10,713 matches
-
ei din 1991 cu care Editura Polirom își deschide colecția "Studii de gen", o feministă moderată - în contextul larg al feminismelor existente. Feminism și filosofie, așa cum titlul lasă să se ghicească, este o carte care cercetează modul în care teoriile filosofice oferă uneori fundamentul conceptual pe care se clădesc prejudecățile de gen - vizibile la nivel social și politic; modul în care aceste teorii filosofice (deloc inocente și neutre față de distincția masculin-feminin) au putut influența scrierile primelor feministe (de la Mary Wollstonecraft cu
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
și filosofie, așa cum titlul lasă să se ghicească, este o carte care cercetează modul în care teoriile filosofice oferă uneori fundamentul conceptual pe care se clădesc prejudecățile de gen - vizibile la nivel social și politic; modul în care aceste teorii filosofice (deloc inocente și neutre față de distincția masculin-feminin) au putut influența scrierile primelor feministe (de la Mary Wollstonecraft cu răspunsul ei la Emile a lui Rousseau, A Vindication of the Rights of Women - 1792, pîna la Simone de Beauvoir și la influențele
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
exact greșeala pe care o incriminăm. Trebuie însă ca acolo unde femeile sînt, într-un fel sau altul, defavorizate, acest lucru sa fie recunoscut, analizat și corectat. Nu filosofii, misogini sau nu, se află sub lupa cercetătoarei australiene, ci teoriile filosofice care, în timp, s-au dovedit de mare importanță în restructurările succesive ale cîmpului de valori recunoscute de societate: "Studiul nu se ocupă cu influența simplei prejudecăți personale (conștientă sau inconștientă). El este mai degrabă interesat în a explora dacă
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
au trecut peste ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența și umorul, nicidecum frumusețea. Nu poți să rămîi indiferent la comicul nebun al înșiruirii amețitoare de citate din Insula, care adînc filosofice, care banale exclamații, fiecare cu paranteza ei atentă la numele autorului. Dar cu totul altul este regimul intertextualității în Adolescent sau Spovedania, mijloacele sînt mult mai rafinate, mai puțin demonstrative, iar autorul mult mai atent la problematica vieții pur și
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
înțelegând subiectiv maxima romană, aplicând-o ad litteram: să nu care cumva să te gândești să te judeci singur pe tine, când întreprinzi cutare sau cutare lucru... Este exact diferența dintre Drept și Morală. Semnele fiind, desigur, schimbate... Altă nuanță, filosofică: Gnoseauton, Cunoaște-te pe tine însuți, sentința lui Socrate adresată ucenicilor săi cu secole înainte de apariția creștinismului. Sentință neavând un scop religios, nici moral, întâi și întâi; ci strict uman-cetățenesc, ca o structură esențială în alcătuirea existenței, și în lipsa căreia
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
plecare al unei metode critice". În treacăt fie spus, iată și sugestia unei ,,sinteze" adecvate, intuitive, deosebită de cea a adiționărilor factologice, a ,,construcției" pedestre. Nu putem respinge factorul irațional, misterios, spectrul ireductibil al creației, indiferent de domeniul acesteia (literar, filosofic, științific etc.), deoarece ar însemna a o oculta, lucru pe care l-a înțeles exact raționalistul sceptic și circumspect care a fost E. Lovinescu: Aparent raționalistă, mai ales în stadiile de o argumentare mai susținută, cum ar fi, de pildă
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
ori felul cum ne ocrotim spiritualitatea și existența interioară. Romanul pendulează astfel între eseu și ficțiune și nu e întâmplător faptul că printre subiectele sale figurează și conceperea, de către personajul principal al cărții, a unui tratat despre putere. La apetitul filosofic, trebuie adăugată, pentru buna configurare a romanului, și înclinația spre fantastic a autorului său. Gabriel Chifu știe foarte bine cum să dozeze și cum să îmbine evenimentele obișnuite cu cele neobișnuite, cum să facă să survină supranaturalul pe un fond
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
față de sine, de lume și de ceilalți, insensibil mai ales la valorile spirituale care ar trebui să dea greutate și sens existenței. Diavolul nu este altceva decât personificarea golului și a sentimentelor de angoasă și panică din noi. Dincolo de semnificația filosofică și metafizică pe care vrea s-o acorde romanului său, Gabriel Chifu se arată a fi un maestru descriptiv al stărilor negative, de inconfort fizic și mental, de incomunicare și ruină lăuntrică. Lui îi reușesc cel mai bine paginile din
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
de ceea ce s-ar numi organul fricii". Romanul lui Gabriel Chifu este astfel o pledoarie care își propune să reconstruiască viața potrivit punctului de vedere pe care îl susține. Cum sunt în genere ficțiunile remarcabile de acest fel, datoare tradiției filosofice, este un roman cu o construcție foarte elaborată, pe modelul contrapunctic, unde coerența și vigoarea demonstrației sunt virtuțile de prim plan.
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
separate cu ușurință. Pe de-o parte pentru că Nedelcovici nu e dintre aceia a căror scriitură să fie atît de respingătoare încît orice discuție să se poată opri la nivelul formei. Pe de altă parte, pentru că unui asemenea roman, problematizant, filosofic, dostoievskian, nu i se pot aplica exigențe îngust estetice. Ar fi simplu, de fapt simplist, să spunem că e un roman prea lung, fragmentat gratuit, nedigerabil și antipatic. Și să încheiem discuția. Dar asta ar însemna să nu ținem cont
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
de extraordinare estetic, încît să nu mai conteze nimic. Și atunci ce rămîne de spus e că sînt niște romane cu totul derutante. Dostoievskianismul e placat pe o lume care are nevoie de explicații, nu poate rezista pe un reazem filosofic, așa cum vrea să indice critica binevoitoare care încearcă să "salveze" aceste romane. Eventualul dialog cu problematica universală existențialistă e blocat de niște date care au nevoie de decriptare în măsura în care convenim că nu citim o literatură a absurdului. Registrul minor din
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
așa cum procedau ideologii comuniști, Adrian Marino scrie cu vehemență astfel: Se deschide în același timp drum tuturor mentalităților tribale, iraționalismelor, fanatismelor și miturilor posibile (vezi și K. R. Popper, dar nu numai), prestigiul marilor și micilor guru și al "Căpitanilor filosofici"". Desigur, pot exista și astfel de opinii. Nu negăm dreptul nimănui de-a se disocia ori chiar de-a contesta pe M. Eminescu, N. Iorga, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Cioran, M. Eliade, P. Țuțea, C. Noica, N. Steinhardt. Dar n-
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
surprinsesem două personaje diametral opuse. Prima oară era pe scenă, la studioul Teatrului Chaillot unde își recita versurile cu o agresivitate și repeziciune cu adevărat suprarealiste. Nu știu dacă în sală se afla și Deleuze, atunci în culmea celebrității sale filosofice, și care-l decretase poetul său preferat, dar Barbăneagră delira de entuziasm și Virgil găsea că spectacolul profanează poemul, iar mie nu-mi displăcea vehemența lui teatrală. A doua oară, am ieșit din spectacol pentru a pătrunde în prietenie. Ne-
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
cu siguranță, o personalitate sociologică-culturală foarte cunoscută și stimată. Dar și așa, personalitatea sa, cuceritoare, cîștigase aderenți destui, iar cursurile sale (Sociologia generală, Sociologia religiilor, Clasele sociale, Sociologia războiului etc.) se impun, recoltînd simpatii, apoi cartea sa din 1935 Cercetări filosofice și sociologice e, negreșit, demnă de reținut. A considerat util, după carnagiul războiului, să elaboreze un studiu doct despre antisemitism, pe care l-a intitulat Antisemitismul și cauzele lui sociale. Deși după Auschwitz fenomenul antisemitismului a căpătat noi relevanțe datorită
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
fiindcă cunoașterea e prea vastă, fiindcă nu mai putem fi niște oameni ai Renașterii - însă modelul e totuși acesta. Când facem ceea ce facem, e întotdeauna pentru a refuza specializarea și a aborda un maximum de discipline, fie ele științifice, literare, filosofice, chiar dacă în realitate, o facem cumva în viteză. E bine pe de altă parte, că există specialiști... Eu nu sunt specialist în nimic, și în același timp, fiind vorba de cosmopolitism, mă străduiesc de vreo douăzeci de ani să mă
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
dacă nu chiar crispată, atunci cînd se întoarce înspre actualitate. Copiii teribili ai Criterionului sînt analizați cu declarată răceală critică, în sensul că sînt urmărite mai ales performanțele lor stilistice, frumusețea limbajului și mai puțin ideile lor incendiare. Nici substanța filosofică nu face obiectul analizei, criticul lasă toate acestea pe seama profesorilor de filosofie. Chestionabilă ar fi decizia de a se ocupa doar de partea românească a operelor, ceea ce în cel puțin două cazuri (Cioran și Eliade) e problematic. Cu atît mai
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
de valențele comice ale scrierilor non-beletristice ale lui G. Călinescu. Ideea s-a născut natural, iar nu livresc și autorul face la început o simpatică poveste a vieții acestei idei de la rîsul provocat spontan de multe pasaje călinesciene, la documentarea filosofică ce a urmat, pînă la apariția acestui volum. Din păcate umorul nu se păstrează și în textul propriu-zis al studiului, exprimarea lui Valentin Ionescu e de multe ori nefericită, hazul lui Călinescu se dovedește a nu fi contagios. Încă de la
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
sau "Nicolai Hartmann a descris cel mai bine..." etc. Dincolo de stilul bolovănos și de pretențiile cam naive de sistematizare, de aerul în general diletantistic pe care îl inspiră acest studiu în sforțarea lui de a se înfățișa într-o haină filosofică ce nu-i șade bine, întîlnim și multe pasaje demne de reținut. A se vedea, de pildă, capitolul despre istorie, unde Valentin Ionescu face o foarte interesantă alăturare de texte din Iorga și Călinescu. Modelele de demitizare, tehnica portretelor sînt
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
care moștenise "gura spurcată" și o întreagă zestre de istorie literară de culise: adevărată enciclopedie de cazuri mărunte, cancanuri, scandaluri de presă, bârfe ordinare din lumea teatrală, intrigi machiavelice, epigrame și vorbe de duh ale scriitorilor etc. [...] Grecotei de formație filosofică aproximativă, vestit însă ca "demolator de sisteme", Xantuz era, într-un fel, replica sa rapetisată: un țâr plin de ticuri, cu alură vibratilă, posedând la perfecție elina și latina, și suferind de boala cea mai frecventă în profesiunea noastră, etimologita
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
cazul sau cu alte poezii decât cele la care s-ar aștepta cititorii, Negoițescu respectând și în acest sens tot un criteriu al lui Maulnier. Ceea ce prețuiește la autorul român este gustul său rafinat, manifestat în respingerea "poeziei religioase și filosofice deliberate" sau a "tradiționalismului tematic". Importante i se par la Negoițescu "reabilitarea" lui Macedonski, Șt. Petică, Mircea Demetriad, Mihail Săulescu, Dimitrie Anghel și "abilitarea" lui Mihai Beniuc și Șt. Aug. Doinaș. Prilej de teoretizări pe marginea ideii de jurnal a
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
vedere formal, interiorul îi oferă artistei nenumărate posibilități de a diferenția entități, obiecte, substanțe, densități, tonuri, saturații, din punct de vedere psihologic îi oferă șansa luptei cu limita, cu determinarea și cu expresia deja constituită, după cum, din punct de vedere filosofic el îi pune la îndemînă metafora unei lumi perfect coerente, concentratul unui univers a cărui rezoluție este atît de puternică încît ea se cere imperativ transformată în mesaj sensibil. Natură puternică și aproape inocentă, mai exact incapabilă de ipocrizie și
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
perfectă concordanță cu vrerile și legile genului poetic inaugurat de Eliot și Pound"; "Bacoviana îl recomandă pe Ștefan Cîrstoiu ca pe un rar poet"; "Poeziile care alcătuiesc Locul unde se așteaptă de Lidia Stăniloae (C.R., 1983) sînt de fapt poeme filosofice; mai precis: sînt ode, nu cu intensități dar cu proporții reduse. Zodia în preajma căreia strălucesc e a lui Claudel și a lui Patrice de La Tour du Pin". Compensația unor asemenea gratificații ultramărinimoase ce pot decepționa vine sub forma unor rezerve
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Attilio Pierelli și Piero Raspi sunt foarte aproape de mulți artiști români contemporani. Amestecul de vitalism și de austeritate, coabitarea valorilor tactile cu rigoarea conceptului și îmblînzirea impulsului baroc în purismul aproape sonor al formelor spațiale, caracteristici care acoperă un spațiu filosofic larg și un parcurs istoric la fel de bogat, fac din arta lor un teritoriu ușor de recunoscut și pentru noi înșine. Numai că în România aceste date se schimbă fundamental dacă încercăm să le privim altfel decît episodic, adică să le
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
legate de psihologia creației, reliefând totodată modalitățile în care a fost tratată tema culpei în operele unor scriitori. Ideea "vinei" se regăsește în Însemnările de călătorie ale lui Dinicu Golescu - mai mult un "roman inițiatic", ca Wilhelm Meister Wanderjahre, "roman filosofic", de tipul lui Candide, decât un "jurnal", precizează criticul -, în drama lui Hasdeu, Răzvan și Vidra, în Rusoaica lui Gib. Mihăescu, apoi, cu implicații mai profunde, în literatura "subversivă", antitotalitară, la A.E. Baconsky (Biserica neagră), Bujor Nedelcovici (Al doilea
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
plac toate locurile în care se stabilește că adevărul e unul singur, și că toți cei care nu urmează acel adevăr sunt de disprețuit. Asta nu mi-a plăcut niciodată: fie că a fost vorba de partide politice, de teorii filosofice ori religioase. Pot spune că am o idiosincrazie la dogme și la secte. Raportul meu cu feminismul a fost, și insist asupra acestui lucru, unul liber și atent, nu unul de afiliere. Un romancier nu poate avea dogme. Pot să
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]