764 matches
-
care nu suferă transformări impresionante, ci simple și inspirate, trece de la a înfățișa un dormitor modest, la a zugrăvi o cabină telefonică, sau o cameră de spital. Transmiterea mesajului este facilitată și prin pasajele sonore utilizate, precum sirenă de poliție, forfotă, aparat de monitorizare a bătăilor inimii, toate acestea reușind să substituie decorul minimalist din spectacol. De asemenea, pe lângă transformarea interioară, predarea ștachetei de la un personaj la altul are loc prin mici schimbări sesizabile la nivelul garderobei. Astfel, Margareta va purta
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
la moarte. Starea lui de spirit ar putea deveni poezie, dar nu devine, din cauza modului naiv-convențional în care este descrisă: „E primăvară și sunt trist, / Colind pe străzi la întâmplare, / Privesc viața împrejur / Și mă gândesc la-nmormântare. E multă forfotă-n oraș / Și-n oameni doar vitalitate. / Sunt un străin printre copaci, / Ce aspiră la singurătate.“ (Tristețe de primăvară) Autorul nu are simțul cuvintelor. În loc să spună, de exemplu, că se gândește la moarte, el spune că se gândește la înmormântare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mirosul de pădure umedă, care Îl Înlocuia pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe geamul trăsurii. Ajunseră la Cetatea de Scaun după căderea Întunericului, dar forfota nu Încetase. Curieri domnești ieșeau În galop pe poarta cetății, pornind spre sud și spre vest. Grupuri de călăreți În diferite uniforme (pe care tânărul nu reușea să și le amintească) soseau. Unii intrau În cetate, alții se opreau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
traversară șanțul de apărare pe podul de lemn și intrară În prima curte interioară. Străjerii se dădură la o parte la vederea mantiilor albe. În a doua curte interioară se opriră și descălecară. Sute de făclii luminau interiorul cetății, iar forfota nu părea să Înceteze prea curând. De pe scările donjonului din dreapta coborî un bărbat fără mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se Îmbrățișară lung, fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta. - Capătul lumii e În altă parte, spuse, sec, Ștefănel. - Adevărat. În partea dinspre care vii tu, străinule. - N-ai cum să știi de unde vin. - Sau poate că am. Te caut de două săptămâni. Nu te-am putut recunoaște În forfota asta. Dar știam că nu puteai fi mai departe de Xi’an, fiindcă drumurile sunt Înzăpezite la nord de munții Himalaya. - Mă cauți de două săptămâni? ridică sprânceana Ștefănel, uimit. Știi cine sunt? - Nu. Dar știu alte lucruri. - Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se aplecau peste bord și luau copiii din mâinile Întinse ale mamelor care-i implorau să i primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei câte-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care mă mai contrez pe teme religioase, dar de a cărei prietenie sinceră mă bucur aici, în pustiul ăsta de lume. Îl privesc bucuroasă cum își îndreaptă pașii hotărât spre locul de unde va cumpăra stropi de sănătate. Ajung la școală. Forfotă mare. Doamne, este sărbătoare. E prima serbare de opt Martie pe care o organizez. Am pregătit o scenetă și copii așteaptă costumați și emoționați. Mă văd copil, într-un colț de vis, spunându-mi cu emoție poezia dedicată mamei. Uit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dar măcar fiecare o duce pe a sa. La ei de ce s-au schimbat crucile? Doamne, la ce folos atâta zbatere, când, el, oricum va urca cincizeci de trepte, iar ea va rămane tot pe aceeași treaptă... deasupra cerului? Câtă forfotă... Se făcuse dimineața. și oamenii se mirau văzând cele două gânduri chircite pe șinele reci, obosite în așteptare...De ce se adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
boteze ea. — Bine că am rezolvat această problemă. Cu fiecare zi care se scurgea, Vasile și Paulina avea câte ceva de făcut privind pregătirea botezului. Răgazul de două săptămâni le-a fost suficient. În ajunul și în ziua botezului era mare forfotă la ei acasă. Au avut parte de o zi de vară frumoasă, de multe ajutoare și de mulți oaspeți. Printre cei mai fericiți se număra Claudia care a fost animatoarea petrecerii. Atât și-a pupat fina mică, încât biata fetiță
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
puținul timp pe care-l va mai petrece în șatră. Peste câteva zile trebuia să vină domnul și doamna Stamate s-o ia la ei, după care țiganii trebuiau să plece cu șatra în altă parte. De aceea era mare forfotă. Pe de o parte îi aranjau hainele Prințesei pe care trebuia să le îmbrace la plecare, pe de altă parte își adunau lucrurile cu care trebuiau să plece ei. Niciodată nu plecau cu părere de rău spre alte meleaguri, fiindcă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai sclipește pe deget, pentru că s-a înfipt deja de mult în carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în pace. Cu toată viteza, smulg un televizor cu plasmă care mai era pe raft și mă îndrept spre standul de verificare pentru a obține certificatul de garanție, ținându-l bine în brațe să nu-l scap în înghesuiala și forfota produsă la acest raion. Sunt fericit că am pus mâna pe acest obiect. Plătesc la ieșire și cu toată viteza spre blocul unde locuiesc eu și doamna Fufi. Când îi dau televizorul, e în culmea fericirii. Mă sărută, aș spune
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ridicat mâna și am spus că voi aduce eu o tălângă, adică o talancă, dar tata spunea mereu la acel clopot de la gâtul oilor tălângă și în consecință spuneam și eu la fel. În pauză, un coleg a strigat în forfota din curtea școlii că, eu Ciobanu Ionuț, sunt tălângă. O poreclă dată spontan. Din acel moment, nimeni nu mă mai striga după nume, decât în clasă la catalog și cum eram foarte slab la învățătură, chiar și învățătoarea și apoi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
l-a băut cu o poftă și mai mare decât primul. Și l-a băut și pe al treilea, oferit de Matei Păunescu, în hazul tuturor. CAPITOLUL IX "PROMETEU" LA LICEUL LAZĂR De câteva zile la liceul Lazăr era o forfotă neobișnuită. Peste o lună urma să se sărbătorească 65 de ani de la înființarea liceului, și Barbă plănuise o serbare impresionantă. Programul fusese alcătuit din câteva inevitabile discursuri, așa-zise ocazionale, din recitări, coruri și orchestră, exerciții de gimnastică și un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de melancolie și erudită în atenția cu care urmărește detaliul documentabil, istoria lui Micheluzzi este partea din marea istorie pe care o scrie veacul XX pe câmpurile sale de bătălie. Africa anului 1935 este unul dintre acele spații ce evocă forfota cinematografică a filmului noir hollywoodian. În Alexandria și în Cairo, acolo unde se joacă cărțile acestui Mare Joc al Orientului, spionii italieni și cei englezi își dispută informațiile în decorul crimelor care se comit la colț de stradă, pe ascuns
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se îndreaptă și el. Rasputin însuși îi face semn vesel cu mâna, în vreme ce ostrovul său din Pacific plutește în derivă pe o mare de smarald. Cerul lumii lui Corto se deschide asemenea unei cortine de teatru și doi ochi urmăresc forfota universului pe cale de-a se naște. Cine ești tu ? strigă Corto și uniforma sa de marinar se preschimbă în fracul albastru al clownului cu toiag de aur. Dar ochii care îl privesc din cer nu au buze care să vorbească
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fost ținute Într-un loc unde pătrunsese umezeala, astfel că pe Înregistrare apăreau nenumărate pete albe și negre, ce migrau de pe un scaun pe altul... Imaginile Înregistrate suferiseră, Într-adevăr, o stranie metamorfoză. Filmul arăta terasa Corso, cuprinsă de o forfotă neobișnuită. Domnea o atmosferă de veselie generală. Ici-colo se auzeau voci mai ridicate, care Însă se calmau cu de la sine putere. Brusc Începu să bată vântul și fețele clienților fură acoperite de ziare. Iar când ziarele fură măturate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îți place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dus cu mine atingerea buzelor și a suflării ei peste piele pe străzi Înțesate de oameni fără chip, care ieșeau din birouri și din magazine. CÎnd am luat-o pe strada Canuda, m-a izbit o briză Înghețată ce reteza forfota. I-am fost recunoscător aerului rece care mă lovea În față și m-am Îndreptat spre universitate. Trecînd peste Ramblas, mi-am deschis drum pînă la strada Tallers și m-am pierdut În Îngustul său canion de penumbre, gîndindu-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru o casă ce se află „aici în tîrgu în Iași, pre Ulița Strîmbă a Chervăsăriei”, cumpărată de la „Gașpar franțojul ceasornicaru și cu fămeia lui, Irina și cu fata lui Măgdălina” El este. Ne-am oprit în loc și privim la forfota târgului. Unii urcă în susul uliței, alții coboară. Fiecare cu treburile lui. O bătrână s-a oprit în colțul uliței privind neajutorată când într-o parte când în alta. Parcă îi este frică să treacă în cealaltă parte...Un târgoveț - la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Am cam stat olecă” - îmi trece prin minte. „Dar nici nu puteam trece peste așa o minune în fuga calului”...Ucenicul călugărului iese de după tejghea, vine să sărute mâna călugărului și să primească baslogovenie...Ieșim. Dincolo de turnul clopotniță, ne întâmpină forfota târgului. Pe aici se mișcă altă lume. Trăsuri pe capra cărora tronează vizitii care - țepeni precum parii - trec în trapul cailor dinspre sau spre palat. Pe alături merg în trap săltat slujitorii celui din trăsură...Ne întâlnim cu dregători domnești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ținuta lor și se vede de departe că încalecă cai de soi, nu șagă. Trec pe lângă noi ca vântul...La o vreme, bătrânul mă bate pe umăr, să mă facă atent: Văd că îți place să te uiți la toată forfota asta, dar ar cam trebui să vedem cine mai are case pe Ulița Mare. Trebuie să știi că multe din acestea sunt date chiar de vodă sau stăpânirea lor este întărită de domnitor. Uite chiar la casa din fața noastră. Stăpânirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tot ce îi iese în cale, bătrânul pornește înainte. Îl urmez îndeaproape. Urcăm agale pe Ulița Spânzurătorilor și, după ce trecem prin fața Curții domnești ocolind zidul ce înconjoară biserica Sfântul Nicolae Domnesc și casa Mitropolitului Dosoftei, intrăm pe Ulița Rusească...Mare forfotă...Este un dute-vino continuu...Fețe boierești în trăsuri purtate de cai focoși, călăreți care trec ca și cum ar fi scăpat din pușcă - odată ieșiți pe poarta palatului - bragagii și zarzavagii ce își strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce mișună încoace
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ultima, desigur ultima. De câte ori iese din cabinet, doctorul aruncă câte o privire spre ea. Nu-i mai e greață, nu-i mai e somn, poate fi tăiată cu fierăstrăul, nu ar curge o picătură de sânge. Deodată se iscă o forfotă mare, doctorul strigă o asistentă care seamănă cu o faraoană. "Pregătește trusa". Aruncă altă privire spre ea și intră în cabinetul de vizavi. Se aud râsete, cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]