între patruzeci și trei și cincizeci și cinci de ani, de un metru optzeci până la un metru nouăzeci, ce cumulau douăzeci și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi fost cu adevărat doar de fațadă, atunci n-ar fi fost nevoie să-și tot repete în sinea lui aceleași vorbe de nenumărate ori. Nici n-ar fi avut de ce să fie copleșit de acest sentiment amar ca fierea. Nici n-ar fi avut de ce să fie trist că-și trădează tatăl, unchiul și soția. Samuraiul clipi și scutură din cap în având grijă ca Velasco și nașii să nu bage de seamă. Încerca să-și alunge temerile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
riduri de mătase/ clovnii fac tumbe la paralele de fum." (p.49) De sorginte expresionistă este și viziunea din poemul intitulat apocalipsa de gheață : "mari roți de fum arteziene de hîrtie mîzgălită cu laudă/ pe ecrane enorme soarele vișiniu ca fierea/ pe străzile înțepenite în dezastre/ chipurile amestecate devin arsuri similare/ cînd pe gaura cheii se insinuau vocile de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un singur/ copac de
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
mare anvergură, pe care le-ați lucrat fiind doar patru procurori. — Unul e delegat doar și nu știu dacă va rămâne până la urmă la noi. — Pe lângă procurori, ce oameni mai aveți? — Mai sunt șase ofițeri de poliție judiciară, doi gre fieri, un referent și un specialist. — Revin la întrebarea mea despre socializare. Cum e con tac tul direct, imediat și constant cu cei pe care-i anchetați sau i-ați putea ancheta? Se ferește lumea de dumneavoastră? — Mergeam odată să mă
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
câmp alb și neted cloroform iz calm de dulce și dospit nesomn frunze în ceafă veștede în salbă cafeaua ta neagră pe noaptea mea albă. surd card ageamiu și crud surâde în glande sughițuri de grund păstaie cu boabe de fiere mă scuipă lingura din borcanul cu miere. logodnica plânsă în fiece pumn colind valuri arse publicate postum mulțumit îmbrâncesc o plecăciune suntem sobri. suntem calmi. toate’s bune. R|ZVAN - tobe Nu cred că am știut vreodată să vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ce avea să devină mai târziu Henric IV al Franței, cel mai vârstnic dintre frații Mann - doar o societate mică, dar comunicativă, de domni cărora le plăcea să se întreacă-n citate. Am vorbit despre pietre la rinichi și la fiere, despre măcelul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, despre celălalt frate din casa hanseată, iarăși despre necazurile fără sfârșit ale hughenoților și, prin comparație, despre Bordeaux și Lübeck. În treacăt i-am bălăcărit pe juriști ca fiind un dezastru general, am comparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei, ci erau trimise de o inimă haină, care semnase un pact cu forțele Întunericului. Unul ca Subotin ar fi trebuit să se perpelească mult și bine În flăcările Gheenei, dar uite că nu trecuseră nici șapte ani de când crăpase fierea În el și Dumnezeul Îl izbăvise de chin. De ce În locul său se scălămbăia În blestemata de cutie proțăpită În camera de oaspeți a surorii ei rădăuțene Mihailo Panidelnic, un om care nu făcuse nimănui vreun rău, ba pe deasupra reparase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mult cu Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de albine. Cuvintele spuse În surdină Îi revărsau În suflet miere, dar și fiere. Bătrâna Își presimțea apropiatul sfârșit și acesta era pentru ea o alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună: o parte din suflete merg În sânul lui Avraam, altele sunt sortite să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă, având multe impurități În el. Altfel, Ippolit nu-și explica de ce-i era așa de rău. Subotin Își scutură capul cu semeție. „Cui pe cui se scoate“, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând după el toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață, stomacul se strânse ca un pumn și dinăuntrul lui țâșni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, Împroșcând pereții. În Încăpere se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu pe medic să vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că-și face treaba prea bine, întrucât criticul îl trimite să ucidă un artist conceptual din Germania. Un artist de performance din San Francisco. Un sculptor kinetic din Barcelona. Toată lumea crede că Andy Warhol a murit în urma unei operații de fiere. Că Robert Mapplethorpe și Keith Haring au murit de SIDA. De fapt... crezi ceea ce vor unii să crezi. În tot acest timp, criticul îi spune lui Fletcher că dacă se retrage, lumea artei îi va pune în cârcă prima crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
psihice, înțelege coexistența binelui și răului și crede în destin, „o mare necunoscută”, cu care „nimeni nu se poate lua la trântă”. Condamnă lenea și disprețuiește fățărnicia, atrăgând atenția că „mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet”. Fericește familia întemeiată pe dragoste și înțelegere, pune mare preț pe vocație în profesie. Are aprecieri deosebite în privința frumuseții, artei și creației, în toate înțelesurile acestora, valorizând profunzimea, sinceritatea, inspirația. Profesorul Vasile Fetescu este racordat și la realitatea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
nu se poate lua la trântă. Drum Drumul spre viața cinstită și demnă trece pe la poarta larg deschisă și ademenitoare a tentațiilor, a viciilor și a compromisurilor. Viciu Un viciu puternic înrădăcinat e mult mai greu de abandonat. Miere și fiere Mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet. Zâmbet Îndoiește-te de zâmbetul fals și binevoitor al vrăjmașului și prețuiește surâsul mustrător dar sincer al prietenului. Viața Singurul și cel mai prețios lucru pentru care
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și demnă trece pe la poarta larg deschisă și ademenitoare a tentațiilor, a viciilor și a compromisurilor. Viciu Un viciu puternic înrădăcinat e mult mai greu de abandonat. Miere și fiere Mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet. Zâmbet Îndoiește-te de zâmbetul fals și binevoitor al vrăjmașului și prețuiește surâsul mustrător dar sincer al prietenului. Viața Singurul și cel mai prețios lucru pentru care merită să te lupți este viața. Dialog Dialogul privirilor este un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
scopul restabilirii echilibrului uman. Eu am început istoricul diagnosticelor mele cu diagnosticul de reumatism poliarticular, am făcut fizioterapie și tratamente antiinflamatorii dintre cele mai diverse, rezultate, niciunul. După care am început să scot din organele interne, apendicita, după care colicistul (fierea) și urmau alte intervențe chirurgicale, pentru că sănătatea mea se agrava. Pe listă urma partea ginecologică și tiroida. Norocul meu a fost că începuse să-mi fie frică de operații pentru că îmi reveneam greu după anestezii. A fost destul de greu pentru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lasă-l să vorbească pe dom’ doctor. Don Anacleto respiră adînc și, recăpătîndu-și Înfățișarea demnă, Începu să facă raportul evenimentelor cu obișnuita lui maiestuozitate. — Prieteni, viața e o dramă, și pînă și cele mai nobile făpturi ale Domnului gustă din fierea unui destin capricios și obstinat. Ieri noapte, spre zori, pe cînd orașul Își dormea somnul atît de meritat de popoarele harnice, don Federico Flaviá i Pujades, vecinul stimat care a contribuit atît de mult la Îmbogățirea și recreerea acestui cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
marș șugubăț al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având un zâmbet fin și condescendent: Foicică sânziană În Arca diluviană Coană Noe, ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea Noe, plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în răpăitul ploii, spre locul de încartiruire. Greierele-viorist șopti sfios la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
place nouă, e mâncare, mănânc ce se dă. Pește? Noi, nu. Cum pește? Lasă că sunt alții mai amărâți afară. Noi nu muncim deloc și ne vine rația pe vizetă. Am și ceva regim. Bolnav de gastrită, cu piatră la fiere, și trebuie să fac operație și aștept. Poate de la mâncarea de dinainte, că era spanac din ăla, cu nisip, cu din alea. Luai câteva linguri și se aduna și de la apă, că apa de pe Jilava e cu hiv, ca vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]