12,214 matches
-
în 1904, cu Cultura română și politicianismul (un junimism mult întîrziat) și Românismul, catehismul unei noi spiritualități (1936), un țărănism care polemiza cu ideologiile totalitare, de aceea fiind aspru întîmpinat de Nichifor Crainic și exponenții legionarismului. Și asta, probabil, pentru că filosoful, în cartea sa, nu punea, în prim plan, dimensiunea religioasă, nefiind de acord cu fascismul și totalitarismul. Și, acum, în 1948 (avea 80 de ani), scriind la jurnalul său, urmărea să înalțe un studiu despre totalitarism, din care n-au
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
de oamenii din timpul meu vor fi continuate și de aci înainte, formînd cu acelea ce se vor publica de viitorime un singur trunchi de cultură românească. Astăzi văd că m-am înșelat". În general se poate spune că bătrînul filosof, copleșit de invazia atotstăpînitoare a sovietismului, gîndea că această nouă realitate lui (dar numai lui?) silnică și imposibilă, se va înveșnici. Oricît de dotat filosofic era, n-a avut, atunci, forța previzionară de a înțelege că acesta e numai un
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
de a înțelege că acesta e numai un moment din ciclul nostru evolutiv și va veni vremea, ce-i drept tîrziu, cînd se va reveni la trunchiul solid al culturii române de dinainte. Iată, așadar, că îl descoperim pe îmbătrînitul filosof, carent la capitolul acesta, confundînd o etapă (ce-i drept cam prea lungă) cu întregul. La 23 august 1948, vorbind despre Europa care va redeveni o Euro-Asia, dominată de bolșevism, previziona: În răstimpul cît va dura această perioadă istorică, ce
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
cam fără acoperire, se fac azi despre fenomenele globalizării și mondializării. Dar nici ele nu ating cote atît de pesimiste, sperîndu-se, totuși, că viitorul, chiar îndepărtat, va îngădui și supraviețuirea culturilor popoarelor mari și mai mici. Dar nu uit că filosoful Rădulescu-Motru era, în 1948, cufundat în pesimism. El, filoantonescian, judeca, și în 1948, după prăbușirea hitlerismului, negativ gestul celor care au condus înlăturarea dictaturii militare antonesciene, trecînd de partea foștilor inamici. Și asta numai pentru că puterile apusene au cedat România
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
1944, altă cale de ales pentru România și n-am fi pierdut Ardealul pentru totdeauna dacă acceptam soluția Antonescu? Și cine știa, atunci, în 1944, de înțelegerile secrete între marii aliați în defavoarea României? La toate acestea refuza să gîndească bătrînul filosof, ferm pe convingerile sale pesimiste. Sigur, de la un cugetător de talia sa eram îndreptățiți să așteptăm altceva. Dar nu e mai puțin adevărat că filosoful nostru, ajuns la vîrsta senectuții, era copleșit de griji și lipsuri jenante. Din sfoara lui
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
de înțelegerile secrete între marii aliați în defavoarea României? La toate acestea refuza să gîndească bătrînul filosof, ferm pe convingerile sale pesimiste. Sigur, de la un cugetător de talia sa eram îndreptățiți să așteptăm altceva. Dar nu e mai puțin adevărat că filosoful nostru, ajuns la vîrsta senectuții, era copleșit de griji și lipsuri jenante. Din sfoara lui de moșie de la Butoiești rămăsese cu o proprietate de fermă de 50 de ha, pe care abia izbutea să o cultive. Era, desigur, tratat, atunci
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
cu strictețe contemporan cu poetul român (a trăit între 1867-1938), dar îi seamănă în multe privințe (inclusiv fizionomic, după cum reiese din fotografiile preluate din presa pakistaneză și reproduse în această pagină a României literare). A fost și el poet și filosof, a studiat în Vestul Europei și s-a repatriat pentru a fi de folos culturii țării lui (însăși ideea creării unei țări distincte, Pakistan, îi aparține). Lansarea cărții s-a bucurat de succes la Islamabad. Au participat ministrul de Externe
Strada Eminescu din Islamabad by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15898_a_17223]
-
și ea se completează, în anumite momente, cu alte procedee, cum ar fi, în primul rînd, cele de asamblare. Vîrsta clasică a lemnului, aceea a figurativismului, a antropocentrismului mai exact, fie el unul de natură magică sau unul fundamentat pe filosofii și estetici explicite, este și vîrsta cioplirii, a eliminării. Artistul se comportă cu materialul, în cea mai mare parte monoxil, ca și cînd forma ar fi o fatalitate a acestuia, o latență a substanței și o impregnare subtilă a chiar
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
idei fructuoase a d-lui Cristian Preda. O fac, acum, cu o întîrziere pentru care cer scuze, pentru că am găsit în această carte idei demne de a fi comentate. Să spun, mai înainte, că dl Cristian Preda e un tînăr filosof și sociolog mult preocupat de ideea de liberalism ca modalitate ideală de organizare socială. Pentru a sublinia valoarea euristică și superioritatea liberalismului la noi, firește că dl Preda ia în discuție critică alte puncte de vedere, de obicei contrare, care
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
în acord cerințele vieții românești cu noua spiritualitate europeană"). Evident, dl Constantin Preda se delimitează răspicat de puncte de vedere ale unor noi editori ai lui Rădulescu-Motru (ca, de pildă, un domn Marin Aiftincă: exultant față de opiniile despre românism al filosofului interbelic), reținînd sensul vechi, originar al conceptului de românism. Mă voi referi mai încolo la aceste opinii ale lui Rădulescu-Motru, disociindu-mă și de prea acutele tușe ale d-lui Preda. Trece, apoi, prea fugitiv în revistă opiniile lui Eminescu
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
mai frapante ale românismului." Să trec peste alte cîteva studii și eseuri din sumar (din care aș aminti cel despre "Călători străini și naționalism românesc", efectiv substanțial) pentru a mă opri la cel mai amplu și voit cuprinzător, despre opera filosofului C. Rădulescu-Motru. Acesta a fost la origine studiul introductiv la ediția Scrierilor politice ale cugetătorului, apărută, în 1998, în cadrul colecției, finanțată de Fundația Soros, "Cărți fundamentale ale culturii românești". Aici dl Cristian Preda îl analizează pe filosof exclusiv ca scriitor
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
cuprinzător, despre opera filosofului C. Rădulescu-Motru. Acesta a fost la origine studiul introductiv la ediția Scrierilor politice ale cugetătorului, apărută, în 1998, în cadrul colecției, finanțată de Fundația Soros, "Cărți fundamentale ale culturii românești". Aici dl Cristian Preda îl analizează pe filosof exclusiv ca scriitor politic, trecînd prea senin peste polemicile din epoca interbelică, adică o analiză la rece a ideilor sale politice, încadrîndu-i discursul, ceea ce nu s-a făcut pînă azi, în istoria intelectuală a politicii europene din secolul nostru, a
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
a fost un junimist întîrziat, mai ales prin studiul său din 1904 Cultura română și politicianismul. Această concepție timpurie, în care regăsim, amplu fructificată, vestita teorie maioresciană a formelor fără fond s-a păstrat, bine încastrată, în discursul politic al filosofului. Mai tîrziu, în 1936, în Românismul, catehismul unei noi spiritualități (lucrarea sa fundamentală în această sferă de preocupări) convingerile din 1904 revin, reluînd critica pașoptismului care - se putea? - a imitat pueril Occidentul, adoptîndu-i modelul. Rădulescu-Motru justifica acest proces de adopție
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
modern. Pentru aceasta s-a adoptat liberalismul, care n-a însemnat decît supunerea la interesele Europei de apus. Din această pricină, autorul amintitului studiu critică neîndurător momentul 1848, superficialitatea sa, exclusivismul identității liberale și democratice. În această carte din 1936 filosoful preferă o definiție a spațiului politic, bazată pe recursul la valori, o descriere politică a omului bazată pe recursul la identitate. E adevărat ceea ce observă dl Cristian Preda. Rădulescu-Motru a operat constant cu categoria tipului rasial, vetustă și demonstrată a
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
El se integrează astfel unei tendințe mai recente a autorilor occidentali, cu precădere a celor din Franța, prin care sunt redescoperite și recontextualizate virtuțile literar expresive ale bucătăriei. După Michel Onfray, există un raport indisolubil, de transsubstanțiere, între ideația unui filosof și predispozițiile sale culinare. Există chiar o tipologie. Drept paradigme vii și apostoli ai noii concepții (se va vedea la bibliografie în ce măsură e ea și originală), autorul îi investește pe carnivorul și totodată voluntarul antropofag Diogene, pe asceticul, "paranoicul erbivor
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
și note de Lidia Simion, col. "Totem", Editura Nemira, 2000, 151 pag. Bucatele unui sistem filosofic O dată cu Rațiunea gurmandă Michel Onfray trece la elaborarea sistematică a filosofiei sale. Spiritul tutelar (și titular în continuare al motto-ului) e același Nietzsche, filosoful care a evidențiat ca nimeni altul înaintea sa rolul determinant al trupului în cristalizarea operei. Dacă precedenta carte se strecura după preferințele culinare ale filosofiei, în aceasta din urmă (publicată la un interval de șase ani) regina de altădată a
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
întreaga istorie a modernismului și postmodernismului. Kant a efectuat o "revoluție copernicană", dislocînd Intelectul Divin, caracterizat de Aristotel ca noesis noeseos, intelect ce se autocontemplă, și așezînd în centru rațiunea, cercetată în privința propriilor mecanisme și legități. Așa cum observa romanticul Coleridge, filosoful german schimbă însăși osia pe care se rotea domeniul său: încetînd a mai fi o ontologie, acesta devenise o antropologie. Punctului de vedere al lucrurilor, al existențelor (onta) i se substituise punctul de vedere al omului: Acesta a fost sîmburele
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
Kant se întinde și peste orientările filosofice ale secolului XX, peste fenomenologia husserliană, filosofia analitică, ficționalism, pozitivism, Gestaltpsychologie, știința cognitivă, analiza discursului, inteligența artificială. În strînsă relație cu modernismul, trebuie reținută opinia unor Con Davis și Schleifer, potrivit căreia tutelarul filosof german preface filosofia veacului XX în analiză lingvistică. Disocierea dintre obiect și reprezentare, dintre referent și semnul ce i se substituie a dus la o problematizare a semnificației, la o criză a ideii despre obiect. Absentînd o bază ontologică a
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
grele tribulații a ajuns cunoscut ca Benjamin Fondane, prin poemele sale (Ulysse, 1933, Titanic, 1937, L'Exode, Super Flumina Babylonis (1965). Și-a presimțit, în poeme, sfîrșitul tragic, poetul fiind gazat la Auschwitz în 1944. S-a remarcat și ca filosof, din decendența lui Șestov, prin La Conscience Tragique, La Conscience malhereuse. Este, azi, unanim considerat, publicîndu-i-se și comentîndu-i-se opera atît de pluriformă (a scris și teatru sau exegeză literară prin eseurile Rimbaud le voyou și Faux Traité d'estétique). Cu
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
că se deschide aici o altă cale pentru filosofare...". Ceea ce demonstrează, dacă nu ne înșelăm, capacitatea, fie și latentă ori dibuitoare la începuturile afirmării sale, a celulei cerebrale românești de-a gîndi cunoașterea. Ceea ce reduce considerabil drastica sentință contrară a filosofului... Însă C. Noica se contrazice și mai adînc, ajungînd a susține la un moment dat specificul nostru, derivat al unei "Românii eterne", "sătești", nu doar opus Occidentului, ci și superior acestuia. Un soi de protocronism avant la lettre? Mai curînd
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
lipsă de măsură, prin abuz de raționalitate; în timp ce bunul-simț apusean poate duce, și a și dus, la exces - măsura noastră și bunul nostru simț par nestricate". Pe nesimțite, programata "Românie actuală", după tipicul occidental, e depreciată în beneficiul "României eterne". Filosoful remarcă bucuros condamnarea, în economia mentală românească, a "calculului, a chibzuielii, a dreptei rînduieli omenești". La noi se manifestă o etică a muncii și a productivității în sine, care absentează în Occident, unde munca e "sfințită (doar) de rezultate". Americanul
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
în sensul apusean, e o ciudățenie și un act de trufie. De unde simțămîntul acesta de proprietate? "Lumea asta nu-i a mea, cealaltă nici așa". Cine poate mai mult să încerce. Românul nici nu-și mai pierde vremea să încerce". Filosoful aderă la categoria "agnosticismului înțelegător", propusă de Vasile Băncilă, ca o categorie a gîndirii țăranului român, care constă într-o semicunoaștere, într-un echivoc al "jumătății de înțeles": "Cugetul e neștiutor; dar parcă înțelege. În fața marilor întrebări, înțelege și nu
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
Gheorghe Grigurcu Pare că e un lucru foarte ușor să desprinzi din volumașul Pagini despre sufletul românesc al lui Constantin Noica, apărut prima oară în 1944 și întrunind cîteva eseuri circumscrise de titlul său, teza de căpetenie a filosofului. Pornind de la complexul "culturii minore" ("Noi știm că sîntem ceea ce se numește "o cultură minoră""), acesta schițează un gest de revoltă față de ruralitatea, patriarhalitatea, anistorismul patriei noastre, refuză "România eternă" a specificului ei stagnant, în favoarea unei Românii a actualității: "tocmai
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
fi "un concret nemișcat", "totul viu al lumii", perceput sub unghiul ființei, iar nu al devenirii. Dar antitradiționalismul lui C. Noica nu e consecvent. Prea febricitant, prea patetic pentru a nu se vedea legătura lui clară cu "trăirismul" generației sale, filosoful nu apare suficient de "rațional", avînd chiar, stilistic vorbind, un aer neașezat, frămîntat, divulgat printr-o dicție deloc calmă, mai curînd gîfîitoare, de om care urcă în fugă o pantă. Raportarea preliminară la Cioran, într-unul din comentarii, este edificatoare
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
în paginile căreia apare ilustrat contrastul dintre istoric și etern. Admițînd că Neagoe e însuflețit de grandoarea domniei, că cercetează cu atenție ceremonialul curților, că dă un "strălucit examen de comportare voievodală" și ajunge a consemna o "adevărată tehnică războinică", filosoful socotește cu toate acestea că, în viziunea lui, "învinge eternul". Sub incidența unui fervent homo religiosus, asistăm la un triumf al viziunii statice, al "eternității" noastre naționale: Minte luminată și caldă, tip de principe conștient de tot ce e putere
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]