4,102 matches
-
și se curbează violent, gura i s-a umplut de spumă, pare să se liniștească, dar Întoarce spre noi o privire albă, fără iris, e străbătut de un arc electric și, cînd asistenta ajunge trăgînd Într-o seringă conținutul unei fiole, i se aud măselele scrîșnind Înfiorător. I-a legat mîinile de rama de fier a patului cu două curele tocite și i-a strecurat Între dinți o spatulă de lemn, iar acum așteaptă ca sedativul să-și facă efectul. Fenomenul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răcise. Nu-mi dau seama cum am telefonat după medic, cu cine am vorbit și ce am vorbit. Gândeam că poate mai e o speranță, nu-mi intra în cap ca Mihaela să moară. Smaranda a zărit pe noptieră două fiole. Otravă!... De unde o procurase? Nici slujnica, nici eu, nu știam nimic. Doctorul venit în pripă a ridicat neputincios din umeri. El a spus că-i morfină. Își făcuse singură injecția cu o doză mortală... Sărmana, cel puțin n-a suferit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era la cursul primar. Nata făcea poezii și mi le punea sub pernă. Mai bine mi-ar fi pus medicamente fiindcă am reușit să fac pleurită apoi pleurizie. Făceam injecții cu săruri de aur, un produs francez numit "sopion". O fiolă costa 400 de lei la un salariu total de 1.800. Tot deadea Vanea Uzunov m-a ajutat vorbind cu farmacistul Țopescu care mi-a deschis credit. Aur de trei salarii. Doamna Iziumeco a intrat, drăguța de ea, pe post
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
putea lua patul, doctoriile, mirosul acetic al camerelor aseptizate și tot ce s-ar mai fi cerut pentru ca scumpul bolnav Maxențiu, ce simțea că va mai zace, să fie iar vindecat, vindecat mereu . . . mereu! Smuls de la năravurile boalei, de la tovărășia fiolelor și chiuvetelor, Maxențiu se vedea acum fără ocupații, zadarnic, pustiu. Iar la moral, epopeea aceea de persecuții mărunte, gândurile perfide și ucigașe, existența aceea savuroasă, de om rău, de tiran, măreția crudă a bietului creier, se risipise la întîia poruncă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
poate căutau să scape complet de subt supravegherea lui? Poate că femeia, ca și banii ei, vor merge tot acolo, dar fără de controlul lui, răpindu-i voluptatea și alimentul curiozității. Vroiau să-1 prade și să-1 lase pustiu între chiuvete și fiole! ... Și obrăznicia mitocancei! îi oferise leafa grăjdarului. Cei cinci mii de lei nemeritați, neașteptați pentru acea haimana de uliță, lui, prințului Maxențiu, pentru 202 sănătatea iui scumpă, pentru plămânii lui prețioși! . . . Profesor de echitație? Suna bine, și elevii, desigur, si
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
întoarcă la Rimi cu același procedeu de vodevil cu care fusese gonită. Demoralizată, 258 uluită, pornise pe singurul drum cunoscut, la facultate. Rim nu era acolo, dar găsise pe gemenii, ginerii Linei. Printre creieri de morți, pregătiți pentru analize, printre fiole și castroane sinistre, fusese un conciliabul de sabat. Cei doi, vârâți cu botul unul în altul, se consultau, trecîndu-și gândurile ascunse, ca prestidigitatorii cărțile. Spre seară, încuind cu grijă laboratoriul vrăjitoriilor, cu pardesiul pe umeri, prin sălile pustii, frații Hallipa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vai pe acasă, să mi-1 dați! Cei doi primise. înțelegerea lor piezișă nici nu se simțise. Citadela lor era bine organizată și prevedea surprinderile. Coborâse împreună și intrase în camera de jos, care era un fel de brăcuială de fiole, de cărți, eprubete: biroul! Lina obținuse volumul cerut. în restul casei nu se simțea nimic. - Să văd și eu cucurigu! vostru! zisese Lina și urcase la odaia gemenă de culcare, orânduită curat. Nici acolo vreo urmă! O ușă de lemn
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vreo nelămurire? ― Cu dumneavoastră când facem cunoștință? Femeia râse. ― În cursul nopții de mâine, pe aeroportul particular din P. Îți urez succes! Inginerul privi lung receptorul apoi îl puse în furcă. Cu mișcări măsurate scoase seringa din noptieră, decapită o fiolă și înfipse acul în picior. Se întinse pe pat și începu să se gândească. Sus la etaj, cineva pisa nuci într-o piuliță. Da, Florence! Ce faci, fetițo? Într-o mână ținea receptorul, în cealaltă, motanul. ― Sper că n-ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina... ― Ați spus ceva? Șerbănică Miga se ridică greoi. Obrazul de obicei roșu bătea acum în violaceu: ― Aș vrea să beau un pahar cu apă. ― N-am nimic împotrivă cu condiția să vi-l aducă doamna, zâmbi Ionescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox?" "Probabil. Hai să bem ceva!" Doina scosese din poșetă o fiolă de morfină ridicînd-o în zare. Avea o mână descărnată, cu degete lungi și unghii vopsite în verde. " Nu încerci o chestie din asta?" " Nu." "De ce?" "N-am impresia că m-ar face mai fericit. E destul să mă uit la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lasă rece atât timp cât mă simt bine." Și după aceea, într-o seară... Ah, serile de octombrie ude, fără lumină, când nu aștepți nimic, nici măcar un telefon, când acele ceasornicului tricotează kilometri de plictiseală, într-o astfel de seară, spărsese prima fiolă. Mai târziu învățase să și-o inoculeze singur. Fără vată și spirt, în WC-uri publice, direct prin stofa pantalonului. Cam peste un an, Doina se căsătorise cu un inginer din Elveția și părăsise țara. Cineva, o cunoștință comună, îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
2, 30. Să ne grăbim! Încercă să se ridice: Va trebui să mă ajutați. Niciodată nu mi-a fost așa rău. Raul Ionescu ezită nehotărât, apoi scoase din buzunar o cutie de metal. ― Întinde mîna! ― Ce-i asta? ― Morfină. Ultima fiolă. Râse amar: Mai degrabă ți-aș oferi un ochi... Î făcu injecția apoi se ridică: Și cu asta basta! Let's go! Scarlat își aprinse o țigară. ― Imediat, să-și facă efectul... Aș bea un butoi de whisky! Florence îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O plimbare cu mașina? ― Atunci? ― Nu ne rămâne decât să sperăm că individul și-a văzut de treabă. Adăugă după o pauză privindu-l în ochi: Cred că neliniștea ta e de altă natură. Nu trebuia să-mi dai ultima fiolă... Melania Lupu închise ochii. " S-ar putea ca domnul Ionescu să aibă totuși dreptate. Ce spune celălalt e logic, dar incomplet. Știu planul tău, draga mea, dar un bun strateg se orientează pe picior, în funcție de cir-cum-stan-țe. Îmi dau seama la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oboselii, probabil că a omis să-și facă ultima injecție cu ser și a uitat să-și ia anumite precauții. Rieux se și îndrepta spre cabinetul lui. Când s-a întors în odaie, Tarrou a văzut că ținea în mână fiole mari de ser. \ A, asta e deci, spune el. Nu, dar e o precauție. Drept orice răspuns, Tarrou își întinse brațul și a îndurat interminabila injecție pe care el însuși o făcuse altor bolnavi. \ O să vedem diseară, spune Rieux și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când văd injectându-se un ser fără să se ordone în același timp izolarea. Rieux s-a întors cu spatele. \ Mama și cu mine o să te îngrijim. O să-ți fie mai bine aici. Tarrou a tăcut și doctorul, care aranja fiolele, aștepta ca el să vorbească pentru a se întoarce cu fața. În cele din urmă s-a îndreptat spre pat. Bolnavul îl privea. Chipul lui era obosit, dar ochii lui cenușii erau calmi. Rieux i-a zâmbit. Mă întorc repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-i place să aștepte. Și este nervos încă de când s-a întors din Vegas. Josh își puse mănușile de cauciuc, ochelarii de protecție și masca de hârtie, apoi luă un cilindru de cincisprezece centimetri lungime cu aer comprimat și înșurubă fiola cu retrovirusul. Întregul aparat avea mărimea unui tub de trabuc. Fixă deasupra un con micuț de plastic, apăsându-l cu degetul mare. — Ia-ți PDA-ul. Și intrară pe ușa batantă, în zona animalelor. Mirosul puternic și ușor dulceag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sau două. Scrise într-un carnețel: Eric Graham Strada E38 Casă cu obloane albastre. Își căută cheile de la mașină. Rachel Allen, care lucra la dispensar, spuse: — Tot nu ai returnat tubul de oxigen de acum două săptămâni, Josh. Și nici fiola de virus din el. Compania măsura virusul rămas în fiolele returnate, ca mod de ținere a unei evidențe aproximative a dozelor pentru șobolani. Da, știu, spuse el. Uit tot timpul. — Unde este? — În mașină. — În mașină? Josh, este un retrovirus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Casă cu obloane albastre. Își căută cheile de la mașină. Rachel Allen, care lucra la dispensar, spuse: — Tot nu ai returnat tubul de oxigen de acum două săptămâni, Josh. Și nici fiola de virus din el. Compania măsura virusul rămas în fiolele returnate, ca mod de ținere a unei evidențe aproximative a dozelor pentru șobolani. Da, știu, spuse el. Uit tot timpul. — Unde este? — În mașină. — În mașină? Josh, este un retrovirus contagios. — Mda, pentru șobolani. — Chiar și așa. Trebuie să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mare maestru care Îi dăduse lecția asta: „Politica de așteptare nu dăniciodată roade“. „Înțelegi?“ Își spuse el. „Politica de așteptare nu dă roade. Hai! Sus! Scoală-te, Îmbracă-te și treci la treabă!“ Era șase seara. Se ridicase, luase două fiole buvabile de magneziu și, fără să mănînce nimic, intrase În camera lui. Dăduse la o parte de pe masă cărțile care o Încărcau și se pusese pe scris. III De-a lungul Întregii mele copilării și adolescențe, am avut o Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
figurine vopsite din lemn, un husar cu doamna lui, cu fețe cioplite cu stângăcie, dar vesele. ă Ce ai în cealaltă mână? ceru Salitov să afle fără să facă niciun comentariu la adresa jucăriilor. Porfiri deschise mâna și-i arătă o fiolă mică de sticlă. Pe etichetă scria laudanum. § Soția meșterului de cabineți Kezel le deschise ușa. Fața îi era umflată de vânătăi, iar nasul său devenise un munte lucios de purpuriu și galben. Salitov trecu pe lângă ea. ă Unde-i Virginski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
L-a amanetat. Dar mi-a spus că o să-l răscumpere. Urma să îl răscumpere. Când a văzut ce mi-a făcut Kazel. ă E dus la cămătar, deci? Salitov reveni din camera lui Virginski. ă Am găsit mai mult fiole de laudanum. și asta, spuse el și îi înmână lui Porfiri un bilet mâzgălit. Tată, Eu sunt fiul dumitale tău. Văd asta acuma și nu o pot nega. Sunt la fel de prost și de dezgustător și capabil de crimă precum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca o mărturisire. ă Dar nu a fost o mărturisire. Nu a unei crime. Poate a fost confesiunea unor alte crime. Crima de a fi luat samovarul. Crima de a fi provocat bătăile doamnei Kezel. ă Atunci cum de explici fiola de laudanum pe care am găsit-o. -A fost acolo! Strigătul lui Porfiri era sfâșietor. Dar și noi am fost, nu-i așa? imploră el disperat. ă Noi am avut tot dreptul să fim. ă Du-te, comandă Porfiri. Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Întorc Într-o clipă, Îi șoptește Wakefield. Își conduce oaspeții către apartamentul lui, le arată unde sînt gheața și prosoapele și se Întoarce la poartă, să vorbească cu omul. — Am făcut rost de ele, spune paznicul, scoțînd din buzunar o fiolă bine Închisă. Cinci insecte cu aripi argintii se zbat Înăuntru. Acum urmează partea a doua, Îi dă instrucțiuni Wakefield. Arată către casa de peste drum și Îi descrie ce trebuie să facă acolo. N-ar trebui să primesc jumătate din bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Coborî Încet treptele și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca Într-un hău. Armelle, care se Întorcea de la bucătărie cu un pahar În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar acum... Nu i-au făcut nimic. Nici măcar la spital nu l-au băgat. L-au ținut doar trei luni la Obancea în pădure, în casa pădurarului. La două zile venea doctorul Wintris și îi făcea trei injecții din două fiole galbene și una roșie. Andromanda s-a întors în aceeași zi acasă. Au trimis-o cu personalul de 16.40. N-a spus niciodată cuiva dacă, într-adevăr, fusese la Elena Ceaușescu. Un reporter de la BBC, în 1992, reușise s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]