6,379 matches
-
să Încep chiar cu tine?!, zise fata Închizând un ochi doar pe jumătate și zâmbind complice, ștrengărește și colegial. Ochii lui Va pătrunsese prin bluza de culoare roz iar În mâini simțea rotunzimile și căldura celor doi sâni fragezi. Un fior Îi cutremură trupul, privirea se Îndreptă instinctiv către un anumit loc, mici broboane de transpirație apărură la rădăcina părului de pe cap Tu chiar ești foarte timid, te-ai Îngălbenit și mă privești ciudat! Tu nu ai mai fost aproape de nicio
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
frenezie, se dezbrăcară reciproc și precipitat, fata arătă către dormitor, Rică o luă În brațe și cu o delicatețe de care nici el nu se credea capabil o așeză ușor pe patul matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul când zborul se frânse, iar Rică nu mai simți vechea sa strepezire
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
apei curgând la robinet, vorbe rostite în șoaptă. Ușa se deschise și Carosse băgă capul înăuntru. Se instalase în ceea ce numea dormitorul lui, dar se ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt timp. Mă trec fiori, nu alta, șopti el. Moartea nu este un eveniment privat, nu se cuibărește pur și simplu într-un trup și cu asta basta. Șoapte, clinchete, scrâșnet de podele, apă curgând în chiuvetă. Moartea e ca o operație făcută în regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
decât prețul petrolului. și atunci, ce câștigă liberalii după congresul extraordinar de vineri? Care e, de fapt, miza alegerii unui nou șef la PNL, când ambele opțiuni garantează băltirea partidului? De unde știm că Patriciu îl susține pe Antonescu? Dintr-un fior metafizic și câteva detalii semnificative. Funcția de prim-vicepreședinte propusă de tandemul Antonescu-Orban a picat inițial. Mirosea a Patriciu, dar nu suficient de tare. Ulterior, filiala Prahova, fieful celui mai bogat om din România, a anunțat public, de față cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ne ducem la iarmaroc și... Si ce? Nu am mai fost noi la iarmaroc? Si ne luăm câte un armăsar? Spuneam, dar...dar acum, numai gândindu-mă că la ceasul aista nu voi mai bate șleaul spre casă mă trec fiorii plânsului... Doar nu ești muiere, Dumitre - l-a atenționat Pâcu, ducând mâna la ochi... Mă mai gândesc și la... La ce, Dumitre? Că tu numai la prostii te poți gândi. Mă întreb cine a mai vrea să facă cărăușie? Numai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu buldogul Danton, și-a luat un bichon frisé. Care prezintă următoarele avantaje: e mic, poate fi ținut în sacoșă, e bun la ștergerea prafului și, în zilele ploioase, e foarte practic la uscarea cizmelor. Liliane aude soneria. Simte un fior pe șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată în vacanțe pe Coasta de Azur (și din cauza banilor, dar asta n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre începe să latre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sticlei imediat ce Lionel mai trage câte un gât, pecetluind astfel o prietenie pe care nimeni n-ar fi crezut-o posibilă cu câteva minute în urmă. Înainte de revoluție, mai era cum mai era... — Ce revoluție? o trece pe Liliane un fior pe șira spinării. — Revoluția română. Sau, mă rog, cum s-o fi numit mascarada cu morți din decembrie ’89. Liliane se relaxează: revoluția română n-o excita deloc, ba chiar o lăsa rece. — Dar înainte de ’89, în orfelinatul meu era
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt eu, Esmé, aude el un glas inconfundabil, care, surpriză, vorbește românește. Lionel îi deschide. Esmé e spectaculoasă: are o nouă perucă blondă și poartă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire care întârzie, după câte n-au fost, dar puteau să fie, după cele duse pentru totdeauna... * B1: Străine priveliști fugare! Voi nu știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorbit plin de entuziasm inginerul Cicoare. Acum drept-îi - a grăit Costăchel. Eu am dovada că am fost acolo... Găurile din poartă. Tu însă, doar vorbele... Vorbele mele se bazează pe cele văzute în iadul acela. Uite și acum mă trec fiorii - a răspuns Petrache. Așa-i, Petrache. Așa-i. Și pe mine mă furnică pe șira spinării când mi-aduc aminte cum a fost... Numai că... Târziu în noapte, Costăchel și Petrache și-au luat rămas bun de la inginerul Cicoare. Au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
doctorului, i-o puse pe sân și-i zise: aici! Apoi continuă să-i conducă mâna peste ambii sâni, purtând-o din ce în mai jos pe corpul ei înfierbântat de dorințe. Simțea cum urcă din tălpi spre creștet un fior asemenea unui fir înroșit, care-i străbătu întregul trup, ca un șoc electric.Tresări. Doctorul și-a retras mâna ușor și a replicat: Domnișoară, veți găsi cu siguranță singură medicamentul cel mai eficace. L-am și găsit, doctore! Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
piept, m-am îndepărtat ușor și cu mințile rătăcite... În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte, fără proces! Mă întreb: cine poate să cunoască toate îndoielile îngrozitoare ale sufletului omenesc și toți fiorii, ce îl scutură? Această întrebare este sortită să rămână fără răspuns. Tocmai de aceea, ei bine, niciodată soluția sinuciderii nu trebuie privită nici ca pe o faptă eroică, nici ca pe o decizie josnică și demnă de disprețul lumii; ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acele clipe, să scoată vreun cuvânt măcar, ci înghiți cu greutate, de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește. Era palidă de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc pământul de sub picioare, căci picioarele îi paralizaseră complet. Parcă plutea, plutea pe spaimă! Cu toate acestea, ea încercă să facă câțiva pași
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot mai des și mai des coșmaruri oribile, fir-ar să fie! De ce, mă-ntreb, am atâtea coșmaruri? Și, de cele mai multe ori, mi se întâmplă să visez numai draci. De ce visez numai draci? Mereu, când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru ce ghicise c-o să vină la un moment dat, deși cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la auzul acestor cuvinte se împotrivea mereu, atât cât îi permiteau puterile în starea în care se afla. Astfel, Șerban renunță, în cele din urmă, la idee și rămase țeapăn și palid la marginea patului cu pricina. Era ca lemnul. Fiorii aceia reci de pe spatele lui se preschimbară demult în gheață, încât nu mai ajunse să simtă nimic altceva, decât pe ea, gheața! Și nu este de mirare, căci, într-adevăr, dacă cititorul a avut prilejul de a încerca pe propria
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de apăsare sufletească, încât nu te mai lasă să te concentrezi decât la motivul pentru care a apărut ea, spaima! Exact în starea aceasta neplăcută se găsea acum și Șerban, fiindcă mintea și fiecare părticică din trupul său tremurau de fiori și de emoție față de orice fel de schimbare în rău, ce ar fi putut să apară cumva în starea de sănătate a Victoriei de la acel moment. În sufletul lui, trebuie spus, se formase un gol imens, care îl neliniștea crunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trăiască? Cea mai minunată mămică și prințul zămislit, cel mai drăgălaș și mai minunat din câți au existat! Încercau să creeze o atmosferă de sărbătoare, dar vocile lor nu aveau acea forță a fericirii care vibrează și te umple de fiori, ori de câte ori o invoci. Au desfăcut șampania care a Început să curgă În cupe de cristal, păstrate cu grijă și folosite de ai mei doar la ocazii speciale. M-au Îmbrățișat pe rând, cu căldură și dăruire, fiecare spunându-mi o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dăruită ca semn al recunoașterii. Imperiul frumosului pare a se Înfăptui. Dar câte imperii nu s-au ridicat, câte imperii nu s-au prăbușit sub povara timpului neiertător și câte Încă nu așteaptă să cadă?! Poetul pare cuprins de un fior rece, de o cutremurate a conștiinței În care teama și speranța duc o luptă tacită: “prin versuri desfrunzite trec eu Însumi // frumoasa mea nădejde Încă tace”. Vaporul așteaptă ancorat la țărm cu toate băgățiile primite În dar. Călătoria spre largul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
naștere trebuie multiplicat. Voi face o paranteză:“ (Sensul culturii În literatura contemporană. C. Noica). Din fragedă copilărie, am fost fascinată de cărți: de basme, de poezie, de proză. Sufletu-mi sensibil vibra cu fiecare pagină Întoarsă. Cuvântul m-a vrăjit! Fiorul liric exista dintodeauna În adâcurile trăirilor mele. Aștepta doar clipa favorabilă pentru a-și lua zborul. Și ce fascinant, amețitor și tulburător zbor! Poezia este pentru mine cântecul de sirenă, ce m-a urmărit și mă urmărește, zorii, scăldându-se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
primească aprinsă și să o transmită tot aprinsă, la timpul potrivit, copiilor lor. Părinții noștri - două candele tiu că niciodată nu voi reuși să tratez pe deplin acest subiect. Cunosc prea puține cuvinte, pentru a putea exprima sentimentele, trăirile lăuntrice, fiorii care-mi cuprind ființa și-mi fac sufletul să vibreze, atunci când vorbesc despre părinții mei. E ceva sublim și frumos, care mă înalță cu sufletul până la ceruri, care mă umple de dumnezeire, de dragoste și fericire. Părinții mei, cine au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
surori. Este locul unde, pentru prima dată, am admirat un răsărit și un asfințit de soare, am privit cu cercetare stelele cerului senin în nopțile de vară. Aici, în acest frumos loc pentru sufletul meu, am simțit pentru prima dată fiorul dragostei și am început să visez cu ochii deschiși. Cine poate uita ulițele copilăriei la care atât de des ne întoarcem cu gândul și cu amintirile? Cine nu-și mai aduce aminte de acea uliță care, de la poarta casei părintești
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
triști, de la mâna trecătorului, așteptând în orice clipă un gest de milostenie din partea lui. Părăsită și uitată de mulți, cu zidurile ce o înconjurau pe jumătate dărâmate, fără poartă, biserica mai păstra chipul smerit și curat, adierea sfințeniei care trezea fiorul credinței în inima celor care treceau pe lângă ea și i se închinau cu evlavie. Unii oameni suspinau atunci când treceau prin fața ei, zicând în gândul lor ceva ce numai Dumnezeu auzea și știa, alții erau orfani și văduviți de orice sentiment
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]