916 matches
-
la poziția inițială și extensia brațului de aruncare; - exercițiu anterior, dar în interiorul cercului și cu aruncarea unui obiect mai ușor; - exercițiu anterior, cu eliberarea greutății regulamentare (greutatea de concurs); - din stând depărtat, cu partea liberă pe direcția de aruncare, cu flexia genunchiului piciorului dinapoi, se execută rotație pe vârful piciorului flexat, urmată de extensie la nivelul genunchiului, răsucirea trunchiului și a umerilor spre direcția de aruncare și eliberarea unui obiect mai ușor. Treptat va crește greutatea obiectului și viteza de execuție
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
spondiloartropatiile reumatismale evolutive, obiectivele kinetoterapiei pasive sunt subordonate terapiei medicamentoase, care, prin atenuarea simptomatologiei algice, oferă șansele introducerii în program și a mișcărilor active. O mențiune specială trebuie acordată spondilitei ankilopoietice, care, deși evoluează inexorabil către blocarea coloanei vertebrale în flexie, poate fi utilizată prin mobilizări pasive executate de mai multe ori pe zi, în idea că poate întârzia această evoluție. Afecțiunile neurologice sunt, cu siguranță, cele mai mari beneficiare ale kinetoterapiei pasive, înscriind în prim-plan paraliziile sau parezele de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cazuri, kinetoterapia pasivă este recomandată cu multă prudență, iar rezultatele vizează cel mult o întârziere a procesului de evoluție. În afecțiunile digestive, kinetoterapia pasivă poate fi introdusă în cazul tulburărilor de tranzit intestinal, mai precis al constipației cronice, în care flexia coapselor pe abdomen determină accelerarea evacuării intestinului gros. Sunt eficiente pozițiile de decubit lateral dreapta, pentru evacuarea pungii de gaze de la nivelul intestinului gros, și cea de decubit lateral stânga, pentru evacuarea pungii de aer gastrice. Kinetoterapia vârstei a III
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
capsulo-ligamentare, care pot deveni uneori ireductibile. Dacă la originea deficitului motor este o paralizie de tip central, spasticitatea musculară se soldează, în mai puțin de un an, cu retracții musculo-tendinoase severe, fixând segmentele membrului inferior într-o poziție de triplă flexie, iar pe cele ale membrului superior în prono-flexie, mai mult sau mai puțin ample, în funcție de cauza și particularitățile de evoluție aflate la originea paraliziei (Judd, 1983). În ambele cazuri, fie că paralizia este sau nu reductibilă, mobilizările pasive trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
se solicită pacientului să ridice brațul contra rezistenței opuse de KT. Verificarea participării marelui dorsal se face din aceeași poziție cu brațul la orizontală, solicitându-se apropierea acestuia de trunchi împotriva rezistenței opuse de KT. La nivelul cotului se verifică flexia, extensia, pronația și supinația antebrațului, executând o mișcare activă cu rezistență opusă de KT la executarea mișcărilor de flexie a cotului, atunci când KT se opune acestei mișcări, prin încercarea de a duce antebrațul în extensie, iar pentru extensie sunt testate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
poziție cu brațul la orizontală, solicitându-se apropierea acestuia de trunchi împotriva rezistenței opuse de KT. La nivelul cotului se verifică flexia, extensia, pronația și supinația antebrațului, executând o mișcare activă cu rezistență opusă de KT la executarea mișcărilor de flexie a cotului, atunci când KT se opune acestei mișcări, prin încercarea de a duce antebrațul în extensie, iar pentru extensie sunt testate mișcările de pronație și supinație. La nivelul pumnului, al mâinii și degetelor, se recurge la aceleași procedee, cu unele
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
antebrațul în extensie, iar pentru extensie sunt testate mișcările de pronație și supinație. La nivelul pumnului, al mâinii și degetelor, se recurge la aceleași procedee, cu unele observații asupra policelui. Practic, pacientul este solicitat să se opună mișcărilor pasive de flexie și extensie a policelui executate de către KT sau, cu palma întinsă și cu policele lipit de index, să încerce prinderea unei coli de hârtie între police și marginea radială a indexului. La nivelul degetelor, abducția este dată de îndepărtarea degetelor
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
dorsal, ventral sau lateral, iar KT asigură rezistența la mișcările comandate, poziționându-se lateral față de pacient. O mențiune specială trebuie făcută pentru rotația internă și externă a coapsei, care se verifică cu pacientul în decubit ventral și cu genunchiul în flexie la 90°, gamba deplasându-se lateral intern sau extern, cu rezistența de rigoare pe care o asigură KT. La nivelul genunchiului, flexia se evaluează din decubit ventral, cu gamba în flexie, solicitându-se pacientului să se opună mișcării de extensie
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
rotația internă și externă a coapsei, care se verifică cu pacientul în decubit ventral și cu genunchiul în flexie la 90°, gamba deplasându-se lateral intern sau extern, cu rezistența de rigoare pe care o asigură KT. La nivelul genunchiului, flexia se evaluează din decubit ventral, cu gamba în flexie, solicitându-se pacientului să se opună mișcării de extensie pe care o execută KT; iar extensia se verifică din poziția așezat la marginea mesei de lucru, cu gamba în flexie la
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu pacientul în decubit ventral și cu genunchiul în flexie la 90°, gamba deplasându-se lateral intern sau extern, cu rezistența de rigoare pe care o asigură KT. La nivelul genunchiului, flexia se evaluează din decubit ventral, cu gamba în flexie, solicitându-se pacientului să se opună mișcării de extensie pe care o execută KT; iar extensia se verifică din poziția așezat la marginea mesei de lucru, cu gamba în flexie la 90°, solicitând pacientului să extindă gamba, în timp ce KT opune
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
genunchiului, flexia se evaluează din decubit ventral, cu gamba în flexie, solicitându-se pacientului să se opună mișcării de extensie pe care o execută KT; iar extensia se verifică din poziția așezat la marginea mesei de lucru, cu gamba în flexie la 90°, solicitând pacientului să extindă gamba, în timp ce KT opune rezistență. La nivelul gleznei, examinarea se face din decubit dorsal, solicitându-se mișcări de flexie, extensie, eversie și inversie ale labei piciorului, importante la verificarea capacității de mișcare de la acest
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
iar extensia se verifică din poziția așezat la marginea mesei de lucru, cu gamba în flexie la 90°, solicitând pacientului să extindă gamba, în timp ce KT opune rezistență. La nivelul gleznei, examinarea se face din decubit dorsal, solicitându-se mișcări de flexie, extensie, eversie și inversie ale labei piciorului, importante la verificarea capacității de mișcare de la acest nivel fiind prizele pe care le folosește KT. Se impune precizarea că mișcarea de extensie a labei piciorului este cunoscută și sub denumirea de dorsiflexie
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
fixarea lui într-o poziție incorectă. Se poate evita acest neajuns prin folosirea unui rulou trohanterian și a unui susținător 1 sub genunchi. Atenție! Dimensiunile acestor susținători trebuie să fie adaptate particularităților pacientului, pentru a evita menținerea articulațiilor într-o flexie permanentă. Poziția de decubit la pat prezintă unele avantaje, cum ar fi: - solicitare redusă a musculaturii; - asigură simetrie corporală; - evită influențele negative asupra respirației. Această poziție prezintă și unele dezavantaje, cum ar fi: - activează tonusul muscular la nivelul mușchilor extensorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extensia genunchilor și poziționarea corectă a labei piciorului. În acest scop, KT așază peste genunchii pacientului spațiul popliteu al propriilor picioare, având grijă ca apăsarea să se execute lent, progresiv și cu mici pauze. b) Poziția așezat cu genunchii în flexie Este o poziție pregătitoare pentru efectuarea unor mișcări la nivelul trunchiului, coapselor și gambelor, asociate cu mișcările membrelor superioare în axe și planuri diferite. c) Poziția așezat cu picioarele încrucișate Este tot o poziție pregătitoare, având ca obiectiv ridicarea pacientului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
nivelul D3-D2. De menționat că pozițiile corective alese pentru scoliozele dorsale sunt cele peste orizontală, iar în cazul curburilor lombare sunt preferate cele sub orizontală. Trebuie făcută precizarea că oricare ar fi poziția aleasă, în cazul scoliozelor, exercițiile care solicită flexia trunchiului accentuează torsiunea vertebrală, agravând scolioza, în timp ce spatele plan blochează evoluția scoliozei. Poziția cvadrupedică permite executarea unor exerciții cu influențe favorabile asupra centurilor scapulară și pelviană, asupra curburilor coloanei vertebrale, cât și asupra reeducării mersului, imprimându-i o mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mic plasat sub ceafă, cu membrul superior plegic plasat în extensie, palma înpronație, degetele în extensie prin intermediul unui săculeț cu nisip (fig. VI.28 a, b). Posturarea în decubit ventral se realizează cu brațul în abducție peste 90°, cotul în flexie, antebrațul în pronație, iar în mână se ține un sul (fig. VI.29). Posturarea în decubit lateral se realizează numai pe partea sănătoasă, brațul în ușoară abducție cu ajutorul unei pernuțe, cotul în flexie la 90°, mâna în pronație, ține un
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
brațul în abducție peste 90°, cotul în flexie, antebrațul în pronație, iar în mână se ține un sul (fig. VI.29). Posturarea în decubit lateral se realizează numai pe partea sănătoasă, brațul în ușoară abducție cu ajutorul unei pernuțe, cotul în flexie la 90°, mâna în pronație, ține un sul, membrele inferioare în ușoară flexie, cel plegic depășindu-l pe cel sănătos, între membre plasându-se o pernă sau o pătură (fig. VI.30). Fig. VI.28 a, b Fig. VI.29
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mână se ține un sul (fig. VI.29). Posturarea în decubit lateral se realizează numai pe partea sănătoasă, brațul în ușoară abducție cu ajutorul unei pernuțe, cotul în flexie la 90°, mâna în pronație, ține un sul, membrele inferioare în ușoară flexie, cel plegic depășindu-l pe cel sănătos, între membre plasându-se o pernă sau o pătură (fig. VI.30). Fig. VI.28 a, b Fig. VI.29 Fig. VI.30 Posturarea în așezat se realizează cu brațul afectat în abducție
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ca punct de plecare controlul tonusului muscular. Pacienții cu tonus crescut (spasticitate) se manevrează cu multă atenție, în scopul evitării creșterii spasticității. În aceste condiții, este util a se proceda după cum urmează: - se execută mișcări lente cu extremitățile prin ușoare flexii și extensii; - se execută mișcări lente de balans cu amplitudine mică, cu scopul de a obține relaxarea segmentelor; - se efectuează posturarea în funcție de scopul urmărit. Tehnica adoptării posturilor În funcție de scopul urmărit și de efectul scontat, posturile pot fi utilizate: - pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
asociate. a) Gravitația Gravitația are un rol important în asigurarea mobilității unei articulații. Se acționează prin scoaterea segmentului ce urmează să fie mobilizat în afara suprafeței de sprijin, fapt ce determină ca, prin atracție gravitațională, segmentul să „cadă” în sensul de flexie sau de extensie, în funcție de poziția pacientului. Spre exemplu: pacientul, în așezat pe masa de lucru, are dificultăți de flectare a genunchiului. În această situație, prin alunecare spre în afară, deplasează gamba în afara mesei, ceea ce va determina căderea, adică flexia ei
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de flexie sau de extensie, în funcție de poziția pacientului. Spre exemplu: pacientul, în așezat pe masa de lucru, are dificultăți de flectare a genunchiului. În această situație, prin alunecare spre în afară, deplasează gamba în afara mesei, ceea ce va determina căderea, adică flexia ei, datorită acțiunii gravitației. Atenție: KT trebuie să sprijine gamba, pentru a preîntâmpina o cădere bruscă; mișcarea trebuie să fie lentă și dirijată atât de către KT, dar mai ales de către pacient, care trebuie să aibă control asupra segmentului. Același procedeu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cădere bruscă; mișcarea trebuie să fie lentă și dirijată atât de către KT, dar mai ales de către pacient, care trebuie să aibă control asupra segmentului. Același procedeu este valabil și pentru alte segmente ale organismului, care prezintă dificultăți de control asupra flexiei sau extensiei de la nivelul unei articulații. b) Acțiunea subiectului însuși Sesizarea unor nereguli în buna funcționare a aparatului locomotor aparține subiectului, atunci când are formată conștiința schemei corporale și a lateralității, dar și familiei, atunci când observă unele abateri de la normal. Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
-și poate menține poziția respectivă, se folosesc curele pentru trunchi, bazin și picioare. Capul trebuie să se găsească pe aceeași linie cu trunchiul. Fig. VI.36 a, b Tipul de aparat care permite menținerea laterală a corpului cu picioarele în flexie Acest aparat este construit din patru plăci așezate la 90° una față de alta: - placa „a” este mai lungă și corespunde lungimii trunchiului și capului; - placa „b” corespunde lungimii coapselor; - placa „c” corespunde lungimii gambelor; - placa „d” corespunde lungimii plantelor. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
aceeași linie. Fig. VI.40 Hrănirea și hidratarea se pot efectua fie în poziție culcat, în decubit dorsal, fie așezat. Poziționarea în decubit dorsal este utilizată în special la copii. Poziția de decubit dorsal trebuie să fie însoțită și de flexia picioarelor, iar capul să fie sprijinit. Pentru copiii mici și bătrâni, poziția este așezat. Se indică utilizarea poziției așezat pe scaun, dar spătarul să aibă o înclinație de 110° și să fie destul de înalt, pentru a putea sprijini și capul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
învinge contracturile și retracțiile în devenire, prevenind instalarea diformităților (Robănescu, 1976). Mobilizările pasive se repetă de 10-15 ori pe zi, pe un fond de relaxare-decontracturare ce se asigură segmentar, poziționând copilul după cum urmează: - pentru membrele inferioare, relaxarea se obține prin flexia capului (bărbia în piept), concomitent cu flectarea brațelor pe torace; - pentru membrele superioare, relaxarea se obține prin flexia puternică a picioarelor, ce vor fi așezate pe abdomenul kinetoterapeutului; - spasticitatea crescută numai de o singură parte a corpului este combătută sau
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]