1,627 matches
-
în revista satirică „La zid!”, a graficianului Ion Anestin, semnează pyrrhon sau p. const. Călătorește în Italia, Grecia și Turcia (1937-1938), cu soția sa, Constanța Constantinescu, profesoară. Debutează editorial în 1927, cu volumul Mișcarea literară, alcătuit din „medalioane, portrete și foiletoane critice”; vor urma Opere și autori (1928), Critice (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români), Figuri literare (1938), Tudor Arghezi (1940; Premiul Societății Scriitorilor Români). Sub îngrijirea Constanței Constantinescu, vor fi reunite aceste volume antume, precum și numeroase texte inedite, în seria Scrieri
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
pe fundal romantic, a reținut în special cele treisprezece volume de Portrete literare, din care a extras și tradus texte reprezentative, incluzându-le într-o antologie (Pagini de critică, 1940). L-au impresionat verva cozeriilor, discursul dezinvolt, liber. Pe scurt, foiletonul (căruia C. îi ridică incontestabil prestigiul) nu exclude interesul pentru seriile istorice, nu ignoră filiațiile, nu omite demersurile de ordin comparatist: „Nu credem că foiletoniștii contemporani, care sunt într-adevăr și critici, ar fi inferiori criticii formale, filologice, practicate de
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
foiletoniștii contemporani, care sunt într-adevăr și critici, ar fi inferiori criticii formale, filologice, practicate de respectabili erudiți ai Renașterii: oare marea operă a lui Sainte-Beuve, comparată cu o sumă a criticii moderne, nu e alcătuită dintr-un lanț de foiletoane?” (Critică și foiletonism). În materie de critică literară, Sainte-Beuve, Brunetière fuseseră niște „mari iluzioniști, creatori de sisteme”; contemporanii Thibaudet, Fernandez, Crémieux, L.P. Quint, Lalou, Edmond Jaloux - observă C. - „explică frumosul expresiv, fără canoane, fără subterfugii sentimentale și de fantezie”. De
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
nivel creativ, de forța asociativă-plasticizantă, cu efecte notabile. „Critica e reacție de sensibilitate și reflexe; e atitudine; acesta e caracterul ei creator; recenzia de douăzeci de rânduri echivalează cu un madrigal al inteligenței sau (cu) o epigramă, după sensul atitudinii; foiletonul, cu nuvela; studiul, cu romanul. Impresioniștii credeau că critica e romanul anex al sensibilității la opera de artă; intelectualismul vede în critică un roman al facultății creatoare, prin inteligență. Opera e un excitant al creației, prin inteligență interpretativă” (Despre critică
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
interpretativă” (Despre critică și critici. Reflexii pe paragrafe). Ideile despre „critica literaților” (în special a poeților), despre critica în viziune comparată (dincolo de „hotarele strict naționale”), reflecțiile despre portretistică din perspectivă critică, despre foiletonistică și eseu, toate învederează o consecventă luciditate: „Foiletonul trebuie să devie o recreare, după o muncă mai grea. În fiecare an e bine să scrii o carte unitară, cu densitate de substanță și de compoziție amplă. Creația criticului se vede și în 50 de rânduri, dar nu se
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
de profesori fără preconcepte didactice, primitori în libertate ai formulelor celor mai înaintate de artă.” O caracterizare de largă audiență se datorează lui Perpessicius, pentru care C. este „un Saint-Just al opiniei critice”, oferind imaginea unui intransigent, care „a ridicat foiletonul la rangul unui oficiu”. Dacă nu ar fi dispărut atât de neașteptat, la patruzeci și cinci de ani, e de presupus că literatura română ar fi continuat să aibă în C. pe unul dintre exegeții cei mai temeinici. Ca să facă
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
la câte o cronică literară, uneori „suprimată” și aceea, rubrica devenind „În loc de cronică literară”. Se publică, fără constanță și fără un program anume, texte de istorie și critică literară, fragmente de jurnal, de roman, piese într-un act, romane în foileton, texte inedite vizând mai cu seamă autori odinioară interziși, exilați, cenzurați: Mircea Eliade, Paul Goma, Octavian Paler, Matei Vișniec ș.a., dar mai ales, apar versuri ale unor poeți ieșeni sau din Basarabia. Traducerile din poezia universală sunt minime. În mare
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
Un alt studiu, declarat de estetică literară, Câteva note despre inducția poetică (1930), avansează, într-o argumentare naivă, puncte de vedere personale asupra „stării de poezie”. C. este și autorul unor volume de beletristică, dintre care două cuprind amintiri și foiletoane sub titlul Din viața scriitorilor (1937), iar celelalte adună aproape toate versurile publicate în periodice: Cântecele mele (I-II, 1922-1924), Priveliști și reverii (1929), Astrale (1931), Muguri (1935), Peisagii și simfonii (1936), De prin secoli... (1936). Convingerea lui C., mărturisită
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
suveran” ori în „România viitoare” și „Republica rumână”, reviste scoase la Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei cu același nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică la „Patria”, „Foiletonul Zimbrului”, în revistele unioniste „România literară” și „Steaua Dunării”, este redactor la „Concordia”, „România”, „Revista română”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, va colabora la „Românul”, „Revista Carpaților”, „Trompeta Carpaților”, „Pressa”, dar și la „Convorbiri literare”. C. și-a adunat
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
543-581; Cubleșan, Teatrul, 221-227; Munteanu, Jurnal, II, 246-252; Sângeorzan, Conversații, 189-193; Ștefănescu, Jurnal, 81-82; Băileșteanu, Refracții, 107-127; Zaciu, Lancea, 386-399; Marcea, Varietăți, 226-229; Popa, Competență, 224-256; Livescu, Scene, 166-170; Iorgulescu, Ceara, 188-202; Diaconescu, Dramaturgi, 213-216; Stănescu, Jurnal, II, 104-109; Dobrescu, Foiletoane, III, 60-67; Leonte, Prozatori, I, 120-135, II, 107-132, 258-265; Odangiu, Romanul, 19-21; Ungureanu, Proza, I, 264-309; Marcea, Atitudini, 104-115; Sorescu, Ușor cu pianul, 398-402; Rachieru, Vocația, 125-143; Ștefănescu, Prim-plan, 135-144; Holban, Profiluri, 38-55; Popa, Clasici, 74-76; Tihan, Apropierea, 76-80
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
sunt lipsite de punctul de vedere istoric. B. remarcă unitatea sincretică a cântecului, text-melodie, calitatea îndoielnică a informațiilor furnizate de lăutari și face un patetic apel pentru culegerea folclorului amenințat cu dispariția. A tradus din franceză câteva povestiri romanțioase în foiletonul ziarului „Românul” (Amédée Achard, Étienne Enault, Jane Mac Leod, L. Sermensan, Émile Souvestre). Culegeri: Poezii populare din Transilvania, București, 1893; ed. îngr. Maria Croicu, introd. I. C. Chițimia, București, 1970. Repere bibliografice: Petru Drăgănescu-Brateș, Viața și opera lui Ioan G. Bibicescu
BIBICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
de data aceasta, frecvent, la poncife melodramatice. Jurnalul Hildei, eroină lipsită de personalitate, este „prelucrat” neinspirat de autor. Ființă fără nici un mister, complexată, ea nu face decât să confirme pas cu pas scenariul vinovăției închipuite de Ludwig. Prin alunecarea în foileton a unui subiect analizat anterior in vitro, Hilda este un roman compromis, în ciuda unor intuiții fine și a unor pagini de subtilitate analitică. Final grotesc (1940) aduce numai aparent o înnoire în literatura lui B. În esență, motivul expresionist al
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Piru, Ist. lit., 409-413; Marin Mincu, Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981; Bucur, Poezie, 81-95; Cheie-Pantea, Palingeneza, 158-169; Papahagi, Critica, 58-153; Cioculescu, Itinerar, IV, 308-314; Scarlat, Ist. poeziei, II, 190-192, III, 63-66, 94-97, 114-117, 188-243, IV, 131-134; Dobrescu, Foiletoane, III, 216-226; Mandics György, Ion Barbu, „Gest închis”. O analiză a universului semantic al volumului „Joc secund”, tr. Büch Schiff, pref. Dan Grigorescu, București, 1984; Pop, Jocul, 117-174; Mihăilescu, Întrebările, 179-200; Tupan, Scenarii, 78-134; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 132-140; Mircea Coloșenco, Ion
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Bucur, Ion Lascu-Dumbravă, Traian Rusu-Șirianu, Iorgu Gorgos, M. Moldovean. Mai puțin cultivată în paginile revistei este proza. În mai multe numere din 1880, este preluată din „Convorbiri literare” corespondența dintre Vasile Alecsandri și Ion Ghica, iar George Dumbravă publică în foileton (1918) nuvela Din Basarabia rusească. Foarte atractive sunt notele de călătorie, semnate de Ion Mara, ieromonahul Iulian, Badea Cireșanu, P. Bolcaș, Lucia V. Babescu. Cu totul sporadică este dramaturgia, prezentă prin piesa Casa fără Dumnezeu. Trei tablouri dramatice din viața
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
Folosind același pseudonim ori altele (Alexandru, Alfa, Petronius, Pribeag), colaborează în continuare la ziarul sibian, la „Familia”, „Tribuna poporului”, „Unirea”. În 1902, împreună cu A. P. Bănuț și O. Goga, înființează „Luceafărul”, pe care îl conduce până la plecarea din Budapesta. Ulterior, articole, foiletoane, schițe și nuvele îi mai apar în „Luceafărul”, „Revista politică și literară”, „Țara noastră”, „Lupta”, „Cosinzeana”, „Foaia interesantă”, „Românul” ș.a. O parte din scrierile sale este strânsă în volumele Visuri trecute (1903), Icoane (1906), Amintiri (1911), Foiletoane (1912), Scrisoare în
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
Budapesta. Ulterior, articole, foiletoane, schițe și nuvele îi mai apar în „Luceafărul”, „Revista politică și literară”, „Țara noastră”, „Lupta”, „Cosinzeana”, „Foaia interesantă”, „Românul” ș.a. O parte din scrierile sale este strânsă în volumele Visuri trecute (1903), Icoane (1906), Amintiri (1911), Foiletoane (1912), Scrisoare în cealaltă lume (1914), În război (1915), Frații (1916), Prietenii (1917), Primăvara (1917). În aceeași perioadă, C. mai tipărește studiul Educația vechilor elini (1906), manualul Poetică și Legendar poetic (1911, în colaborare cu Ioan Rațiu) și traducerea romanului
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
continuare mai puțin interesat de critica literară, iscălind doar câteva recenzii despre lucrările unor scriitori apropiați (I. Agârbiceanu), observații asupra unor traduceri și medalioane ale unor predecesori cu merite culturale. Ca ziarist, el trece repede de la nota strict informativă la foileton, alegând un fapt din actualitate, pe care îl prezintă vioi, detașându-i semnificația, uneori ascunsă. Aceasta însă îmbracă adesea haina unei „învățături”, un rol avându-l aici dubla formație a lui C., de teolog și de pedagog. Foiletonistica a facilitat
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
SCRIERI: Eminescu și Coșbuc. Note comparative, Blaj, 1903; Visuri trecute, Blaj, 1903; Educația vechilor elini, Blaj, 1906; Icoane, Budapesta, 1906; Poetică și Legendar poetic (în colaborare cu Ioan Rațiu), Blaj, 1911; Amintiri, pref. O.C.T. [Octavian C. Tăslăoanu], Orăștie, 1911; Foiletoane. 1907-1910, Beiuș, 1912; Scrisoare în cealaltă lume, București, 1914; În război, Blaj, 1915; Frații, Arad, 1916; Prietenii, Lugoj, 1917; Primăvara, Arad, 1917; Copiii în război (în colaborare cu A. Melin și Toma Cocișiu), Blaj, 1918; Sub steag străin, București, 1920
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
1978, 25; Gh. Grigurcu, „Între Ulysse și Don Quijote”, F, 1978, 11; C. Trandafir, „Între Ulysse și Don Quijote”, VR, 1978, 12; Ion Simuț, Constantin Ciopraga sau Echilibrul interpretării, ST, 1981, 10; Fănuș Băileșteanu, Critică și fascinație, RL, 1983, 3; Al. Dobrescu, Foiletonul și eseul, CL, 1985, 1; Gabriel Țepelea, Cărți și destine, RL, 1985, 12; Simion Bărbulescu, Profiluri literare contemporane, București, 1987, 187-206; Florin Manolescu, Despre Eminescu, LCF, 1992, 6; Dan Mănucă, Constantin Ciopraga - 80. Sensul vieții, CL, 1996, 5; Mihai Cimpoi
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
român care-și înțelege profesiunea. E asemenea firesc lucru ca d. Urechia, a cărui poziție atârnă de satisfacerea caracudei roșie, să se conforme înțeleptelor sfaturi ale calfei de bărbier care trage perdaf fără săpun limbei noastre și bunului simț în foiletoanele "Pseudo-Romînului" [5 martie 1882] ["PROIECTUL DE LEGE"] Proiectul de lege al tocmelelor venind luni la ordinea zilei, multele idei eronate cari s-au produs în anii din urmă asupra originii proprietății precum și a clăcii în România și pripa reformelor răsărite
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai mare decît cele ale lui Dickens, de pildă. La Dickens, o nivelare a profilului este adesea vizibilă în anumite opere. Se pare că acest fenomen are legătură cu presiunea temporală sub care au fost adesea scrise ultimele părți din foileton. În romanul David Copperfield, această scădere a dinamicii narative este probabil legată și de schimbarea obiectivului autorului în cea de-a doua parte a romanului. Aici Dickens nu-și mai concentrează energiile asupra poveștii vieții lui David, ci oferă un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Vonghizas, în Povestiri științifico-fantastice, vol. IV, Oul de cristal, Ed. Tineretului, București, 1965, 60. 321 Ibid., 79. 322 W.M. Thackeray, The Memoirs of Barry Lyndon, Esq., Written by Himself, 1844. 323 Este semnificativ faptul că tocmai cititorii celebrului roman foileton și-au exprimat nemulțumirea și l-au determinat pe Thackeray să adauge nota de subsol auctorială la narațiunea la persoana întîi a lui Barry. Thackeray a eliminat din nou o parte din acest comentariu la prima editare în volum. Veyi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spaniol sau german; telespectatorul european nu va mai fi polonez, spaniol sau german, va fi cu-adevărat american. Deja fiecare țară a Europei bogate a celor Doisprezece cumpără și difuzează de aproape zece sau cincisprezece ori mai multe filme și foiletoane americane decît ale partenerilor săi europeni. Nu există imponderabilitate în cîmpul de gravitație al telecomunicațiilor. Audiovizualul democratic de astăzi nu mondializează audiența națională, ci o americanizează (ceea ce nu-i același lucru). Mai exact: el mondializează modelul american de democrație (care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
rotativă, a determinat apariția presei de mare tiraj (oferindu-i cititori) a presei cotidiene, al cărei tiraj la Paris trece de la 50 000 la un milion între 1803 și 1870 și care alături de telegraful electric ce promovează faptul divers determină foiletonul regulat, care la rîndul lui determină apariția romanului popular etc. Principiul populării Să nu luăm în calcul elementul, individul, care este totdeauna o abstracțiune, fiindcă nici o idee nu se reproduce, nu se hrănește, nu triumfă singură. Ideile vînează în ceată
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la țară, în Veneto. Până la urmă, este închis în ospiciu. Bogăția celor două intrigi care se împletesc - deși nerăbdarea lui Comisso o limitează și o rezumă continuu la forma sa esențială - este cea a unui roman-fluviu, a unui Adio, arme foileton, concentrat într-o cărticică de două sute de pagini. Dar invențiile „romanești”, deși întotdeauna de o puritate extremă, se succedă fără sfârșit, ca în marile romane. Nerăbdarea scriitorului de a încheia se transformă și în nerăbdarea cititorului de a termina cartea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]