1,777 matches
-
, Timotei (21.II.1805, Pănade, j. Alba - 3.IX.1887, Blaj), filolog și literat. Era unul dintre cei șase copii ai Solomiei (n. Frățilă) și ai lui Iacob Țipar. În 1814 a fost trimis la Blaj, unde a urmat cursurile elementare și apoi gimnaziul; în 1821 a audiat cursul de filosofie, iar
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
celor care scriu se cer călăuzite în această direcție. Încă din 1854, anticipându-l pe T. Maiorescu, C. a criticat cu asprime mediocritatea veleitară, pe acei autori care, întrebuințând neologisme inutile, denaturează limba. Preocuparea pentru purificarea exprimării literare de ceea ce filologul blăjean consideră a fi elemente străine se vădește și în Elemente de poetică, metrică și versificațiune (1860), cea dintâi poetică românească amplă. Alcătuită în spiritul retoricilor antice, cartea cuprinde și referiri la poetica arabă, primele la noi. Lucrarea studiază „natura
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
nece sități arhetipale : provocarea spaimei. Este evident faptul că există o trainică legătură semantică între a (se) înspăimânta și monstru (monstrum horrendum = „monstru înspăimântător”, cum îl prezintă Virgiliu pe ciclopul Polifem, în Eneida, III). Plecând de la această realitate semantică, unii filologi au încercat să găsească posibile relații fonetice între cei doi termeni. Astfel, în pofida unor soluții etimologice „clasice”, Adriana Ionescu a propus recent o soluție inedită și foarte interesantă privind controversata origine a cuvintelor românești bală (monstru) și balaur (64, pp.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al altarului, se numește : Argeaoa starețului” (17). Cuvântul argea este de origine traco-cimeriană și „este unul din puținele cuvinte cu prototip anteroman atestat în Antichitate” (18, p. 252) de Ephoros (cf. Strabon, Geografia, V, 4, 5), Suidas, Ștefan Bizantinul etc. Filologii au stabilit că rom. argea are la bază rădăcina indo-europeană *ar(e)k-/*areg-, cu sensul „a închide, a păstra, a apăra”. Din această rădăcină mai derivă : gr. arkeo, lat. arceo, sanscr. raks (toate trei cu sensul „a apăra, a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prefață și note de Ion Acsan, Editura Univers, București, 1976, p. 31 ; Hesiod și Orfeu - Poeme, traducere, prefață și note de Ion Acsan, Editura Minerva, București, 1987, pp. 139 și 171. 106. Sensul acestui pasaj este controversat de peste două milenii. Filologul grec Aristarh din Samotrache (secolul al II-lea î.e.n.) a eliminat 7 versuri (XXIII, 218-224) din acest episod, considerând că au un conținut inacceptabil. Mulți cărturari l-au imitat până în zilele noastre (W.T.H. Rouse, de exemplu, într-o recentă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 59). Folcloristul muntean susținea că este vorba de o varietate de arțar (stufos), „zis bulgărește” (și în alte limbi slave) iavor (= arțar) (110). În 1921, fără să cunoască (sau, cel puțin, fără să citeze) soluția etimologică dată de folclorist, filologul Vasile Bogrea a ajuns la aceeași concluzie (arvun = paltin), considerând că forma românească s-a născut prin metateză (iavor → iavro → iarvo), coroborată cu un fenomen de etimologie populară (prin contaminare cu arvună) (22, pp. 436- 438). Câteva noi argumente confirmă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arvun = paltin), considerând că forma românească s-a născut prin metateză (iavor → iavro → iarvo), coroborată cu un fenomen de etimologie populară (prin contaminare cu arvună) (22, pp. 436- 438). Câteva noi argumente confirmă ipoteza susținută de folcloristul muntean și de filologul clujean : multitudinea formelor corupte pe care le cunoaște termenul (indiciu că este vorba de preluarea unui cuvânt străin) ; zonele sudice, de regulă dunărene (Ialomița, Dâmbovița, Ilfov, Teleorman, Dobrogea), unde sunt atestate colin- dele și basmul în discuție ; alte „bulgărisme” existente
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Boreas”, nu departe de Lună (deci în văzduh, în nori). Unii cercetători moderni i-au identificat pe miste rioșii hiperboreeni cu homines religiosi daco- geți (75 ; 101, pp. 286-291). Revenind la magul Abaris, consemnez faptul că, pentru unii istorici și filologi (Th. Mommsen, I.I. Russu - 73, p. 122 ; 157, p. 130), Seuthes - tatăl lui Abaris (cf. Suidas) - ar fi una și aceeași persoană cu Zeuta, marele preot al geților. Iordanes (Getica, 39) îl așază pe „învățatul Zeuta” alături de Zalmoxis și Deceneu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
relații reciproce (împrumuturi, influențe, contaminări etc.) între lexicurile celor trei limbi este din abundență dovedită. Ele sunt justificate de condițiile socioculturale cunoscute (intima vecinătate a celor trei zone, îndelungata coabitare a populațiilor, bi- sau trilingvism etc.). Sigur că numai specialiștii filologi vor fi în măsură să valideze sau nu această soluție, dar, dacă acceptăm (convențional deocam- dată) o astfel de ipoteză de lucru, atunci se pune o altă întrebare. Care a fost direcția în care s-a produs împrumutul ? Este posibil
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
limbi ale populațiilor înve- cinate. Mai mult decât atât, cele câteva soluții etimologice care s-au propus pentru explicarea originii celor doi termeni s-au dovedit a fi „patriotice”, dar forțate și puțin probabile. La sfârșitul secolului al XIX-lea, filologul sârb V. Jagi¾ a încercat să demonstreze următoarea filiație : it. negromanzia (magie neagră) > gramanzia > grabancia > s-cr. grabancijas > mag. garabonciás (25, pp. 451- 452). (Să punem în paranteză observația că, dacă această „călătorie” a cuvintelor s-a produs într- adevăr, atunci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tot cu ochi de șarpe, și era într-însul trei pietre de avea 12 tocmele și toate boalele vindeca” (129, p. 636). Sau, în altă versiune a Alexandriei, se vorbește despre „plașca și emurlucul lui Solomon” ca „vindecând toate boalele”. Filologul Vasile Bogrea a făcut legătura între această informație și înțelesul de „vraci” al cuvântului „șolomonariu” (124, p. 9). Este cunoscută legenda talmudică a zidirii de către Solomon a templului din Ierusalim cu ajutorul arhidemonului Asmodeu (devenit Kitovras la ruși, Markolf la germani
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe care îl căuta. în această legendă totul este, fizic, redus la scară și, simbolic, reprodus la scară. Cochilia melcului și, respectiv, Labirintul cretan sunt două „semne” care se definesc reciproc. Pentru poetul Theodorides, cochilia este „labirintul mării”, iar pentru filologul Hesychios, labirintul este „un loc în formă de scoică”. Nu numai cochilia este un microlabirint, dar și ființa care o locuiește (luându-i forma) pare a fi un „monstru” în miniatură, un mic balaur taurocefal, un melc cu „coarne bourești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
277). Într-adevăr, în 1771, în prima ediție a Encyclopedia Britannica se spunea că, în doze moderate, opiumul crește substanțial curajul omului : „din acest motiv turcii își adminis- trează opium întotdeauna când merg la război”. O mențiune specială merită aici filologul Lazăr Șăineanu care, așa cum am văzut, a abordat la sfârșitul secolului al XIX-lea influența turco-fanariotă asupra năravurilor narcotice atestate în Țările Române (afion, tiriac, magiun, cafea, chef, tutun, narghilea, ciubuc etc.). A făcut-o fie în celebrul său Dicționar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este, în 1517, ca un arcaș obișnuit să lanseze săgeți și care simte dintr-o dată în umăr reculul unei puști de război. Un alt nivel. Eroismul său: de a nu se lăsa răpus de acest șoc. Tiparul îl transformă pe filolog în agitator și apoi în șef de școală și conducător de armată. Conferind gîndirii "o putere neasemuită de pătrundere", tipărirea pe hîrtie îi înzestra dintr-o dată pe oamenii scrisului cu o putere fără precedent, lărgind zona fierbinte și sporind frecvența
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe Luther; Guillaume Budé pe Calvin. Părinții își dezmoștenesc copiii; fiii își denunță părinții ca fiind lași și "nicodemiți" (Du bist nicht fromm!). Guvernarea oamenilor găsindu-și temei în fidelitatea pentru Scriptură, filologia înlocuiește teologia ca regină a științelor; și filologul își riscă pielea fiindcă poate, într-un fel, dacă nu să clădească și să destrame un regat, cel puțin să-l incite la asta pe Luther, care aruncă șpalturile în fața Romei și sfîrșește prin a se întoarce împotriva calicilor și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dezvoltările teologice se combină adesea cu sentințe ale maeștrilor sufi. Cu atat mai greu sunt de încadrat lucrările dispărute, care sunt înserate în această enumerare cronologică. Vom enumeră și noi cele mai importante lucrări care s-au păstrat. • Al-Zamm"m (filolog, m. 337/949), Ištiq"q ’asm"’ All"h. Beneficiază de o foarte bună ediție critică, datorată lui ‘Abd al-Husayn al-Mub"rak, Beirut, 1986. Este un comentariu lexicografic tipic, bazat pe lista lui Sufy"n. Fiecare nume divin constituie un pretext
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dar y" All"h). Divergențele încep când este vorba de etimologie: de la rădăcina ‘LH, WLH, LWH sau de la persoană a III-a masculin a pronumelui personal? În ipoteza că All"h ar veni de la al + il"h, reținută de majoritatea filologilor, este mai puțin interesant pentru noi să vedem cum s-a făcut trecerea de la il"h la All"h; în schimb, originea și semnificația cuvântului il"h, așa cum au fost ele analizate de lexicografii arabi, aduc elemente importante pentru stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
următor. La 1/13 august 1867, la București, în casele banului Constantin Gr. Ghica de lângă grădina Cișmigiu, s-a desfășurat cea dintâi ședință a Societății Literare Române. Semnificativ este că mai mult de jumătate dintre membrii fondatori erau scriitori sau filologi. Însemnătatea care se acorda limbii române a fost evidențiată și cu prilejul inaugurării de cărturarii veniți la București din toate provinciile românești: „Limba ne unește, domnilor”, exclama Alexandru Roman, după cum V. A. Urechia ținea să precizeze: „limba împarte pururea soarta
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
preocupărilor ei, instituția a căutat să-și definească adecvat rolul și locul în societatea românească. Odată cu dezvoltarea spectaculoasă a științelor exacte, mai cu seamă după înfăptuirea României Mari, forul academic s-a pregătit să treacă de la o componență dominată de filologi, scriitori și istorici la una în care să-și găsească locul și o serie de eminenți reprezentanți ai științelor. În 1923, de pildă, Dimitrie Gusti sesiza că rolul forului academic era acela de a „răspunde necesității de socializare a creației
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
1535 de membri, dintre care 1012 români (25 fondatori, 386 titulari, 187 de onoare, 373 corespondenți și 41 aleși post-mortem) și 523 străini (414 de onoare, 108 corespondenți și un membru ales post-mortem). Până în 1948 au fost aleși, ca membri, filologi, istorici și critici literari, scriitori (Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Bianu, A. Philippide, Sextil Pușcariu, George Coșbuc, Barbu Delavrancea, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Perpessicius), istorici și arheologi (Mihail Kogălniceanu, Alexandru D. Xenopol, Nicolae Iorga, Vasile
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
-se de la Donația lui Constantin î1442) - care demonstrează că religia creștină își datorează puterea unui document fals, întocmit chiar prin grija ei -, sau de la Dispute dialectice î1439) și de la Eleganțele limbii latine î1435-1444), care permit cantonarea lui în rolul unui filolog obsedat de restituire unei limbi latine pure. Așadar, în ce constă specificitatea lui filosofică? Lorenzo Valla dezvoltă, precizează, formulează și propune, pentru prima dată în istorie, un creștinism epicurian. A priori, expresia pare oximoronică: doctrina lui Hristos pare a se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care-l descoperise în biblioteca mănăstirii norbertiene din Parc, lângă Louvain. Apoi el redactează cele două parafraze ale Eleganțelor limbii latine ale aceluiași. Pasiunea pentru latină, necesitatea de a lucra asupra surselor textelor pretins revelate, de a le citi ca filolog, deci ca istoric, Erasmus le are de la maestrul său italian, căruia îi va face foarte de timpuriu elogiul în corespondența sa. Iar atunci când scrie Eseu asupra liberului arbitru î1524), influența lui Lorenzo Valla nu este nici măcar disimulată. începând din 1511
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tinerețea sa, tradus, și tragicul, și trupul, trupul care gândește, și Varro violențe de care s-au făcut vinovați creștinii Valla anticlerical, caracterul său, creștin, și creștinismul hedonist, curajul său, datele vieții, și dialectica, erori făcute în ce privește opera sa, fideist, filolog, fuga, și libertatea, și liberul arbitru, și plăcerea, polemist, prima formulare a creștinismului epicurian, și preștiința divină, și sinuciderea, și Vaticanul. IV. Filosofi clasici Cyrano de Bergerac, Descartes, Diderot, Garasse, Gassendi, Hume, Kant, Leibniz, Locke, Malebranche, Meslier, La Mothe Le
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Antoniu din Julius Cesar de Shakespeare, Eugen Jebeleanu vine în forul public să ne interpeleze conștiințele. Marea lui carte de poeme cu titlul teribil: Hanibal, are ceva imperios, de suflu antic. (Nimic comun cu „antichitatea de cabinet” a erudiților și filologilor.) Ce poate fi mai bărbătesc și mai actual (firește, în înțelesul aristotelic al acestui termen) decât pildele antice? Poemele acestea sunt grave și severe: nu sunt „poetice”, nu sunt „frumoase”, nu urmăresc să fie admirate. Ele proclamă direct sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ne-am propus să facem considerații de specialitate cu privire la specificul acestui gen de creație populară, comparativ cu alte genuri literare, sau cu privire la originea și istoricul fiecărui proverb În parte. Lăsăm ca aceste lucruri să le realizeze, cum este și firesc, filologii, esteticienii, istoricii și criticii literari 1. Noi nu am dorit aici decât să selectăm din bogatul tezaur de proverbe românești și străine pe acelea care ni s-au părut că incită mai mult observația psihologului și a educatorului. Am selectat
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]