2,730 matches
-
Emil Isac și Samuil Micu), la nord în perimetrul dintre actualele străzi Potaissa și Mihail Kogălniceanu, respectiv Avram Iancu. La est urma linia străzii Baba Novac, Cuza Vodă, iar apoi continua pe partea nordică tot de-a lungul Canalul Morilor. Fortificația timpurie își păstrează funcțiile de apărare devenind un "castellum" al orașului. Incinta este practic terminată în preajma jumătății veacului al XV-lea, poarta de est fiind de exemplu ridicată în 1449. S-au folosit blocuri mari din piatră pentru ridicarea unor
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
din 1571 al regelui Ludovic al II-lea scutindu-i pe clujeni de taxe pentru eforturile lor de întărire a apărarii orașului. Cu totul particulare pentru regiune și perioadă sunt zidurile ridicate exclusiv în piatră și prevăzute cu creneluri. Celelalte fortificații ardelene renunțaseră la acea dată la astfel de rezolvări. Fortificațiile erau impresionante, "intra-muros-ul" ocupând 45 de hectare. Accesul se făcea prin barbacane. Existau în total în jur de 20 de turnuri și porți care erau întreținute, pe timp de pace
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
pe clujeni de taxe pentru eforturile lor de întărire a apărarii orașului. Cu totul particulare pentru regiune și perioadă sunt zidurile ridicate exclusiv în piatră și prevăzute cu creneluri. Celelalte fortificații ardelene renunțaseră la acea dată la astfel de rezolvări. Fortificațiile erau impresionante, "intra-muros-ul" ocupând 45 de hectare. Accesul se făcea prin barbacane. Existau în total în jur de 20 de turnuri și porți care erau întreținute, pe timp de pace și apărate, pe timp de război de bresle meșteșugărești, al
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
și susținere puternică în sânul comunităților etnice germane în favoarea separării de Cehoslovacia. Adolf Hitler a profitat de ocazie și, folosindu-se de mișcarea separatistă Partidul Germanilor din Sudeți a lui Konrad Henlein, a obținut Regiunea Sudetă, net majoritar germanofonă (împreună cu fortificațiile de graniță similare cu Linia Maginot) prin Acordul de la München (semnat de Germania Nazistă, Franța, Regatul Unit și Italia), în ciuda mobilizării armatei cehoslovace de 1,2 milioane de soldați și a alianței militare franco-cehoslovace. Polonia a anexat regiunea Transolza din jurul
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
anul 1494 până în 1525, acestea menționând subvenții acordate de către "Provincia Sibiului". Există de asemenea și o indulgență papală acordată între anii 1503 și 1507, localitatea având de asemenea și scutiri de livrări de produse pentru armată ca și de încartiruiri. Fortificația săsească a fost construită între secolele al XIV-lea și al XV-lea, cu ziduri înalte până la 9 m. Întreg ansamblul a fost înconjurat de un puternic zid de apărare, al cărui traseu este urmat de actuala împrejmuire a bisericii
Biserica fortificată din Saschiz () [Corola-website/Science/326667_a_327996]
-
fiindcă s-a dedicat iarăși călătoriilor prin întreaga lume, După "Excursie la Katmandu" (1852) a urmat în august 1852 o vizită împreună cu Oswald Smith la Sankt Petersburg, la Nijni Novgorod și apoi în Crimeea. La Sevastopol, deghizat, a desenat hartă fortificațiilor portului militar.. O parte din voiajul efectuat în toamna aceluiaș an este relatata în cartea "The Russian Shores of the Black Șea" (Litoralul rus al Mării Negre). La finele lui 1853 a efectuat și o călătorie în jos pe Volga și
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
redus ca dimensiuni, a fost destinat, de la bun început, locuirii și decorat nu numai cu ancadramente sculptate din piatră, dar și cu o pictură decorativă exterioară. Din inventarele domeniului, întocmite în perioada 1640 și 1713, reiese că inelul bastionar de fortificație realizat între 1552 și 1582, îmbunătățit și în secolul următor cuprindea un turn de locuință de origine medievală și un conac construit după anul 1629. Primul dintre acestea, Turnul, constituia locuința proprietarilor: într-una dintre încăperile sale a văzut lumina
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
se petrecuse în Peolponez. Manioții s-au lăsat impresionați și i-au răspuns lui Ibrahim că așteaptă înarmați atacul egiptenilor. Egiptenii au încercat să pătrundă în regine pe din direcția nord-est, dar au fost opriți pe 21 iunie 1826 în fața fortificațiilor de la Vergas. Cei 7.000 de egipteni au fost opriți din înaintare de 2.000 de manioți și 500 de refugiați din alte regiuni ale Greciei până când Kolokotronis a juns în regiune, atacându-i din spate pe otomani. Ibrahim a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
face pomenire de trei mitropoliți ai Cervenului. Din 1965, de când se sapă organizat la cetatea "Împăratului Roșu", a început să prindă contur o adevărată capitală valahă uitată: ruinele a două mitropolii, a 15 biserici, a zeci de palate, străzi și fortificații nesfârșite. În 1388, Cervenul a fost cucerit de către turci, prin incendiere, după cum grăiește cronica lui Mehmed Neșri. Lipsită de apă, cetatea de pe stâncă a ars asemenea unei uriașe torțe, zile și nopți la rând, sub privirile pline de resemnare ale
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
au făcut un popas la Russenart și au scris despre acest oraș în jurnalul lor de călătorie. Traducând pluralul de la „Ruși” în limba germană, rezulta cuvântul Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetătii fortificației Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea. A doua mențiune documentară este la 1394, odată cu împărțire administrativă a țării, realizată
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
-lea din Brigada a 32-a, Divizia a 11-a la bătălia de pe râul Berezina.(14 mai 1920) Mai târziu a participat începând cu 4 iulie la ofensiva sovietică spre Wilno, care a înfrânt rezistența polonezilor care se foloseau de fortificațiile germane ridicate în regiune în timpul primului război mondial. Regimentul lui Vasilevski a ajuns în apropierea orașului Wilno la mijlocul lunii iulie. A rămas în garnizoana de aici până la semnarea tratatului de pace polono-sovietic. După semnarea tratatului de pace polono-sovietic, Vasilevski a
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
petroglifelor, cu o concentrație mai mare de "Oameni Pasăre" la Orongo. Petroglifele sunt răspândite, de asemenea, în Insulele Marchize. Insula împreună cu Motu Nui este plină de peșteri, multe dintre ele prezentând urme de activități umane, unele dintre ele servind că fortificații. Multe dintre peșterile din Insula Paștelui apar în miturile și legendele locale. Nu este clar dacă scrierea rongorongo a fost creată fără nici o influență exterioară „ex nihilo” sau în urmă contactelor cu europenii. Pe de altă parte, contactul sumar cu
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
4 română urma să atace cu Corpul 3 (Diviziile 35 Infanterie Rezervă, 11 și 15 Infanterie) către Chișinău și cu Corpul 5 (Divizia de Gardă, Divizia de Grăniceri și Divizia 21 Infanterie) către Tighina. Corpul 11 (Brigăzile 1 și 2 Fortificații) ramanea pe poziții defensive. În Delta, Corpul 2 (Diviziile 9 și 10 Infanterie) trebuia să forțeze traversarea Dunării și să curețe litoralul pana la Limanul Nistrului. În fine, Armata 3 a primit comandă operativă a Corpului de Munte (Brigadă 8
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
avioanele aliaților un combustibil care permitea o compresie mai mare a combustibilului, randament mai mare, crescând astfel viteza și raza de acțiune a avioanelor. Forțele aeriene franceze erau foarte neglijate, comandanții militari preferând să cheltuiască fonduri pentru forțe terestre și fortificații. Pe Teatrul de război din Europa de Vest aviația a devenit crucială de-a lungul războiului, atât în operațiuni tactice (pe câmpul de luptă) cât și cele strategice (acțiuni la mare distanță-bombardamente). Introducerea unor inovații, invenții și noi tehnologii au permis germanilor
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
luptat în condiții foarte similare cu cele din 1914-1918. Francezii au investit în tancuri cu blindaj gros, vehicule înarmate destinate să traverseze câmpuri de luptă devastate de bombe, șanțuri și să sprijine infanteria în lupta împotriva cuiburilor de mitraliere și fortificații sub foc inamic. Wehrmacht-ul a investit în tancuri rapide, ușoare. În comparație, tancurile germane nu erau mai bune, decât cele franceze, dar erau grupate în mari unități, destinate să străpungă liniile inamice și nu sprijinului infanteriei ca în cazul
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Thor, montate uneori pe șasiul unor tancuri ca de exemplu Jagdpanzer IV, Jagdpanther și Elefant. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Germania nazistă a dezvoltat mai multe tunuri de asalt pentru sprijinirea infanteriei prin foc direct asupra trupelor și fortificațiilor inamice echipate cu un tun normal și un obuzier. Aici se pot aminti StuG III, StuG IV, Sturmpanzer IV ("Sd.Kfz. 166"), Sturmtiger. Armata Roșie a folosit tunuri de asalt SU-76 montat pe șasiul modificat al tancului ușor T-70
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
și ca zonă tampon față de Rusia. Industria grea s-a dezvoltat în regiune doar la începutul secolululi al XX-lea, fiind în principal legată de industria militară. Cele mai importante investiții de stat din regiune au fost căile ferate și fortificațiile din Przemyśl, Kraków și alte câteva orașe. Dezvoltarea industrială a fost legată de numele lui Ignacy Łukasiewicz și exploatările petrolifere ca și de minele de sare de la Wieliczka, (exploatate încă din Evul Mediu). Galiția și Lodomeria un încorporat până în 1848
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
Romă a recurs la soluția "Divide et impera", a recurs de de la anihilarea totală până la temelii a așezărilor inamice și primirea în rândurile ale cetățeniei române, fie ale aliaților, socii-noii supuși, fără a exclude amputarea teritoriilor ce le aparțineau, năruirea fortificațiilor, obligațiile, tribut și furnizarea proviziilor livrate românilor, alianțe, împlântarea de colonii-populate cu soldați lăsați la vatră așezați în punctele strategice ale Italiei. Multe cetăți subjugate își păstrau largă autonomie locală, în domeniul instituțiilor, iar alianță cu Romă se baza pe
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Hermann Fabini în anul 1973. La nivelul al patrulea și al cincilea există metereze, al șaselea găzduiește clopotele iar ultimul este acoperit cu lemn și conține orologiul. La nivelul al patrulea există o ușa care face legătura cu podul bisericii. Fortificația ovală din jurul bisericii avea ziduri de apărare înalte de 8 metri, cu drumuri de strajă din lemn, astăzi dispărute, și a fost dublată în nord și în est de o curtină suplimentară. În partea de sud-est a ansamblului fortificat se
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
de sud-est a ansamblului fortificat se regăsește turnul-poartă construit cu patru niveluri. El avea prevăzută o hersă ale cărei urme se pot vedea și astăzi pe contraforții laterali ai turnului. Clădirea școlii datând de pe la 1800, se află înglobată în zidul fortificației.
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
nord a Pământului Crăiesc, fiind în același timp un loc strategic important pe drumul care duce de la Sibiu la Mediaș, reprezentând astfel un avanpost al Sibiului spre nord. Situată pe colina Burgbasch, colină care domină partea de sud a localității, fortificația de la Slimnic (Stolzenburg), localitatea aparținând de Scaunul Sibiului, avea menirea să apere drumul Sibiu - Mediaș. Cetatea se desfășoară în direcție nord - sud deasupra întregii coline. Partea cea mai veche este o capelă gotică cu cor poligonal plat, peste care se
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
să fie fortificat. Accesul în cetate se asigura printr-un tunel în nordestul ansamblului subcorul bisericii, ducând în curtea de sud, iar de aici un turn facea legătura cu un ,Zwinger” cu fântână. Zidurile sunt sprijinite de contraforturi zvelte. Prima fortificație executată din piatră brută a fost ridicată în preajma marii invazii tătare de la începutul secolului al XIII-lea. Aceste prime întărituri au fost înlocuite cu ziduri mult mai puternice pe la începutul secolului al XV-lea, materialul principal de construcție fiind cărămida
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
curți) poligonale. Cele două incinte există și astăzi, cea din sud fiind grav avariată la începutul secolului al XVIII-lea de curuții conduși de Lerenz Pekri aflat în slujba principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Turnul incintei aflate în nordul fortificației nu avea metereze, drumuri de strajă sau guri de aruncare, zidurile având în schimb o grosime impresionantă de circa 3,5 metri. Tradiția orală vorbește despre existența pe această colină a unui vechi palat regal, dar cercetările arheologice efectuate în
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
unul rectagular. Din cauza invaziilor turcești din secolul al XV-lea, biserica nu a fost terminată niciodată, iar bolțile care urmau să acopere zidurile au rămas la stadiul de proiect. Ca urmare, localnicii în loc să lucreze la ridicarea bisericii, au întărit zidurile fortificației. Din structura inițială a edificiului de cult se păstrează azi doar zidurile exterioare și zidul din spre nord. Cu toate că structura este impresionantă, din cauza planului neobișnuit precum și nivelul ridicat al corului care avea prevăzut pe dedesupt un tunel ce iese către
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
zidul din spre nord. Cu toate că structura este impresionantă, din cauza planului neobișnuit precum și nivelul ridicat al corului care avea prevăzut pe dedesupt un tunel ce iese către turnul-poartă, indiciile despre finalitatea construcției ca formă și estetică a ei, ramân necunoscute. Din cauză că fortificațiile nu au fost cu adevărat terminate niciodată, a determinat ca în anul 1529 cetatea să fie cucerită de oștirea lui Ioan Zapolya, ocazie în care mulți localnici au fost trași în țeapă. În același an, având sprijinul Sibiului, cetatea a
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]