698 matches
-
lucrarea de față. În ce privește „Epaminonda Bucevschi”, gloria „picturii arborosene”, Leca Morariu, autorul studiului, îi aseamănă destinul cu acela care l-au avut Ion Creangă și Mihai Eminescu în regat. „Pornit de la țară (capodoperele „Îngândurare”, „Dar eu, bietul de mine”, „Poftiți! floricele” - creații izvorâte pe plaiuri bucovinene), fiul preotului Dimitrie Bucevschi, el însuși om între oameni, s-a născut la Iacobeni, dar de la vârsta de 5 anișori crește în Ilișeștii lui Simion Florea Marian, vecini cu Stupca lui Ciprian Porumbescu.” Referindu-se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
până luna viitoare, nu incita, fără îndoială, mica trupă de nomazi care colindau ținutul cu bățul în mână, cu sacul în spate și cu burduful de piele pentru apă legat la cingătoare, să facă prea multe popasuri pentru a contempla floricele și biete ființe umane care peste puțin n-aveau să mai fie acolo. Totuși, cum poate cineva să povestească așa, fără să descrie? De altfel, localizarea e tot mai evazivă pe măsură ce povestirea se apropie de deznodământ. Perioada galileeană a lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Facem printr-un drum printre o fâneață și un lan de orz, apucăm pe lângă locul lui Văsescu, pe sub copaci uriași. Fluturi nenumărați eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a ursului. Lia culege floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care trecea zbătându-se în zbor: "Nu-i cuminte..." Și pășește repede cu obrăjei albi înfloriți sub pălăria largă, cu ochișorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
S-a dus la Țiganu' Buzduganu Care bate bine cu ciocanu' Cu dinții rânjiți Cu ochii beliți Cu ochii de steclă Cu dinții de greblă Când te uitai la dânsul Te bufnea râsul. A făcut niște secerele Cu mănunchi de floricele Și cu dinți de viorele Ca să tae grâu cu ele. Iară dumnealui că se mira Că cine l-a săcera S-au aflat niște fetișele Ochișele Cu inele-n degițele Ca să tae grâu cu ele Că ele ar săcera Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
galben din făptură’’, „Călare pe Gălbioru;/ înota șeaua în aurelu/ Și scărițe-n argințelu/ Și frâulu în rostogolu”,/ „Călușelu-i ungurel,/ Cu șeaua de haurel,/ Cu frângi late-nțărmustrate,/ Cu scări dalbe-n turnuri fapte,/ Cu presuri, cu presurele,/ Cu perna cu floricele,/ Cu frâul cu stragatie/ Cu biciul cu măciulie”. Ființa, și nu făptura calului, emană energia luminoasă, cel dintâi lexem având în plus conotația depășirii unei durate ce distruge prin trecere. Un cal galben „din făptură” nu a parcurs decât drumuri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
divorțul ce voia să impună regele Carol principelui Ferdinand înainte de nașterea principesei Marioara. Cum principele amenințase că se sinucide și cum se schimbase pedeapsa într-un exil de 5 luni și mai bine; cum principesa, voluntară și sfidătoare, scria cu floricele smulse din liliacul de pe masă în fața regelui, care se făcea că nu vede: „Zizi“, deși unchiul știa foarte bine că acest nume era numai perdea și că complicele adevărat era un mare duce. Doamna Maurojeny nu iubea pe principesa Maria
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Florile se minunau, fluturii zburau curioși în jurul ei, neînțelegând cum a putut crește așa de mare! Prichindel și Prichinduța, doi copii zglobii și veseli, au ieșit la joacă-afară și s-au îndreptat spre grădină plină de flori. Am să culeg floricele și-am să-mpletesc o coronița pentru mama, se hotăra Prichinduța. Eu am să alerg după fluturi, e mai hazliu, chiui Prichindel și începu să alerge de colo-colo speriind găinile cu țipetele sale. De prins nu-i putea prinde, fluturii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
înierbată, poate fi realizat foarte simplu, prin câteva tușe de pensulă înmuiată în verde de crom, sau există alți pictori naivi care lucrează foarte mult la o suprafață foarte mică, pictând efectiv fiecare fir de iarbă, venind ulterior deasupra cu floricele de diverse culori, pictate petală cu petală. Gărâna Îmi aduc aminte foarte bine prima mea tabără de pictură naivă în care am participat, la Gărâna, jud. Caraș-Severin. Pe vremea aceea, prin 1990 sau 1991, locuiam la Reșița, și pictam de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
uite, poți să găsești chiar și o gramatică a mâncării. Într-o frigăruie, de pildă. Subiectul - carnea, predicatul - focul. Complemente, atribute, precum ardeii, ceapa, roșiile. Sau conjuncții care juxtapun, leagă ca maioneza, uleiul. Și înflorituri de frază precum cimbrul, piperul. Floricele - figuri de stil. Nu poți bea ulei, așa cum nu poți forma o propoziție dintr-o conjuncție. Important era că puteam chipurile să mă descurc, să trăiesc, să vegetez, în lumea asta care nu pune prea mare preț pe cuvinte, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
E tare obosită și ea. E greu, tare greu!”... La mormântul celui care a fost ștefan Ilașcu ne luăm rămas bun. Măicuța ne-a făcut o urare care merită amintită: “Vă urez o primăvară frumoasă la toți! Copiii să strângă floricele, să se ducă la bunici la morminte! Să puie și prin case! Vă urez drum bun, o primăvară frumoasă și să fie pace în țară, să-l văd și eu pe Ilie al meu, să vină și să-mi deschidă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
al Cutemurelor, care nu este decît o imagine maro Închis a lui Hristos. Defilează prin Întregul oraș și, În pelerinajul său, trece pe la toate bisericile mai importante. În timp ce trece, o mulțime de vagabonzi se Întrec În a arunca grămezi de floricele ce cresc din abundență pe povîrnișurile munților din apropiere, numite de către nativi nucchu. Roșul aprins al florilor, bronzul intens al Zeului Cutremurelor și altarul de argint pe care e purtat dau procesiunii aerul că este vorba de un festival păgîn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fost muncă forțată până la distrugerea persoanei umane și umilire și tratament nu numai inuman ci de-a dreptul bestial. În acest context nu se poate omite așa numita „reeducare” ceea ce nu se poate descrie în cuvinte... sadism sau bestialitate sunt floricele în comparație cu realitatea - crima cea mai odioasă și fizică și morală. Paul Goma, în lucrarea „Patimile după Pitești”, o descrie, dar nu cred că a putut reda toată realitatea. Ce să mai vorbim de foamea chinuitoare și permanentă sau despre îngrijirea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
păcătoșilor." Amin. (David, 39:22) Haideți, copii, luați, dragii mei, și potoliți-vă foamea. Și mâncam. Luam câte un bob, îl sfărâmam în râșnița dinților, apoi altul și altul... Dar nu prea aveai ce alege. Boabele nu se transformau în "floricele", întrucât era un soi de porumb numit "dintele calului", fiind apropiat de forma unei potcoave: gros și lat. Prin urmare boabele rămâneau întregi, doar cu fisuri ici-colo, unele devenind castanii, iar altele ceva mai negre, arse puțin, în funcție de intensitatea focului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Vasi din Timișoara, care, în ochii mei, erau cele mai însemnate și mai puternice făpturi de pe pământ. Prima cărătură oficială, ca să zic așa, în văzul lumii, nu prin curte și grădină, a fost o geantă mică de tablă gri-albăstruie cu floricele roz și mâner de sârmă groasă. În gentuța asta trambalam la grădiniță ceva de mâncare, gustarea de clefăit la ora 10, căreia toți îi spuneam ujină. Tăblăraia n-ar fi fost grea cu doar două felii de pâine unse cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai merg și eu la cinema, rula un film interesant,,Ultimele zile ale lui Hitler”- și m-am dus să-l văd. Era matineu, în sală oameni puțini, mai puțini de zece răsfirați peste tot, îmi luasem o pungă cu ,,floricele” și mă așez și eu undeva mai discret să nu deranjez. Chiar înainte de începerea spectacolului apare un individ în negru cu o geantă neagră care se duce undeva în spate. Mă întorc întâmplător, îl văd instalat chiar în spatele meu, la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de chibrit sau din mucuri găsite pe plajă, ai lui îi cumpă raseră un pistol cu apă și el îi stropea cînd ei stăteau la soare, uneori mama îl mai ducea la mașinuțe sau îi lua vată de zahăr și floricele. Cel mai mult însă lui Dănuț îi plăcea să stea în apă. Avea un colac pe care scria Olimp și înota tot timpul, claxonînd oamenii care îi ieșeau în față. Mama nu știa să înoate și probabil de aceea nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
multe ori la televizor (eu am văzuto cel mai recent întrun documentar de la TVR 2). Satul românesc este, de vreme îndelungată, subiectul unei continue mistificări. Sămănătoriștii îl vedeau populat numai de flăcăi drepți ca bradul, doinind din fluier și culegând floricele pentru mândrele lor neprihănite. Comuniștii arătau, prin anii ’50-’ 60, pofta de muncă a țăranului, fericit că a intrat în colectivă. Prin anii ’80, interpreții de muzică populară cântau mândria oamenilor muncii de la sate că trăiesc întro țară ca o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
subiectul când se văd în zare norii negri ai unei polemici. Emisiunea culturală nu poate fi altceva decât o colecție de monologuri triumfaliste, care să vorbească despre minunea că existăm - noi și operele noastre. Iar cultura este un câmp de floricele pe care noi zburdăm, ca niște mielușei nevinovați ce suntem. Mai toți oamenii de televiziune (și nu numai) îl evocă admirativ pe Iosif Sava. Dar nu iau deloc exemplu de la el: unul dintre rolurile de bază pe care Sava le
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Purta un costum de culoare închisă, foarte bine îngrijit. Valentin desfăcu o sticlă cu vin spumos pe care o comandase când venise la cofetărie și care urma să fie plătită de Carlina. Turnă vinul în trei pahare de sticlă cu floricele trasnparente și le așeză pe o tavă metalică. Conversația lor a fost diversă. Nu îi scormonise viața particulară și asta o bucură foarte tare. Pe chipul bătrânului se putea citi că și-o dorea pe Carlina de noră. După puțin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plecase, iar Costache a trebuit săși caute altă pereche. Privește printre dansatorii din față la cei de pe margine și zărește o fată sfioasă, dar de o frumusețe rară. Era îmbrăcată cu o cămașă albă de bumbac, bine lucrată, brodată cu floricele pe mâneci și pe piept, care se potrivea de minune pe corpul ei frumos; pe cap purta o năframă de borangic și avea o catrință de culoare neagră, lucrată frumos cu fir auriu. Culorile veșmintelor, ei dovedea simțul artistic și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se obișnuise de la o vreme, neputând să mai lucreze în gospodărie ca pe vremea când era în putere. Emilia și Maricica lucrau împreună să facă o rochie pentru Ruxanda Toloacă, Emilia croind și trăgând la mașină iar Maricica broda niște floricele albastre pe piepții rochiei, frumos și cu atenție cusute. Maria, mama lor strânsese vasele și le spalase iar acum se gândea să pregătească masa de seară când deodată, se auzi o bubuitură puternică și un fum negru umplu ograda, de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
merita", așa că "scrofulos la datorie" cum ar spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces la selecție erau claie peste grămada oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv exemplare din desuurile familiei, sobre ale tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, un bărbat voinic, de doi metri înălțime, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune în cutia de carton pentru expediere, o prezenta spre aprobare comisiei de expertiză, prezidate de mine. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că cei doi "sunt în oraș", eu fiind de acord cu acest demers, întrucât în Montevideo ai ce vedea. Seara, privind buletinele de știri, pe cine văd pe "sticlă" la Canal 10? Amicii, dezinvolți, rostindu-și povestea cu mai multe floricele decât toată flora României (într-o engleză pentru care chiar și Vineri, sălbaticul slujitor al lui Robinson Crusoe, i-ar fi detestat), menționând, spre stupoarea mea, că "au fost sfătuiți de ambasador să se îmbarce clandestin pe un vapor, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
umblă prin popor. Maria încearcă să zâmbească: Să te audă Dumnezeu. Mă... mă mai roade un gând, spune ea după un timp, șovăind, Alexandru... Săndrel... Coconul... "feciorul ibovnicei"... Maria! protestează el cu reproș. Bine! Na, "feciorul din flori"... din... din "floricele"! E bine? Ce-i cu Alexandru? Ce-l tot miglisește și-l tot dăscălește despre "meșteșugul armelor și al domniei"?! se dezlănțuie ea. Că doar nu l-a bate gândul să și-l lase urmaș! Să-i fie clar! Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
salvăm "Creștinătatea"! Avem doar tractat, glăsuiește Șendrea. Sunt obligați să-l respecte! S-au legat prin jurăminte! Ștefan se dezlănțuie batjocoritor, încrâncenat, numai mânie: Tractate?! Avem! Câte n-avem! De toate avem! Pe piele de vițel! Cu chenare aurite și floricele pe margini! Și cu peceți cât roata carului! Grozave tractate! Despre jurămintele cu care-s întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]