1,681 matches
-
Daniel Marian și dacă m-aș plimba prin cea mai mare aglomerație urbană, legată la ochi deși, în realitate, noi nu ne-am văzut niciodată. Dar îi cunosc din poezie și râsul și plânsul, și respirația și vuietul săngelui și foșnetul îndoielii. V-am convins? Nu eu, poetul cu versul sau: și după ce crezi că-mi fac o umbră nici într-un caz după scheletul meu - după gura ta după sânii tăi ampli după mândre pulpele tale după locul dragostei al
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
carte. Vă amintiți îndemnul lui Heliade Rădulescu Citiți, băieți, numai citiți sau al lui Walt Whitman Aceasta nu este doar o carte/ Cine o atinge, a atins un om . Tot în secolele 19- 20, se vorbea despre mirosul cărții tipărite, foșnetul intim al paginii răsfoite, despre șoapta cărții care se livrează nesațului ochilor. . Aceste citate demonstrau un adevărat cult dedicat cititului. Revenind la subiectul acestui eseu, inspirat din suplimentul revistei Dilema Veche, de exemplu, cunoscutul filosof Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas
CE SĂ CITIM ÎN ACEASTĂ VARĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370639_a_371968]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PLOPULE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului plopule plopule, bătut de toamne, de ce-ți pică frunza, doamne, frunza ta cu foșnet viu, ce se-nhide -n arămiu? de ce-ți pică frunza oare, frunza ta ca o scrisoare care vine din pustiu de la cei ce nu mai scriu? stai în vântul toamnei reci singuratic pe poteci, plopule, trist și rărui, parc-ai
PLOPULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370699_a_372028]
-
personalitati ale speologiei precum Emil Racoviță sau René Jeannel. O altă fotografie din colecția mea redă parțial drumul spre acele meleaguri de vis. Privind imaginea trebuie automat să simți liniștea locurilor și să auzi muzica naturii: greieri, ciripitul păsărelelor sau foșnetul păduri de care te apropii. Totul se imprimă pe ecranul memoriei, bine păstrat și care dăinuie o viață. Îmi reamintesc și aș dori și să-l revăd pe „meșterul pietrar” (foto 2) întâlnit nu departe de comuna „Pietroasa”, pe drumul
ÎN DRUM SPRE CETĂŢILE PONORULUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369656_a_370985]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MIRESME DE CETINI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Suspină brazii-n tainic foșnet, În șoaptă vântul îi mângâie verde, Ridică-n vârf de crengi lumânărele; Mirosuri amărui văzduhul cerne. Ciute cuprinse de miresme Înalță botul umed; înspre seară Frământă-auzul de cântarea vremii Un vuiet lin de dor ce se presară. Se scurge lunecos
MIRESME DE CETINI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369696_a_371025]
-
se abat asupra noastră. Poate că acești copii ai mei s-au obișnuit, nu stiu ce-i în sufletul lor, dar eu am sângele înghețat și mintea blocată. Traversez kilometri de frumusețe și nu mă atinge nimic. Mă uit la cer, ascult foșnetul brazilor, privesc pâraie de poveste și tot ce simt e mohoreala și picioare înghețate. Pădurea, care în orice situație mă făcea fericită, și-a pierdut puterea de vindecare, nu poate sparge globul în care sunt închisă. O altă imagine: suntem
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
rădăcini de pajiști, sapă curtea fără tine Mamă, zmeura e coaptă, Mamă, vara e-n ruine printre crinii tăi sălbatici dintr-un târg nebun de verde Spune, mamă, cu ce nume mi te-au dus să te dezmierde? Mamă, iarbă, foșnet tandru peste fruntea mea de pruncă Mamă, lacrimă ascunsă în tăcerea de pe luncă, în oglinda din fântână, în zăvorul de la ușă, în albastrul ochi de sticlă învechit într-o păpușă. Spune, mamă, rouă câtă s-a uscat pe iarba vieții
MAMĂ, IARBĂ MULTĂ... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369786_a_371115]
-
să nu-și ia zborul în văzduh. E-atâta toamnă în mine; am chemat-o, am așteptat-o, o iubesc ca un îndrăgostit ce nu-și poate dezlipi ființa de idolul dragostei sale. Acum tresar cu fiecare adiere, cu fiecare foșnet și privesc spre frunze; Sunt atâta de frumoase! Curcubeu de raze țesute printre ani ... Și ele stau să plece, Tocmai acum când și-au desăvârșit frumusețea. M-am trezit într-o dimineață și copacul era pe jumătate gol, iar partea
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Acasă > Strofe > Atașament > CÂNTEC DE EA Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Intampla-te, Doamne, pe-un foșnet de tei, adoarme-mi tăcut, nu știu cum, nu știu unde, osândele mele târzii și rotunde că apele ochilor ei. Mi s-au dat acești pași. Trăiesc. Mă supun, dar drumul spre ea e o hartă deșarta, iar noi ne tărâm într-un geamăt
CANTEC DE EA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368132_a_369461]
-
Zgomot de pași se auzi la ușa fetei. Mersul familiar al mamei îi aduse liniștea și se simți protejată. - Prințesa mea iubită ce face?, zâmbi Hana cu blândețe. - Bine, mami. Te așteptam, zâmbi și Sakura îndreptându-și chipul dulce după foșnetul de mătase al rochiei mamei sale. - Ai luat-o cu tine pe Hana? Dormiți împreună? - Da, mami, râse fata în întunericul pe care-l știa de atâția ani. - Știi ce zi este mâine? - Da. Este unsprezece martie. Dar nu e
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Limba română Dulcea mea limbă română, Încrustată de străbuni în sufletul meu, În slova ta , toate se-ncunună, Ancestrala chemare ne adună mereu. În tine susură izvoare, Munții falnici îi zărești, Foșnetul pădurii în șoapte, Spice de grâu unduiești. Ești primul cuvânt de pe lume Și ultimul de pe pământ, Iubirea mi-am spus-o cu tine, Cu tine-am făcut jurământ. Te-am dus cu mine cu cinste, Oriunde am cutreierat, De tine
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
Are turning into fire drops. I’d like to be able to stop the time And make it flow backwards, But, I cannot, It’s too lațe for regrets... *** ROPOTE Ploua... Ascult cântecul picăturilor, Ce se stinge ușor, ușor. Un foșnet suav se distinge, Din simfonia perfectă de ropote. Două picături se opresc Pe o frunză de salcâm, Apoi cad, la unison, Pe pământul rece. Se aude doar ploaia... HEAVY RAIN It is raining... I’m listening to the humming of
ILLUSIONS” DE GEORGE NICOLAE STROIA de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353279_a_354608]
-
domnului cărunt. *** Avea emoții. Tot drumul își făcuse planuri în legătură cu revenirea la conac. Nu-și găsea liniștea și cu cât era mai aproape de domeniul lui M.Joseph, inima își accelera ritmul. Trăsura intră în curte. Liniștea era întreruptă doar de foșnetul frunzelor. Oare nu era nimeni acasă? Majordomul o întâmpină. Servitorii o ajutară cu bagajele. A întrebat de cei mici. - Copiii sunt în camera de muzică. Exersează. Alma urcă scările nerăbdătoare să-i vadă. Le dusese dorul. S-a oprit în fața
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
ce-alungi Vara călduroasă! Iei umbra copacilor în viscolul frunzelor! Răpești vis de fericire, lași nostalgică iubire! Furi podoaba frunzelor și-n urmă lași ramul gol! De când ți-a venit sorocu, peste verde ai pus ocru! Codrul l-ai îngălbenit, foșnetul i-ai amuțit! În livadă și în vie pui culoarea ruginie! Ca un pictor cu penel, zugrăvești tablou-pastel! De vânt, pomii se apleacă. Păsările din crâng, pleacă și-n urmă lasă jaje, cu ecoul din zare. În suflet așterni răcoare
NOSTALGII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352814_a_354143]
-
Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Taina serii m-a învăluit în parfumul trandafirilor din grădină... Cât de prețioase sunt aceste clipe de liniște și pace sufletească! Se aude doar un foșnet ușor al frunzelor care-și șoptesc cântul în amurg; o melodie minunată plutește prin aer... Sufletul cântă și el aceeași melodie iar gându-mi se înalță lin, tot mai sus spre cer, ca pe urmă să se întoarcă la mine
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
frâng de brațul serii vise mute Furtuni de gânduri biciuie amarnic Strivesc în palma clipelor durute Speranțe-stinse-n vaietul slugarnic Al ielelor dansând în juru-ți, slute. Te-ncolăcesc, pe rând, sterpe liane Vrăjit te pierzi în șoapte de-alăute Și-n foșnet de mătăsuri diafane ... Se-nghesuie, se unduie lascive, Te-aruncă-n jarul poftelor, sălbatic, Cuprinse de dorințe maladive Pătrund în ochiul tău de singuratic Imagini false, amăgiri și șoapte Cu măști sculptate-n scorburi de păcate - Doar umbre ce nu simt, de
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
putere. Balaurii se enervară și îi spuseră: - Nu credem așa ceva. Oricum o să vă înghițim iarăși pe toți și atunci o să vedeți voi și ... Dar nu apucară să-și termine balaurii vorbele, că dintr-odată se auzi ca prin farmec un foșnet puternic de pasăre și când de uitară să vadă cine face așa, Prințesa Lalelelor, balaurii, îngerii, oamenii și animalele rămaseră încremeniți. Foșnetul puternic de aripi se auzea din înaltul cerului. Toți văzură cum o pasăre neagră cu capul alb și
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
și ... Dar nu apucară să-și termine balaurii vorbele, că dintr-odată se auzi ca prin farmec un foșnet puternic de pasăre și când de uitară să vadă cine face așa, Prințesa Lalelelor, balaurii, îngerii, oamenii și animalele rămaseră încremeniți. Foșnetul puternic de aripi se auzea din înaltul cerului. Toți văzură cum o pasăre neagră cu capul alb și cu ciocul auriu, înconjurată de culorile curcubeului, zbura cu avânt spre Țara Lalelelor. Zborul său măiestru îi fermecă. Numai vorbeau acum, uitaseră
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nepăsătoare umbre, se-ntorc în nori tăcute Când răscoliți de vânturi, spre zare se destramă, Împodobind câmpia-n smaraldele știute Ce s-or jertfi tomnatic în tonuri de aramă. Descinde din înalturi, alt foșnet, și se-așează Pătând pe pajiști scoarțe din line unduiri De aripi înmuiate în soare de amiază, Simeze încărcate cu mii de năluciri. Uimit surâd din iarbă oglinzile de floare Privind în aer valsul, aproape ireal Al îngerilor care se
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
antichități Să pot găsi scînteietoarele, aurite potire Mă culc târziu, cu-un gând în Epidaur Pașii mei, fideli urmează pe Socrate Desculț urca-n Acropole, cu vorbe de aur Profund, filozofa cu semenii săi în cetate. Cu iubire locuiesc în foșnet de petale Lîngă zumzetul albinelor, sub cer senin Aici mă învăluie lumina tainei Tale În templul zidit de Mâna Ta, Ție mă închin! Referință Bibliografică: Miraculoasa cale / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1570, Anul V, 19 aprilie
MIRACULOASA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353931_a_355260]
-
șuieră lumina între nișe sparte bâzâie albina a mimului soarte fluturii coboară polenul în mine mă prind într-o doară de răstitul bine și îl pipăi moale, și îl miros tandru și-l iau de la poale să-i răspund meandru foșnet de iubire să agăț de stele sărutu’-ți-n neștire să-l simt între ele Referință Bibliografică: Fluieră pământul / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate
FLUIERĂ PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353942_a_355271]
-
ea în gând. S-a așezat pe o bancă din curtea internatului, sub un castan gros și stufos. Era frumos, soare, cald, parcă nu era luna lu’ octombre, așa cum chiar ea remarcase tot în gând... Din bătrânul castan picau, cu foșnet blând, frunze uscate și, din când în când, castane mari și lucioase, scoțând diferite sunete, în funcție de locul în care cădeau: pământ negru, iarbă, pavaj, bănci, mese de lemn din fața lor... Erau zgomote liniștitoare, Oara chiar ațipise. La un moment dat
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
Pădurea Neumblată, nici după două zile de mers nu i se vedeau marginile. Într-o seară, în timp ce făcură un popas, Ionuț învăță mai mult despre puterile lui. Prin bezna adâncă, ochii săi văzură niște licăriri nefirești, urechile sale auziră niște foșnete stranii și sângele prinse să-i ardă în trup, vestind primejdia. - Sunt lupii lui Udor, șopti mama lui, transformându-se pe loc în nălucă și înfășurându-l în ceață. Fiarele uriașe se năpustiră pe urmele lor, urlând înspăimântător. Ionuț nu
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
și simte-mă! AI NEVOIE DE O ATINGERE LINĂ În apusul soarelui, în camera ta prelungă, totul este estompat, linii stranii se desenează pe sticla ferestrelor, mâinile pereților se desfac, se lungesc, se-agață, unindu-se. În această confuzie de foșnete, ceață și descompunere, umbre nebune se sfâșie, tăcerea suspină, zvâcnește, te-apasă fierbinte, ceasurile se-opresc îngrozite, pământul stratificat se stinge-n lacrimi, un fugar prizonier care-ți seamănă umblă prin tine, devorându-te. În amurgul însângerat există o clipă
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
dar printre rânduri Apari într-un chip sfâșietor... Pierdută, mă scufund în gânduri, Găsesc amintiri care mă dor... Ca o stafie azi te-ai ivit La geamul din sufragerie. Cu tine-n suflet am adormit Și mă trezesc în reverie... Foșnetul frunzelor care mor Îngemănează-al nopții geamăt... Tulburător, sublimul decor, Revarsă al naturii freamăt. Stele pe gene mi se-așază Și îmi mângâie pleoapa fină, Toamna în mine-agonizează, Eu vreau să urc înspre lumină... Sub lujerul iubirii tale, Adăpostindu-mă
TOAMNĂ RUGINIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353140_a_354469]