2,868 matches
-
prin frumusețea lui și mai ales că fiecare metru pătrat din el este plin de istorie și de cultură. Între Vaslui și Iași timp de aproape o oră nu puteai vedea decât sărăcia pământului sărăturos, plin de ciulini printre tulpinile firave de porumb sau floarea soarelui, nerecoltate încă. Dealungul terasamentului de cale ferată, pe partea stângă de mers se înșiruiau zeci de copaci, plopi și sălcii în care aninau ciorchine de vâsc. Până atunci eram convins că această plantă parazită se
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
Mă-nvârt, o planetă-n suspine, Prin spațiu și vise mi-e greu. În zilnica mea galaxie Străin microcosmos parcurg. Spre tine, planeta mea vie, Prin lacrimi, secunde se scurg. Saturn învelit în inele, Eu steaua, tu cercul din jur, Firavi sateliți vin să cheme Vagi umbre de gânduri de fur. În sângele meu, printre stele, În aerul care-l respir, Sub gene plecate de grele, Tu-ncapi pe al gândului fir. În oaza de liniște albă, În umbra luminii din
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Pitoresc > PRIMĂVARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri colilii Și mișcă-ncet perdelele la
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384681_a_386010]
-
puțin avem să ajung la locul de întâlnire. În fața mea, puțin în stânga, în mijlocul lanului de grâu copt, era o poieniță, din motive știute doar de divinitate, în acest loc nu răsărise grîul, în schimb erau o mulțime de maci roșii. Firave și gingașe aceste flori formau un fel de insulă în marea aurie. Mari nu era venită, m-am întristat, dintr-o dată am văzut macii roșii la fel ca taurul în arena coridei,nu eram furios pe ea, eram furios pe
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
ne fie sol? întrebă Mărțișor. Nici Primăvara nu știa, însă îi veni o idee. - Iubitule, am lacrimile mele în buchetul de la piept. Și, cu puterea mea de vrajă, în soli am să-i prefac. Scoase de la piept buchetul de flori firave cărora le spuse: “Prefaceți-vă în chipeși flăcăi!” Din florile aruncate pe podea răsăriră mai mulți voinici, dintre care unul mai chipeș, înalt și subțirel, în veșminte și cizme albe, cu clopoței de argint la cingătoare, făcu o reverență, spunând
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
visul ăsta ca un fel de luptă, Jumătate rugă,jumătate rug. Nici nu știu să intru,sau să-ncerc să fug ? Căci aici durerea des își face nuntă! * Și orice visare e o mare faptă Ce îmi ară viața cu firavul plug. E și visul ăsta ca un fel de luptă, Jumătate rugă,jumătate rug. * Cănd gemănd în carne eu la vis mă-njug, Atunci veșnicia blănd în sfere-mi căntă Iar dureri ,păcate nu mă mai frămăntă, Stau tăcute toate
RONDELUL LUI DON QUIJOTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382391_a_383720]
-
din dulcea copilărie, dar și în mireasma locurilor natale, cele mai frumoase locuri de pe pământ, în viața satului românesc. Am rugat pe cineva, o poetă, să-mi trimită poezii despre sat, trebuindu-mi la alcătuirea unei antologii. Mi-a răspuns ... firav: - M-am născut pe asfalt. Și știi ce rău îmi pare! Suferea că nu a cunoscut viața de la țară. Da. Cine nu a cunoscut viața de la țară, este un om sărac, „pierdut„. Filozoful-poet Lucian Blaga, în poezia Sufletul satului, versul
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
o clipă pe valiză și își ștege fruntea de parcă ar fi dorit să alunge un vis urât.) Ușa roșie? Dacă între timp a ales să iubească văzduhul sângeriu? Și ea era ca o floare plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
început. Fata se trezea și ea Cu mirare întreba: -Eu sunt Albă că Zăpada Viață-mi scurtă fu ca spadă Ascuțită și ascunsă De tristeți adânci pătrunsă De când lumea am privit Din născare m-am găsit Cu un tată prea firav Cu o mamă suflet grav Ar fi vrut a mă pieri Cât nu cresc s-o pot privi Niciodată să nu stea Altă fată lângă ea Nimeni alta mai frumoasă Să nu fie-n a ei casă. Referință Bibliografică: Povestea
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
infirmieră care se va ocupa de tot ce trebuie. În salon, discuțiile întrerupte la venirea sa se reînnodau anemic. Cineva desfăcuse o portocală și îi întinsese o bucată și bătrînei de la perete. Aceasta o luase în mână mulțumind cu glas firav dar rămăsese cu ea în mână. „ nu pot mânca acum, maică, nu mi-e foame - spusese ea - poate mai târziu”. Apoi tăcuse și închisese ochii de parcă ar fi dormitat. Din nou tăcere. Apoi un glas din capătul cel mai îndepărtat
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
pământul giuvaier nicicând pustiu Înflorește amplu cu flori diafane Ca să șoptești la ureche cuvinte tandre Adună minuni în lume neștiute Armonioasă cântă-n inimi neîntrecute Muzicală în doină, în bocet de piatră Cu ancestralitatea prețioasă e asumată, Colorată ca planta firavă de nu-mă-uita Limbă română mereu te vom savura Puternică - Bucegi la Caraiman Se-nalță mai mult nu mai are liman Iubire de foc e în inima neamului Pentru îngemănarea cu glorie a românului Viers din basme brodat cu aur Vine
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
strigară, nu mai apăru... Și cum în același timp pârâiașul apăru din acea zonă bănuiră că lacrimile fetei curgeau acum spre localitatea din vale... Rău se caii flăcăul și acum el tot urcă dealul în poiana cu pârâiașul limpede și firav ca și florile locului. Și tot așa până dispăru și el dar apăru lângă susurul apei un brad, care crescu și tot crescu ... și ajunse acum să- mi depene mie povestea Referință Bibliografică: Povestea bradului / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
ferestrele și pereții încăperilor, apoi cu mir făcură semnul sfintei cruci pe geamuri, uși, pereți și tavan. De fiecare dată bărbatul era pus pe ghidușii, iar femeia abia aștepta îmbrățișările sale. De data aceasta soțul își strecură brațul pe sub gâtul firav al soției care se cuibării cuminte la pieptul său. Gândurile le zburau aiurea. Pătru șopti parcă mai mult pentru sine: - Cu siguranță mă voi întoarce cu bine din călătorie și împăcați sufletește ne vom continua viața pe care ne-a
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
nu cădea din cauza lipsei de a iubi corect (fiul cel mic), spre a nu cădea din iubirea corectă (fiul cel mare), dar mai ales spre a ne regăsi pe noi înșine, spre a ne reveni în fire din multele, diversele, firavele și frecventele forme de iubiri nepotrivite pentru noi, fiii mai mari sau mai mici ai aceluiași Tată... (Cf. Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Răducă - http://ziarullumina.ro/parabola-fiilor-care-si-redescopera-tatal-88783.html - 12.02.2014/23.02.2016). Dr. Stelian Gomboș https://steliangombos
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
croiesc idei din cuvânt, în toamna vieții să las rodul gândurilor scrise. În candela sufletului țin flacăra pâlpâind, izbânda visului real să-mi văd sub pleoape-nchise. Prin noaptea veșniciei cu Cer, Luceafăr și Lună, îmi duc visuri cuibărite în firavă năzuință, pe razele timpului să ajungă-n lumea bună. De mă voi pierde în abis, să-mi poarte biruință. © Maria Filipoiu 5.11.2014 Referință Bibliografică: RODUL GÂNDURILOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05
RODUL GÂNDURILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384098_a_385427]
-
acestei enigme. Într-un târziu Ene vine pe la gene și cei doi soți adorm unul în brațele celuilalt, cu chipul luminos și zâmbetul speranței pe buze. Luna apusese, iar întunericul își întinsese aripile sale imense peste sat. Doar stelele licăreau firave pe bolta cerului ca niște licurici. Aerul era mai rece ca de obicei, fiindcă se apropia toamna cu roadele sale, cu acea cromatică ce încântă privirile și inspiră poeții, pictorii, muzicienii, dar și cu capriciile sale, cu vremea tristă și
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
când m-am rostogolit, m-am prăbușit pe podea. - Pătruleee!... - răzbătu de afară aceeași voce bărbătească. - Cine o fi la ora asta că doar nu este dimineață!? - Aprinde lumânarea de pe măsuța de la capul patului. Acolo-i și chibritul. O lumină firavă inundă cămăruța, apoi tânărul aprinse lampa din cui. - Pătrule!... Trezește-te odată, Pătrule, că mă prind zorii zilei și am o vorbă doar să-ți spun! - Cine îmi strică odihna, acum, în miezul nopții? - și se duse la fereastră. Trase
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
cuprinde în fierul său, cântărind doar câteva grame, lanțul existenței pământești, în întregimea-i de mii de kilometri sau de doar câțiva metri prin mersul său in spațiul desprins din Univers, devenind invizibilă în pumnul măreț ce îi strânge firul firav... Acea zi, când seninul ei va traversa glorios, pe muzica ultimului dans in brațele umbrelor lumii, spre deschiderea nemuririi cerurilor... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Acea zi, când... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul VI
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
Goguță și mi-am ocupat un loc la fereastră, să pot revedea după mulți ani, partea maritimă a litoralului, pe cea rutieră văzând-o destul de des. Întunericul și norii ce apasă peste acoperișurile orașului este spart de luminile gării destul de firave. Cobor din motorul parcat la linia a patra și prin tunel mă grăbesc, să urc în trenul Constanța - Iași ce așteaptă liniștit la linia întâia. Îmi găsesc locul și rămân surprins de confortul compartimentului. Parcă aș fi într-un vagon
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
Pe pajul său să-l cheme lângă strană Și orice ideal îi va-mplini. Căci astăzi s-a pătruns de libertate, Chiar Soarele i-a dat un adevăr, De-aceea cu regească bunătate Luase pentru paj în mână-un măr. Firav și speriat el se îndreaptă Și-așteaptă-nfrigurat eliberarea, Dar Luna îl privește înțeleaptă, Cu glasu-n șoaptă-i pune întrebarea. Răspunsul i-a venit sfios și stins Că-n visele-i mărunte a zărit Prin largile vârtejuri de cuprins O floare prea
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
de la trudă Sunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudă Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă ... Citește mai mult MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAINăframa dumitale-ți este
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
tale palme crețe de la trudăSunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudăVoind ca binele din lume să-l lași nouă.Măicuță sfântă, aripă de cerHodină-ți oasele robite într-o viață,Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fierCărând cu poala soarele din ceață.Ești ghem de om, micuță și plăpândăDar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă... XVI. PATRIOȚI DIN FAȘĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
și e trează. Alungă glasul tău orice distanță, Iar coardele și-n suflete vibrează. Dacă fantasme albe-n munți dansează, Tot mai păstrăm o rază de speranță, Care în sunetele dulci se-adună Și nopțile pustii ni le-nfioară, Cu tremurări firave de pe strună, Dar cântecul, încet, spre stele zboară. Rămâne,-atunci când luna o s-apună, Pe umăr, adormită, o vioară. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: VIOARĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai
VIOARĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383632_a_384961]
-
ți-e ciudă, javra dracu' că rezist și-s optimist! Mă înveți venin și fiere dar ca să te liniștesc, Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc doar să iubesc! Știu, m-aștepți la cotitură, când voi fi bătrân, firav Să te năpustești cu ură peste trupul meu bolnav, Dar, trăindu-mi viața-n toate, ca om bun, demn și iubind, Dacă tot e să mor singur, te-am învins și mor zâmbind! Referință Bibliografică: Dacă tot e să fiu
DACĂ TOT E SĂ FIU SINGUR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382905_a_384234]
-
Căci vor veni în valuri, clipe-n rătăcire/ Să mi te smulgă, de să nu știi cum să le-oprești!/... Vor încerca să tragă de pe tine, rufe-sentimente,/ Să te dezgolească, de ce mai de preț ai adunat,/ Lăsând pe trupul tău firav adâncile amprente/ Ale obscenității, ce-ți vrea veșmântul destrămat! Secretul unei iubiri adevărate) Frământată de întrebări existențiale, se situează adesea, ancestral, într-un dialog direct. Anotimpurile, sentimentele, tăcerile albite de mersul lucrurilor, o întăresc prin vers găsindu-și aleanul. Și
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]