1,149 matches
-
ce Înconjura colțul de rai vegetal printre copacii căruia se aflau barăcile pușcăriei-balamuc părea nespus de pașnic. Iedera și alte buruieni cățărătoare Îl acoperiseră cu desăvârșire. Nu se mai zăreau - Înăbușiți de acel dezmăț de tulpini, frunze și flori - nici măcar fioroșii țepi ai sârmei ce făceau gardul și mai Înalt și cu neputință de trecut. Bătrânul armăsar Canafas pândise o zi Întreagă - ascuns În niște tufișuri de la marginea pădurii din apropiere - poarta mare de fier și băgase de seamă cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și unul altuia vorbele. Chiar și așa, amețiți cum erau, ghiciră În ochii negri ai nepământenei o tristețe resemnată de vită Înjugată la plug, care rabdă bice și jordii fără să Încerce să se ferească. Se auzi glasul răstit și fioros al patronului turc, un om destul de În vârstă, cu fața negricioasă, ciuruită amarnic de vărsat și o mustață nemaivăzut de groasă. Când Marianti, speriată de vocea lui, ajunse lângă el, o prinse ca un stăpân, o mână de la spate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marginea Întunecată a Codrului de la Miazănoapte. Făcură primii pași printre copaci și-și dădură seama că acolo nu ninsese. Buruienile nu păreau nici verzi, nici uscate și nu răneau tălpile celor doi. Lumina era cenușie, văzduhul Încremenit apăsa liniștea cam fioroasă ce Învăluia pădurea. Foiște Își Înălță ochii spre cer și, printre coroanele negre și neclintite ale copacilor, zări un nor ca o palmă uriașă cu degetele răsfirate. Strigă către ea, făcându-l pe Repetentu să-și astupe urechile: ― Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenii care mă bântuiau nopțile și încep să țip din toate puterile. Moșul mă ia în brațe și-mi zice cu o voce ca de înger: -Nu te teme. Am și eu nepoți ca tine. Știu că-s un moșneag fioros, dar nu îți fac nimic. Îl privesc și văd ochii curați și zâmbetul oamenilor buni, atunci mă lipesc de pieptul lui osos să îmi regăsesc liniștea de care aveam atâta nevoie. Ajungem în ogradă și moșul mă lasă lângă tata
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tornadă care se apropie mult prea repede de orizontul Iowei: nu-ți puteai lua ochii de la o asemenea forță de nestăvilit a naturii. cu toate că știai că ea nu poate aduce decât necazuri. — Oameni buni, a zis ea cu o privire fioroasă, aruncându-și peste umăr părul ca făcut din bumbac cu asemenea forță încât am auzit, realmente, șuierul biciuitor al mișcării. Câțiva dintre editori au zâmbit agitați, foindu-se pe scaune. Ceasul de pe perete ticăia zgomotos. În mod straniu, toată lumea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o terorizau, se pare. O însoțea până la taxi, se despărțeau greu. Venera venea și pleca și iar venea la domiciliul familiei Cușa, de trei ori pe săptămână. Cu Tavi ar fi fost greu prin tramvaie și troleibuze. Câinele Tavi rămânea fioros și tăcut. Nu arăta nici aversiune, nici cordialitate față de noul vizitator. Despre celălalt Tavi se discuta îndelung. Știți, scumpă doamnă, e o poveste veche. Eram licean, atunci. Domnul Cușa, amic cu fratele meu. De fapt, și cu sora mea... Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele nu mișcă, retras într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să bâlbâie, dar Venera reteza, cu palma, orice întrerupere. — Pe Tavi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
într-o zi un coleg de clasă dă drumul unui câine. Mai târziu, Doamna Mao folosește incidentul atât într-un balet, cât și într-o operă cu același titlu, Femeile din detașamentul roșu. Cei răi vin cu câini având înfățișare fioroasă, ca să o vâneze pe copila sclavă. Un closeup pe colții câinelui și un closeup pe rană. Părțile corpului care sângerează. Chipul mamei devine de nerecunoscut. Pomeții ei frumoși încep să iasă în afară, iar ochii i se adâncesc în orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scările și intră direct în budoarul soției sale, fără să mai bată la ușă. Îl izbi un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de a-i înfige în șuvițele de păr ale gorgonei, ca să le ruleze apoi până la rădăcina părului, cu un sfârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Priviți, sunt viu! N-am pățit nimic și toată ziulica nu fac decât să zbor peste lume cu acest balon pe care l-am născocit stând la gura sobei”. Prin vălătucii de fum sau de nori, năvăliră deodată cele mai fioroase animale de pe fața pamântului, arătându-și, care mai de care, colții, cozile sau ghearele, furișându-se în hățișuri țepoase sau dispărând, pur și simplu, în nisipurile deșertului. Urmară niște scene cutremurătoare de luptă între cruciați și sarazini, unii căzând chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
după altul, ridicaseră câte un deget și îi atrăseseră atenția că nu are voie să iasă afară. Ce nesuferiți! Oboseala o sili să revină în pat. O rază de soare gâdila nasul ursului cu blana întinsă pe podea. Ursul acela fioros, cu gura deschisă și colții mari, o intimida ori de câte ori se simțea vinovată, ori de câte ori strica sau spărgea, fără să vrea, câte ceva din casă. Atunci începea să-i împodobească urechile cu funde, flori sau mărgele colorate. Gătit ca de sărbătoare, ursul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât toate - miroase bine, a cozonac de crăciun, deși a trecut demult Crăciunul... Dar nu trebuie să mă las Înmuiat. Ea mă roagă, cu mâinile Încrucișate; mă amenință cu degetul arătător - atât, că e și mai dulce când face pe fioroasa. Și nu mai știe ce să facă - o ia de la-nceput: - Dacă tu frumos mănânci, eu poveste frumoasă ție-ți spun! - Nu-mi plac să mi se povestească povești - altceva? - Al’civa... Dacă tu frumos mănânci, eu cânticel frumos cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în nas, ca să-l pună cu botul pe labe. E cel mai sensibil loc; efectu-i garantat, iar câinele parcă i-ar fi ghicit intenția și părea gata să răspundă provocării. Se oprise-n loc odată cu stăpânul și ridicase privirea rece, fioroasă, căpățâna fălcoasă, cu limba atârnând într-o parte. Gâfâia, îi curgeau balele, pândea... — Mai bine era cu copiii decât să te apuci să furi câini... — Rafael! izbucni Milică entuziast. Tocmai mă gândeam la tine. Mă crezi? — Cum să nu? Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
uimită. Bună idee avusese să venim după el aici, pentru că deja rostise, din proprie inițiativă, mai multe cuvinte decât Îmi fusese vreodată dat să aud din gura lui. La ușă mai stăteau Încă vreo doi bodyguarzi, străduindu-se să pară fioroși. — Prietene de-ale tale? Îl Întrebă unul din ei pe Brian. N-o duci prea rău, ai? Celălalt râse pe Înfundate. Noi ajunsesem deja la ușă. Nu sta de pomană, Îi spuse Brian, cu vocea sa de bas, rânjitului. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
avea locul lui, pe culoarul îngust din fața bucătăriei. Într-o zi, și Dorin va trebui să muncească în fabrică. Nu numai ai lui o spuneau, ci chiar el însuși. De fiecare dată când sunam la apartamentul lui Dorin, izbucnea lătratul fioros al lui Nero. Eu știam dinainte ce urmează și pregăteam câteva cuvinte liniștitoare. „Nero, potolește-te, Nero, eu sunt.” Nero n-avea însă idee cine sunt eu și lătra mai departe. Încercam să nu mă pierd cu firea și sunam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu Toni - căci acum aveam voie să-i spun astfel - ședeam în serile de wrestling unul lângă altul pe canapea. Ora zece. În televizor se aprindea luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de bărbați, care-și făceau unul altuia lucruri fioroase, dar în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era adevărat și ce nu. Toni sâsâia întruna ssst, ssst și din când în când se apuca să traducă: „Ăsta de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tu, i-am spus și-l strigai pe chelner să ne-aducă nota. — Unde mergeți voi? ne Întrebă Manolita de la capătul mesei. — În cameră. Venim și noi mai Încolo. Tipu’ Ăsta-i foarte haios. — MĂ tachinează la modul cel mai fioros, spuse englezul. Se ia de erorile mele În vorbirea spaniolei. La naiba, leche nu Înseamnă lapte? Ăsta e unul dintre sensuri. Înseamnă și ceva animalic? — MĂ tem că da. — Știi, este o limbă animalică, Îmi spuse. Și tu, Manolita, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de la ferestre, Îi masacrează pe toți dimpreună cu marele maestru, Închid breșa, atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu nerușinare.” „Mauru-i crud”, zise Belbo. „Ca niște copii”, zise din nou Diotallevi. „Erau fioroși mai mult de-o grămadă, templierii ăștia ai tăi”, zise Dolores ațâțată. „Mie Îmi amintesc de Tom și Jerry”, zise Belbo. Îmi păru rău. În fond, trăiam de doi ani cu templierii În gând și-i Îndrăgeam. Obligat oarecum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui, ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cea urâtă. În urma revigorării estetice, Bety la fea era invitată să preia un rol în Sclava Isaura. Normal că ea nu-și uita binefăcătoarea și făcea pe dracu-n patru ca Val să fie angajată ca sclavă pe domeniul moșierului fioros din conacul de la marginea pădurii. Noua sclavă cu zulufi blonzi, atât de nefirești pentru emisfera respectivă, reușea în cele din urmă să evadeze, după ce acceptase să fie violată de trei ori de vechilul cu favoriți imenși al moșiei - însă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să am grijă ca felinele să nu-i mănânce nasul lui Ulrich, iar pe de altă parte trebuia să scutur de țevile de la baie și să miorlăi ca să conving dihania să coboare. Alergam din baie în sufragerie, urmărit de ochii fioroși al lui Vlad Tepeș. Mă temeam să nu pice Cristina și să-și găsească odorul suspendat între etaje. Rezolvarea situației devenise o chestie de viață și de moarte. În cele din urmă, exact cu cinci minute înainte de întoarcerea soră-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
haitei, se stârnește mișcare. Cățelandrii și jitiile de pripas, din josul ierarhiei, cu cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele orb al beznelor de sub țărână! răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și apere puii. Se mișcă puterile întunericului! Spiritele rele! Scorpiile! Vin după cei morți... Un fluierat. Galopează...! Tropotă...! Sosesc...! Un freamăt. Vin...! Se-apropie...! Un vaier. Au ajuns...! S-st...! Le auziți...? O vâjâitură o țiuitură fluturată, ca un zgreapțăn fioros și prelungit, printre coroanele stufoase ale copacilor și printre firele electrice suspendate, de înaltă tensiune! Altă țiuitură, apoi... Și alta, și alta, și alta, și alta! Toate prelingându-se, în aceeași spirală rezonantă, ca niște invizibile vârtejuri de asediu, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
barem în ultimul moment să plece, când toate ziarele anunțau că dezordinile și sălbăticiile au cuprins toată țara. Sau să se fi oprit în Pitești, unde e armată, după ce a văzut prin toate satele din calea lor țăranii cu mutrele fioroase, în pâlcuri șoptind cine știe ce și complotând la lumina zilei și sub ochii lumii... Toată noaptea s-a zvârcolit fără somn, cercetând de nenumărate ori dacă e bine încuiată ușa și tresărind de groază la fiece zgomot de afară. Nu avea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]