3,561 matches
-
mult greu de adus înapoi fără forță, ci numai prin sfaturi (2 Tim. II, 25; Tit. I, 9; Tim. IV, 20). Dacă vom pune față în față primele dintre faptele milosteniei trupești și sufletești, și anume: a sătura pe cel flămând, respectiv a îndrepta pe cel ce greșește, vedem de îndată superioritatea milosteniei sufletești (cap.10). * Referitor la cel de-al doilea volum, tot Editura Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent lucrarea „Moartea, pragul dintre vieți. Gânduri despre moarte“ scrisă tot de către
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1447918480.html [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
dorit mai mult decât mi-aș fi dorit pe oricare altă femeie. - Ce pot să-ți răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ți cobori blândețea dorinței tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396540875.html [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
Mir s a născut și a trăit într o lume întunecată: „Pe planeta comunistă pe care se trăia, totul se ra¬țio¬na¬liza, pentru că o așa zisă datorie străină a se dizolva, re¬zol¬va; rânduri nesfârșite de oameni flămânzi la cozi așteptau, tră¬ind cu speranța că regimul comunist ceva alimente la dis¬¬poziție le puneau și pe copiii lor de foamete îi salvau. Acești flămânzi, dacă pliscul deschideau, urgent în în¬¬chisoare se trezeau, unde li se dădea
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 by http://confluente.ro/Drmircea_pavel_morariu_plane_al_florin_tene_1372401304.html [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
zisă datorie străină a se dizolva, re¬zol¬va; rânduri nesfârșite de oameni flămânzi la cozi așteptau, tră¬ind cu speranța că regimul comunist ceva alimente la dis¬¬poziție le puneau și pe copiii lor de foamete îi salvau. Acești flămânzi, dacă pliscul deschideau, urgent în în¬¬chisoare se trezeau, unde li se dădea alimente după aʼ con¬¬du¬cerii rețete, alimente ce urgent te terminau și «în lu¬mea drepților te așezau». Noua generație de «academicieni» încerca pe noi să
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 by http://confluente.ro/Drmircea_pavel_morariu_plane_al_florin_tene_1372401304.html [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
evadării din cotidian, în care orice slăbiciune a trupului este convertită în atu al sufletului. O întreagă lume, cu siguranță, mai bună... Poete,/ fă să răsară/ mărgăritare/ pe câmpia inimii mele/ însetate!// Întinde-ți/ dulceața slovei/ pe pâinea sufletului meu/ flămând de tine!// Te-aștept/ la marginea înserării/ în fiecare anotimp/ să-i culegem roadele!... CĂLĂTOR PRIN SUFLET reprezintă o subtilă invitație pentru călătoria în imaginar, fiecare bătaie de aripă deschizând noi orizonturi, conturând noi cromatici, apropiind spiritul de cosmic-sacral, împlinind
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1413700138.html [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei și tu!... Nu-mi vine-a crede!... Paradisul ne dezmiardă, Ne înlănțuie tiptil. Ne aruncă peste nori, Ne-adumbrește în lumină, Împrăștiind a vieții tihnă Cu ai dragostei fiori... Obosiți, flămânzi și goi, În amurgul dimineții, Nu vom da voie tristeții Să pătrundă între noi. Dulce-a verii feerie Cu miros de iarbă-ncinsă Va rămâne neatinsă... Doar a noastră, pe vecie. ******** Te iubesc atât de mult... Mă privești zâmbind cu
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1433610431.html [Corola-blog/BlogPost/372439_a_373768]
-
mereu că pun viața mea în mâinile sale. Îl rugam să nu uite aceasta și să nu mă dezamăgească. Chiar funcționa, era modul în care ne întâmpinam la fiecare revedere. Îl consideram o parte din mine, iar ochii mei albaștri, flămânzi de-a cuceri orizontul, îl biruiau de fiecare dată. Îmi plăcea să cred că răspunsul lui venea din turațiile motorului care erau mai zgomotoase parcă. Era precum un dans pe care-l efectuam împreună, căruia eu îi imprimam ritmul. Și
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE- PARTEA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 by http://confluente.ro/Interviu_cu_un_aviator_partea_cornelia_viju_1361128446.html [Corola-blog/BlogPost/351916_a_353245]
-
Nu lasă-n miezul slovei amorțeala Năluci de fum să-i tulbure popasul În pagini albe, când își află masul Și-un crin de foc își unduie petala Peste păienjeniș de triste umbre S-alunge-mbrățișarea lor păgână. Colindă ca un lup flămând la stână Săgeata lunii-n gândurile sumbre Tăceri înmănuncheate în cuvinte Iubirii-i fac cărare-n lan de maci Din vis pribeag, un iscusit cârmaci, Logodnic în nepământești veșminte. Gânduri de jar, osânda depărtării Și patima desprinsă din strânsoare Un
CÂND VERSUL CREŞTE-N INIMA-NSERĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cand_versul_creste_n_pantecu_nserarii_.html [Corola-blog/BlogPost/361848_a_363177]
-
sus... o singură oră! Se amestecă țări, desfăcându-se hotare. Nu mai exista nimic să despartă Nici moartea ce vine, nici viață ce moare. În fața Lui, nici unul nu-i tare. O mâna-ncărcată de aur se-agită Și-o burtă flămândă își cere iertare. E haos deplin. Apa e cer, iar cerul e apă. Slova din Carte prinde contur, Cei vii, rugându-i pe morți să iasă din groapă. Începe Judecata din urmă. Tăcere deplină. Oare a fost de ajuns Jertfa
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Luciana_stoicescu_vaughan_curriculum_v_luciana_stoicescu_vaughan_1331017329.html [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
durerile tale Și ale mele și ale lui Ce nu le pot confia nimănui. Îngenunchez la icoana și-nchin Groaza că nu-mi aparțin. Parcă aș fi atârnată la soare Ucisă și expusă la fiare, Că prada vibrinda în ochiul flămând De care nu mai pot să m-ascund. Licoarea de dor îmi curge în vine Și mă-mbăt și adorm pe inimi străine. Gândul prelinge șuviță de sânge Țâșnită din rană ce nu se strânge Și la răscrucea de drumuri
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Luciana_stoicescu_vaughan_curriculum_v_luciana_stoicescu_vaughan_1331017329.html [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
eram încă pregătiți. Speram să vină atunci când vom avea căminul nostru, și numai al nostru, nu cel oferit de casele altora. Când ne-am revenit din acest act suprem de dragoste fizică, ne-am dat sema că suntem nespus de flămânzi și am coborât ținându-ne de mână, să luăm primul prânz la cantina de alături. Nu era important ce mâncam, oricum era puțin pentru pofta noastră de mâncare, ci faptul că eram martorii unui peisaj alb, ca de basm, cu
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444995235.html [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEȘTI, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013. „Să se arunce totul câinilor! Totuși... suntem prea săraci. Astolf, ca ultima noastră bucată s-o aruncăm câinilor;noi înșine suntem niște câini flămânzi.” (LEONID ANDREEV) Specia umană nu a învățat să trăiască în armonie nici cu ea însăși, darămite cu natura din jurul său pentru a cărei diversitate se pare că divinitatea ar trebui să își ceară scuze în mod repetat. Indiferent însă de
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
nu constați în penibilul spectacol mundan petrecut zilnic în fața ochilor tăi faptul că tragedia ... Citește mai mult „Să se arunce totul câinilor! Totuși... suntem prea săraci. Astolf, ca ultima noastră bucată s-o aruncăm câinilor;noi înșine suntem niște câini flămânzi.” (LEONID ANDREEV)Specia umană nu a învățat să trăiască în armonie nici cu ea însăși, darămite cu natura din jurul său pentru a cărei diversitate se pare că divinitatea ar trebui să își ceară scuze în mod repetat. Indiferent însă de
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
crede-n religii Și arde firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește la atingerea fricii, Omul-reptilă umil și învins. Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, Vine un câine-nfiorat și grăbit Și sângele-mi linge-n delirul carnal, Mușcă din mine flămând și scârbit ... ZBOR AGONIC Agonic este sensul ființării în magia Născută din teluric.Balanța mă înclină Să nu mai cer iertarea ci să trăiesc orgia Când viața și cu moartea în mine aglutină. Voi aștepta și astăzi minunea, ca să vină
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Alensis_de_nobilis_poeme_al_alensis_de_nobilis_1359541200_dokvo.html [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
melancolia jucăușă, cultivând în linia unor Regnier și Laforgue, gesticulația studiată, retorismul șiret alături de modestie, propuse pentru a da farmec și o ingenuitate superioară poemelor: “M-aș duce să mă cert cu lupii/În dimineți crepusculare,/ Dar clipele, tot mai flămânde,/ Îmi cer o altă provocare.// Noi, doi nebuni, ca două umbre/ Cu măști și chipuri de strigoi,/ Plutim, purtați de-aceleași vise,/ Pe-alei străine fără noi.”( M-aș duce ). Teama, dorința, îmi aduc aminte de poezia “Zburătorul “ de Ion
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Gavril_moisa_zambetul_clepsi_al_florin_tene_1381324871.html [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
sălbatice. Acum pe cer nu mai există nici lună nici soare și sorți de izbândă nu mai sunt. Singura soluție e survolarea „miticei păduri”, dar, la coborârea din slăvi, calul năzdrăvan atinge un copac și tot codrul cu fiarele lui flămânde se trezește. Norocul vine din partea zânei care își calmează lighioanele și pământeanul e îmbiat în palat. Ținutul e un topos edenic utopic: florile nu se ofilesc niciodată, frunzele nu cad, zefirul blând adie învigorator, animalele nu se sfâșie între ele
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ion_rosioru_rescrierea_ion_rosioru_1375165509.html [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul ieșind în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmăiala molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...” Câinii și ei...” Traversează curtea urmat de umbrele patrupedelor prietenoase. Luminile cețoase ale proiectoarelor ancorate pe ziduri se dezintegrează în cer. Doar umbra bărbatului
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
Mda, bună-seara, domnule doctor.... Pașii bărbatului înalt, exagerat de înalt pe acele tocuri, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul mereu o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul devine consistent, străini în propria ființă și singuri în propriul corp... Referință Bibliografică: PROZĂ SCURTĂ / Romeo
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
miezul nopții și somnul tot nu i se lipea de pleoape. Ședea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenția, golindu-i capul de gânduri. David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o. Acolo, pe masă, rămăsese uitat un măr din care lipsea
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_chipul_magdalena_bratescu_1389181665.html [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
trece nepăsător pe lângă cel lipsit, ca și cum ar trece pe lângă un gard. Cum să înțeleagă el suferința săracului, valoarea banului sau să aibă simțul cumpătării dacă el are mereu de prisos? Înțeleptul Solomon spune că: "Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului și ce este amar i se pare dulce" (Pilde 27:7). Nici sărăcia nu este o virtute: unii ajung în starea aceasta din cauza lenei și a patimilor. Este reprobabilă imaginea cerșetorilor care, fugind de muncă cinstită, profită de marea îngăduință
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479378640.html [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
toate mai mare m‑ai pus Tu ești Cel ce pe toate le știe sunt drumețu‑nsetat în pustie eu sunt petală de floare Tu ești picătura de ploaie la vreme de secetă căzută din nor eu sunt drumețu‑nsetat flămând rătăcitor fără țintă alerg zi de zi Tu mă ajuți să‑nțeleg ce pot deveni faci să răsară crinii din tină și mă scoți din beznă la lumină cine sunt oare cine sunt oare pe acest pământ sunt floare soare
DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Dorina_Stoica.html [Corola-blog/BlogPost/340204_a_341533]
-
palmelor goale... Privește...încă lucrez în trupu-ți cu mâna zidirea! Umile lacrimi nu pot opri sărutul lui Iuda; Mă întreb:-De jertfa supremă,mi-e vrednică ruga? Atunci Sfântul Graal îmi șoptește:"Ia aminte!"..de vrei.. Ferește-te de lupii flămânzi și de șarpele Evei!... Referință Bibliografică: Cuvânt / Geanina Nicoleta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274, Anul VII, 23 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Geanina Nicoleta : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CUVÂNT de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/geanina_nicoleta_1490289745.html [Corola-blog/BlogPost/378689_a_380018]
-
Părăianu TE-AM PRINS ... Te-am prins ca pe un fluture în mână Și te-am pus într-un clopot de crin, Al cărui clinchet mai argintiu răsună Ca trilul ciocârliei sub înaltul senin . Te-am urmărit numai cu ochii flămânzi În jocul tău atât de larg Și așteptam o aripă să-ntinzi Ca mângâiere-a unui suflet cald . Doream un ritual ca-n zborul nupțial . Metamorfoza părea iminentă . De condamnat nu e nimic banal, Când partenerul are moarte lentă . Din
TE-AM PRINS..., POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Te_am_prins_poezie_de_ion_iparaia_al_florin_tene_1358314777.html [Corola-blog/BlogPost/348802_a_350131]
-
atenție, să văd unde a fost lovită. Pielea nu era perforată de plumbi. De pi- ciorul drept, de sub pântec, era înfășurată o sârmă ca o coardă de țambal în nota RE. Cu siguranță dăduse într-un laț pus de cine știe ce flămând, lacom de carne. În cazul de față avem un alt Labiș - vânătorul. Acesta, în condițiile date, e un braconier ver- sat. Trebuie să răspundă în fața Legii, pentru că e altă circumstanță, o altă moarte a căprioarei. Soarele se ridicase și încălzea
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1403779517.html [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
devastat, tabloul avea rădăcini groase înfipte în parchet perdeaua în bătaia vântului coamă lăptoasă a iepei, cu potcoava pierdută în iarba înrourată, călare pe norii vineți. Ramurile din tablou se umflau ca brațele deltei, pe unul treceau călăreți cu săbii flămânde, pe altul câmpuri cu burta ghiorțăind de speranțe, la mijloc fum, ceață în vârf doar blocuri, mall-uri, sedii de bănci înclinau copacul într-o parte și-n alta, ca la un cutremur. Soneria țipă ca un strigăt deschise buimac
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Atelierul_teo_cabel_1353872044.html [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]