1,134 matches
-
cărui plenitudine pierdută își găsește expresia paradoxală în Sfera cu raze inegale. Universul prozelor din Dincolo de geamanduri poate să pară, așa cum s-a remarcat, ușor de încadrat fie în fantastic, fie în SF. Cert este că într-o lume a firescului, a raționalului, se creează uneori o breșă, o ruptură. Un ceas „pleacă în timp”, un personaj dispare dincolo de o banală dună de nisip, un altul își amintește propria moarte. Dar, în mod constant, narațiunea se desfășoară în cadrul cel mai realist
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
inorog”, când un ins umil, „făr’de tron / și făr’ de fală”, trece prin lume când „nalt, prea nalt”, când dubitativ-problematic, persecutat de umbra capului „târziu de stat / și prost”. Performanța acestei figurări a Poetului / Poeziei este menținerea simultană în firesc și artificiu, în sinceritate și poză (conștientă de ea). O confesiune elaborată, fără însă nimic artificios și uscat. Erotica - a doua temă majoră a lui C. - se păstrează o vreme ca mască a unui sentimental și timid disimulat ludic, exprimându
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
știe să uite”. În Manualul bunului singuratic (1997), sunt cultivate strategii lirice diverse: de la nostalgia cuvântului primordial la sublimarea metaforică și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse sunt conciliate în intensitatea emoțională a versurilor. Fire romantică, C. relevă în Cântece de amăgit întunericul melancolii, nostalgii și
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
latin. Din spaniolul P. A. de Alarcón, a transpus în românește nuvela El sombrero de tres picos, sub titlul Morăreasa și corregidorul. Tălmăcirea, realizată în 1896, a fost reluată, îmbunătățită substanțial și republicată postum (1908), atrăgând atenția prin cursivitatea stilului și firescul expresiilor. Traduceri: P. A. de Alarcón, Morăreasa și corregidorul, București, 1896; ed. 2 (Morărița), București, 1908. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, N. I. Basilescu, CL, 1905, 1; Alexandrina Mititelu, Traduceri românești din Leopardi, SI, 1936; M. Ciurdariu, Un junimist uitat: N. I. Basilescu, RITL
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
substanțele intră în neostenite jocuri, schimbându-și firea și rostul. Povestea și mitul aureolează obișnuitul. Transcrierea genezei în limbajul gesturilor cotidiene devine savuroasa istorie despre „cum a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului, înnobilează „jucăriile”. Icoane de lemn și Poarta neagră mărturisesc „dramatica unei întinări” (Eugen Ionescu). Și în prima - subintitulată jurnal, cartea cuprinde schițe, pamflete și meditații ieșite din experiența călugăriei -, și în a doua - cartea temniței -, realitatea socială
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
romantismul „pragmatic“ pe care-l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de surpriza mea de altădată: o doamnă cu părul cărunt, cu ochi mari, liniștiți, și nepotul ei stau așezați în inima câmpiei pustii, arse de soare și foarte rusești prin nemărginirea izolării sale, și vorbesc franțuzește, cât se poate de firesc... Revăd scena, mă mir că vorbesc franțuzește, mă bâlbâi, franceza nu mi-e bună de nimic. Curios, sau, mai degrabă, cât se poate de logic, în momentele în care mă aflu între două limbi mi se pare că văd și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o gândire contextuală și un relativism pragmatic, fără obsesia ultimului context, a corespondenței reprezentării cu o realitate obiectivă și ne-am referi la scopurile urmărite de actorii sociali în situații concrete. Renunțarea la ideologia comensurabilității înseamnă să acceptăm succesiunea și firescul întâmplărilor care pot fi interpretate și pot semnifica altfel o situație ce nu părea să ridice semne de întrebare. Uneori "ceea ce trebuie" poate fi o pură întâmplare iar ceea ce socotim că este "mărunt" pentru pretențiile noastre poate fi destul de semnificativ
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
în limba curentă” realizate în ultimele decenii în limbi de mare circulație. „Traducerea bazată pe căutarea echivalentelor celor mai apropiate s...ț reprezintă o soluție medie între două extreme: traducerea literala și traducerea ideii esențiale.”50 Ea trebuie dublată de firescul expresiei și de echivalentă stilistica. Unele limbi, printre care și română, au un stil literar specializat pentru subiecte religioase. În traducerea cărților sacre, el trebuie însă folosit cu discernământ, pentru a nu face traducerea ininteligibila pentru majoritatea destinatarilor. Nida atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
admirație”. Până în faptul dimineții, Alcibiade gândește ca Platon (sau invers), căci erosul platonician nu suspendă contactul, îl presupune. Amantul cere satisfacție și erosul platonician crede nepotrivit a o refuza; contactul trupesc și pasiunea însoțitoare a acestui contact intră în zona firescului pentru Platon, a firescului devenit necesar (căci există printre cele naturale unele care nu sunt de tot necesare, sexul, de pildă). Phaidros e de amintit aici- îndrăgostiții au nevoie să se vadă și, asemenea îndrăgitorului, îndrăgitul vrea (chiar dacă nu la fel de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Alcibiade gândește ca Platon (sau invers), căci erosul platonician nu suspendă contactul, îl presupune. Amantul cere satisfacție și erosul platonician crede nepotrivit a o refuza; contactul trupesc și pasiunea însoțitoare a acestui contact intră în zona firescului pentru Platon, a firescului devenit necesar (căci există printre cele naturale unele care nu sunt de tot necesare, sexul, de pildă). Phaidros e de amintit aici- îndrăgostiții au nevoie să se vadă și, asemenea îndrăgitorului, îndrăgitul vrea (chiar dacă nu la fel de aprig) să îl atingă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se conformează acesteia, fie face un lucru de proastă calitate. 14.2. Abordări teoretice ale conducerii 14.2.1. Abordarea centrată pe trăsăturile de personalitate Sunt oameni pe care i-am urma cu ochii închiși până la capătul lumii cu același firesc cu care rămânem impasibili la argumentele altora. Există persoane dornice și capabile a-și pune în valoare calitățile și abilitățile pentru a mobiliza mase, persoane elocvente, dinamice, înflăcărate, cu un simț al direcției dublat de o capacitate naturală de a
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan. Un discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării cu firescul morții. SCRIERI: Curentele literare în literatura română, București, 1971; Opera literară a lui G. Călinescu, București, 1974; Studierea literaturii române în liceu, București, 1977; Împăcare, Iași, 1985; G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București, 1989; Ultimii ani, Bacău, 1999. Repere bibliografice
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
nu erau zorile, nu apa vântului, / ci chipul de alt somn al pământului”. Poezia pendulează între două polarități: „aur” și „scrum”, primul fiind simbol al voluptății de a gusta clipa, iar celălalt al melancoliei de a contempla trecerea. M. agreează firescul și simplitatea, expresia armoniei clasice ori folclorice. A publicat și literatură pentru copii. Astfel, Orarul păstrăvului și al mierlei (1982) este un roman al mărturisirii autobiografice, care uzează, într-o manieră accesibilă, de liric și poematic. Scriitorul recompune pitorescul localității
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
Unde scurte, I, 443-446, III, 174-178, IV, 300-305, VI, 280-286; Gheorghe Grigurcu, Nicolae Manolescu: un discurs asupra metodei, VR, 1991, 1; Monica Spiridon, Cronică la o premieră absolută: Istoria critică a literaturii, VR, 1991, 2; Cristian Moraru, O fenomenologie a firescului, JL, 1991, 9-12; Al. Paleologu, „Oare va scrie?”, JL, 1991, 9-12; Paul Cornea, A-l prinde într-o definiție, JL, 1991, 9-12; Mircea Vasilescu, În dialog cu modelul călinescian, JL, 1991, 9-12; Ioan Holban, Cât de adânc e puțul timpului
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
în simbolul-cheie al pomului vieții, rămâne axul structurant al poeziei și prozei lui M., ca și al dramaturgiei pe care o cultivă. Piesele lui sunt, în majoritate, poeme dramatice, preluând simbolistica permanenței și a continuității, a trăirii demne, în spiritul firescului și al codului axiologic al neamului. Deficitul de substanță dramatică și stângăciile bat însă la ochi. Având o structură și o atmosferă baladescă și mizând pe naturalismul scenelor și al evenimentelor care aduc unele accente polemice, în contratimp cu scenele
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
a lungul multor stagiuni, ele au ținut afișul inclusiv la teatre prestigioase din străinătate (de exemplu, Teatrul Național din Weimar). Opțiunea publicului pentru acest tip de teatru a fost determinată de tematica abordată și mai cu seamă de tenta de firesc imprimată întregului, de la nivelul replicilor până la construcție, performanțe ce deveneau concomitent și capcane, deoarece mesajul era marcat de ideologia epocii. Eroii sunt oameni obișnuiți, dar dramaturgul nu cultivă banalul, mediocrul, ci surprinde un moment ieșit din comun, decisiv pentru evoluția
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
Ceara și sigiliul (1982) era evidentă întoarcerea spre autorii secolului al XIX-lea (D. Bolintineanu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu) sau spre cei clasicizați ai secolului următor (O. Goga, E. Lovinescu, G. Bacovia, Liviu Rebreanu, N. Iorga, G. Călinescu), Firescul ca excepție (1979) conținea două studii care stăteau mărturie asupra orientării cu substrat politico-social a criticului mentalităților contemporane mascat în istoric literar. Studiul consacrat lui Dinicu Golescu portretiza un om care „a încercat să reformeze prin cuvânt structurile lumii în
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
având capacitatea de a specifica cu precizie trăsăturile individualizante ale unui autor, fără a pierde din vedere latura generală a fenomenului artistic. CORNEL MORARU SCRIERI: Rondul de noapte, București, 1974; Al doilea rond, București, 1976; Scriitori tineri contemporani, București, 1978; Firescul ca excepție, București, 1979; Critică și angajare, București, 1981; Ceara și sigiliul, București, 1982; Prezent, București, 1985; Spre alt Istrati, București, 1986; Eseu despre lumea lui Caragiale, București, 1988; ed. 2 (Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui Caragiale), București, 1994
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
Fragmentarium”, LCF, 1969, 14; Gabriel Dimisianu, „Eclipsă de soare”. „Fragmentarium”, RL, 1969, 14; Teodor Tihan, „Fragmentarium”, ST, 1969, 8; Ciobanu, Panoramic, 136-144; Oprea, Incidențe, 91-95; Culcer, Citind, 173-179; Zaharia Sângeorzan, Satul și țăranii lui Ion Lăncrănjan, CRC, 1978, 44; Iorgulescu, Firescul, 171-179; Culcer, Serii, 154-161; Marcu Mihail Deleanu, Glasul pământului, Timișoara, 1981, 81-83, passim; Mircea Iorgulescu, Pentru „cinstea breslei”, RL, 1982, 17; Livescu, Scene, 204-209; Gheorghe Pituț, Locuri și oameni. Simboluri și parabole, București, 1982, 127-136; Adrian Dinu Rachieru, Un romancier
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
psihic sau spirit doar cu un nou tip de manipulare. Trebuie atunci să vedem dacă originea sau intenționalitatea pe care o propune acest nou tip de manipulare, de educare, este moralmente mai bună, este normală, este o Întoarcere a unui firesc. Avem așadar niște principii În virtutea cărora știm care este educația de tip corect? Desigur, veți spune că există niște extreme. Cum s-a desfășurat fenomenul reeducării este clar pentru noi toți. Și, mai ales Într-o societate de tip anarhetipal
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că sunt străină de subiect. Aș avea o Întrebare. Mă Întreb dacă nu ne aflăm În fața unui mic paradox, pentru că În momentul În care vorbim de o tradiție continuă, o continuitate naște un tipar al normalului și atunci creează un firesc - dacă această conștiință a crizei nu naște, paradoxal, o stare de normalitate. De aceea mă Întreb dacă nu este mai potrivit ca mecanismul să traducă o recurență În ultimă instanță, dacă, așa cum a spus și Sanda, nu suntem trimiși la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
asupra domeniului, face aprecieri cu privire la direcțiile în care evoluează teatrul european și încearcă încadrări corecte ale pieselor comentate în curente estetice sau ideologice. După o judecată de ansamblu a unui text, ca structură dramatică adecvată reprezentării scenice, F. evaluează verosimilitatea, firescul subiectului, intențiile și calitățile morale, măsura în care faptele, personajele sunt motivate de logica internă a textului, procedând la analiza, scenă cu scenă, a desfășurării acțiunii. E pentru el un bun prilej de a face considerații despre existența umană, despre
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
poetului de către critica și istoria literară actuală, autorul înscriindu-și aici și contribuțiile personale. De pildă, în eseul Eminescu, Shakespeare și modernitatea tradiției, G. emite opinia că poetul român nu este doar un romantic atașat legilor clasice ale armoniei și firescului, ci „este sincron în adâncime ideilor modernismului european”. Poeziile din volumele Lola, Lolita, Bonita (2000) și Grădina lui Athis (2002) sunt niște meditații în care eul liric filtrează lumea prin metafore și simboluri mitologice, imaginând un tărâm al seninătății și
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
Ion Vlad, Proza lucidă, TR, 1975, 16; Val Condurache, Banalitate și profunzime. Mihai Giugariu, „Magdalena”, CL, 1975, 5; Raicu, Critica, 160-193; Nicolae Manolescu, Realism și romanesc, RL, 1978, 21; Ion Olteanu, „O vacanță atât de lungă...”, ST, 1978, 10; Iorgulescu, Firescul, 213-216; Elena Tacciu, Dialectica scrisului, RL, 1980, 30; Moraru, Semnele, 234-238; Mircea Iorgulescu, Ieșirea din cadru, RL, 1984, 10; Dana Dumitriu, Între reportaj și jurnal, RL, 1986, 27; Ion Bogdan Lefter, Palimpseste și melancolie, RL, 1988, 36; Cosma, Romanul, I
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]