1,847 matches
-
Începe de la selecția temelor propuse pentru discuție. În acest sens, nu mă pot plânge de faptul că la master și În facultate am studiat teme destul de sumbre, precum istoria Războiului Rece, pentru că influențele au fost fecunde și mi-au furnizat filoane de cercetare foarte interesante. Influența „maeștrilor” din această facultate e covârșitoare (e de ajuns să urmăriți felul cum sunt aprofundate multe din temele propuse de ei la cursuri de către studenții de ieri și de azi), iar acest fapt ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acest ultim titlu -, M. reușește să-și fixeze o voce personală, deși modestă și cu inflexiuni oarecum cunoscute. Dar dincolo de orice influențe, pare evident că memoria lui afectivă era încărcată cu impresii și imagini ale naturii agreste, care formau principalul filon al fluxului interior, elementele de referință ale sensibilității sale. Acestea se definesc ca un „izvor” constituit, în special în copilărie, din senzații și trăiri legate de spectacolul satului, însumând grădini multicolore, câmpuri însorite, păduri, toate animate de siluete, voci, cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
echilibra folclorul cu lirica modernă. Pajura cu două capete (1978) e o altă carte legată de sat, tradiție, legende, obiceiuri, ceea ce e vizibil și în „subiectul” ciclurilor: ocnarii, harambașii, răzbunarea lotrilor, răscoală, represalii. Unele versuri sunt de inspirație istorică, un filon epic fiind de asemenea ușor de depistat. În Efemerele anotimpuri (1983) intră mai multe pasteluri și meditații asupra naturii, cu toate nostalgiile și căutările vârstei, dar și poezii din lumea satului cărășean, cu datini și expresii populare. Evoluția lui M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
înnobilării ei cu această virtute. Asocierea trupescului, a carnalului cu principiul feminin era un loc comun în exegeza medievală, de la Părinții bisericești și până la personajele din operele lui Boccaccio și ale lui Chaucer. În descrierea căderii din rai (făcută de Filon din Alexandria, Augustin, John Scott, Albert cel Mare sau preotul chaucerian, plecând de la exemplul Genezei biblice), Eva este asociată cu apetitul sexual, cu plăcerea și păcatul, pe când lui Adam îi sunt conferite însușiri intelectuale, elevate.56 De aici izolarea femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
coborârea lui Iisus în iad. Iadul personificat se tânguie într-un discurs ce cuprinde repetiții anaforice, proprii retoricii bizantine. Rituri funerare și elemente de bocet popular stau alături în „plânsul Maicii Domnului”; durerea Mariei capătă proporții cosmice și rezonanțe mioritice. Filoane populare conțin și predicile la Învierea lui Lazăr sau la Duminica Floriilor; motivul „amărâtă turturea” se întâlnește în cuvântarea la Întâmpinarea Domnului. V. știe să umanizeze lumea divină, apropiind-o de înțelegerea populară. În partea a doua a Cazaniei miraculosul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
contradicțiilor dintre aspirație și dezabuzare, consemnând îndoieli, înfrângeri și abandonare. Iubirea aprinsă, centrată pe posesiunea fizică, este o justificare a experimentului fără limită, sfidând realitățile sociale și înscriind o victorie asupra absurdului existenței. S-ar mai putea evidenția și un filon sentimental-nostalgic în scrisul literar al lui V., fără vreo rezonanță în manifestările publicistice ale jurnalistului sau în mesajele lui politice. Proza artistică se impune astfel și ca o compensație a reflexivității și a analismului psihologic în raport cu activismul și tendința de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
Luceafărul”, „Steaua” ș.a. A semnat și cu pseudonimele Lucian Severineanu, L. Talaz, Tucin Talaz. Reporter cu propensiuni literare, Z. se înscrie în seria condeierilor care „relatează” cu entuziasm, în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, fapte ale oamenilor noi, exploatând îndeosebi „filonul” aflat în Oltenia, „pe plaiurile pandurilor”. Bunăoară, cu toate că titlurile, ca și țesătura textelor din Orașele dragostei (1967), volumul lui reprezentativ, sunt predominant lirice - Pe portativele anotimpurilor, Focuri în nopțile Parângului, Cuibul de rață sălbatecă -, mesajul este subminat de un tezism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
o cercetare „sectorială” a prozei românești. Diagrama prozei transilvane, de la Ioan Slavici și Liviu Rebreanu la Horia Bădescu și Tudor Dumitru Savu, văzuți sub semnul codurilor etice și estetice definitorii tipologic, tematic și compozițional, surprinde trei direcții dominante: „un puternic filon al realismului tradițional”, o direcție a realismului mitic și „o mișcare de dată ceva mai recentă, prin care literatura transilvană își afirmă vocația sa antiprovincială: discursul epic textualist”. Scrisul lui Liviu Petrescu este echilibrat, ponderat, evitând, de regulă, excesele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
cărți de poezie, reportaje, povestiri, proză pentru copii. Deși semnalate de critică cu destulă bunăvoință, poemele scrise de N. nu par menite să rețină atenția decât cu titlu documentar. Autoarea s-a străduit să traseze caligrafii delicate, să-și decanteze filonul liric, însă cu rezultate de tot modeste. Nici emoție reală, nici pregnanță a rostirii. Doar unele imagini sunt conturate cu finețe. Ceva mai consistentă, deși pândită de convenționalism, este poezia ce pivotează în jurul unor simboluri etnice și care se lasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
este crudă (în contextul existenței precare a sinistraților) prin consecințele ei cât se poate de serioase. Cruzimea se manifestă și printr-o anumită atitudine. Caracterizându-l pe povestitor, G. Călinescu îl numește la un moment dat „simțitor și (totodată) nepăsător”. Filonul întunecat, de marmură neagră, al cruzimii provine, poate, dintr-un strat structural de nepăsare, de insensibilitate, specifice în cel mai înalt grad conștiințelor infantile (la scara vârstei biologice) și în general celor aurorale (la scara vârstelor istorice a umanității). Numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
află ecou în cele mai recente lucrări ale lui B.: volumul de eseuri cu nuanță filosofică Picătura de cucută (1997) și romanul Remora (Jucătorul) (1998), care mizează parcă mai mult decât cele precedente pe notația realistă, fără a părăsi însă filonul meditativ. Autorul reconstituie minuțios lumea noilor ariviști, dominată de figura Magdalenei, aristocrată care intermediază căsătorii sau afaceri, din plăcerea de a dirija existențele celor din jur. Ancorarea în real, realizată prin referirea constantă la evenimente nonfictive - revoluție, mineriade -, este dublată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
Manuscris, publicat în 1962, una din puținele culegeri rezistente ale „obsedantului deceniu”, amintește energia lui Nicolae Labiș prin sinceritatea și prospețimea cu care tratează teme inevitabil convenționale. Paradoxal, epoca de liberalizare a literaturii echivalează pentru S. cu o sărăcire a filonului liric: în Fântâni (1966) poetul explorează zonele naturii, erosului, folclorului sau culturii, dar lărgirea tematicii nu este neapărat dublată și de o înnoire a mijloacelor, iar versul se înscrie mai degrabă în nota tradiționalistă. Ultima vânătoare de toamnă (1969) comunică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
care insistă asupra naturii de Logos a lui Cristos 27, care nu Îi Înlătură natura umană 28. Cum era de prevăzut, pînă la mijlocul secolului al II-lea, cu Iustin Martirul, cristologia se va dezvolta pe direcțiile trasate de platonicianul evreu Filon din Alexandria (circa 20 a. C. - 40, p. C): Logosul este Mintea lui Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului: Irineu din Lyon29, Tertulian din Cartagina 30 și Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o imagistică biblică, Teofil dezvoltă o cristologie naturalistică: „Avînd deci Dumnezeu propriul său Logos Înnăscut În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prea puțin cunoscută 40. Cristologia Logosului a fost respinsă și de modaliști (sau monarhienii modaliști), Întrucît părea să atragă după ea binitarianismul sau credința În doi Dumnezei. S-ar putea ca această impresie să fi fost Întărită de utilizarea de către Filon a expresiei „Dumnezeu” sau „Al doilea Dumnezeu” pentru Cristos-Logosul, cum se Întîlnește la Origen. Cel dintîi modalist a fost un anume Noetus din Smirna 41. Discipolul acestuia, Epigonus, s-a dus la Roma și l-a descoperit pe un anume
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un Înger, iar uneori chiar cu o ipostază feminină (rûah În limbile semitice e feminin), Maica Logosului 57. Structura ierarhică a Treimii n-a fost de fapt stabilită Înainte de Origen, care, potrivit Sfîntului Ieronim, era un subordinaționist 58. Ca și Filon, Origen Îl numește pe Dumnezeu ho theos, iar pe Fiu numai theos ori chiar „Dumnezeu secund”59 și afirmă că cele trei sînt hypostaseis distincte. După H.A. Wolfson 60, Origen a aflat, ca și Plotin, din Ammonios Saccas că Logosul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
potrivit cărora lumea n-a fost creată de Dumnezeu, ci de un Înger sau de o Putere. Aceste tendințe fuseseră deja exploatate de Alan F. Segal Într-o carte importantă 25. Ele se fac simțite În concepțiile filozofice ale lui Filon și Numenius; și totuși, ele nu justifică antagonismul vădit care Îi leagă și Îi desparte totodată pe cei doi Dumnezei ai gnosticismului. Căutarea originilor gnosticismului nu reprezintă singura preocupare a științei moderne. Nu mai departe de anii douăzeci s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este explicată prin binecunoscuta temă a Sophiei-Logos care privește În jos, dînd naștere Uitării și Ignoranței 72. Jan Zandee a demonstrat că Înlocuirea Sophiei prin Logos este perfect explicabilă În lumina dublei traduceri grecești a ebraicului HKMH, de pildă, la Filon 73. Savantul olandez pare a ignora că, Înainte de Origen și la acesta, cristologiile bazate pe Logos-Sophia erau răspîndite. Explicația este Însă mult mai simplă: Logosul din TT, ca și Logosul lui Heracleon, nu este altceva decît Logosul Evangheliei lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin „o anumită Întîmplare”111 sau „o anumită legătură” avută cu nedreptatea. În platonism trupul este rău, după cum se afirmă În numeroase locuri, fără nici o urmă de ambiguitate 112. Această atitudine caracterizează Întreaga tradiție platoniciană, fie că e vorba de Filon, fie că e vorba de Plotin. Pentru Plotin, cosmosul Înseamnă armonie Între un nivel superior și unul inferior 113, Însă, În același timp, este și o ruptură În această armonie, o „devoluție” În expansiunea Ființei, din pricina căderii sufletului individual și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rămîne neclară, sufletul va fi exilat În acea parte de lume care este de aceeași natură cu substanța rudimentară a trupului. Înainte ca doctrina creștină, moștenitoare a ambelor tradiții, să combine formula iudaică și pe cea platonică a principiului antropic, Filon din Alexandria le stabilise deja echivalența, și reușise acest lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și de principiul antropic prezintă mai multe similitudini decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
soluții: Dumnezeul Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările sale cuvîntul hypostasis, ca și platonicienii perioadei de mijloc, Filon a făcut un pas Înainte În comentarea ipostazelor platoniciene. Evreu din Alexandria, bun cunoscător al Septuagintei grecești (există Îndoieli cu privire la cunoașterea de către el a limbii ebraice), Filon a trebuit să-l concilieze pe Platon cu Pentateucul și dialogul Timaios cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]