2,679 matches
-
fixau podul de copaci, ceilalți desfăcură o frânghie care se afla undeva Într-o parte, Înfășurată În jurul trunchiului altui copac ca să creeze un fel de scripete. Aceasta era coada lungă a podului. Cu grijă, bărbații coborâră podul dând treptat drumul frânghiei. Și Îi tot dădură drumul până când podul atârna ca o scară inutilă pe partea cealaltă. Traseră și ajustară capătul frânghiei Încă atașat de pod până când se amestecă printre lianele prăpastiei și dispăru. Capătul liber era legat de rădăcina unui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca să creeze un fel de scripete. Aceasta era coada lungă a podului. Cu grijă, bărbații coborâră podul dând treptat drumul frânghiei. Și Îi tot dădură drumul până când podul atârna ca o scară inutilă pe partea cealaltă. Traseră și ajustară capătul frânghiei Încă atașat de pod până când se amestecă printre lianele prăpastiei și dispăru. Capătul liber era legat de rădăcina unui copac care se prăbușișe cu zeci de ani În urmă. Era complet acoperit de ferigi. Din acest punct, oamenii care locuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Supraviețuitorii lui Darwin! — Cum naiba de prind postul ăsta aici? Întrebă Dwight. —Iată răspunsul, zise Wyatt și arătă spre niște cabluri Încâlcite care duceau de la televizor la o baterie de mașină. Se lăsă În genunchi și pipăi un laț din frânghie care Înconjura trunchiul copacului. —Și așa se urcă În copac. Se bagă În lasou și apoi sar ca broaștele. Dar de unde au antena parabolică? Întrebă Bennie. Nu cred că au comandat-o și le-au livrat-o aici În vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Limbă și Os-de-pește. Os-de-pește stătu de pază să nu se apropie vreunul dintre oaspeții străini. Ceea ce era puțin probabil, pentru că era deja Întuneric, iar prietenilor Fratelui Alb Mai Mic le era teamă de crăpătura din pământ. Vaselină și Limbă trecură frânghia pe după trunchiul de copac folosit drept troliu și traseră de ea până când podul era destul de sus ca să poată apuca frânghiile și să le lege de cioturile de copaci. Pată Neagră și Vaselină Îl traversară În fugă, iar Limbă și Os-de-pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era deja Întuneric, iar prietenilor Fratelui Alb Mai Mic le era teamă de crăpătura din pământ. Vaselină și Limbă trecură frânghia pe după trunchiul de copac folosit drept troliu și traseră de ea până când podul era destul de sus ca să poată apuca frânghiile și să le lege de cioturile de copaci. Pată Neagră și Vaselină Îl traversară În fugă, iar Limbă și Os-de-pește Îl coborâră la loc. Vor aștepta ca tovarășii lor să se Întoarcă pentru a-l ridica din nou. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În brațe. Se strâmbă spre cameră. Tăiați. Ce e ăla? Un râu? Un hău? Cu siguranță o prăpastie adâncă, dar, deși obiectivul e Îndreptat spre fundul hăului, nici urmă de fund. Ți se face rău uitându-te În jos. Tăiați. Frânghii lungi traversează prăpastia periculoasă: o, e un pod suspendat. —O, la dracu’, asta nu, se aude Bennie din afara cadrului. În continuare, un șir de cuvinte pronunțate printre dinți. —Solid? — Frică. —Rahat! Prietenii lui chiar au de gând să-l traverseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai mult, Într-un mod substanțial care să conteze. Tăiați. Și din nou hăul. Se aud voci certându-se, plângându-se, refuzând să creadă, insistând. Suntem În rahat, se aude glasul Roxannei. Obiectivul camerei e Îndreptat spre o scară din frânghii care atârnă de partea cealaltă a crevasei. Podul s-a prăbușit! Se uită În jos? A căzut cineva? Cine? Câți? Marlena? Esmé, Moff? Nu? Nu! Slavă Domnului! Sunt bine. Uite-i. E toată lumea? Da, probabil că sunt cu toții din moment ce nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prietenilor mei și a Armatei Domnului de către un elicopter Mi-8MPS nou-nouț, furnizat cu generozitate de guvernul indian. Cei mai mulți din trib ar fi putut foarte bine merge pe jos, dar după ce gemenii au zis că ei vor să fie ridicați de frânghia uriașă, toată lumea a hotărât să facă la fel. De ce nu? Era o sursă de imagini spectaculoase de televiziune, o zi Întreagă. Astfel, destinul, dacă poate fi numit așa, și-a schimbat cursul deasupra frunzișului pădurii tropicale și a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
voi lepăda și Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul." 38. "Iată, vin zile zice Domnul, cînd cetatea va fi zidită iarăși în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel pînă la poarta unghiului. 39. Frînghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei, pînă la dealul Gareb, și de acolo va face un ocol înspre Goat. 40. Toată valea unde se aruncă trupurile moarte și cenușa, și toate ogoarele pînă la pîrîul Chedron, pînă la unghiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ei pentru cine știe ce fleac. Nu știu ce fac cu lucrurile. De regulă, se înjgheabă spontan, pe țărm, un fel de piață de vechituri cu schimb în troc. încep să schimbe între ei lucrurile pe care tocmai le-am furat: un colac de frânghie și un sextant pe o ladă cu rom, o chiuvetă și câteva scânduri, pe o roată dințată și uniforma secundului și așa mai departe. Toate astea după ce au lăsat, albe și curate, oasele scheletului descărnat al vasului. Hai să mergem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum, fiind singur, mă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
duri, roboți neînțelegători și incoruptibili: Educația, Morala, Familia, Religia, Legea și alte instituții onorabile, colorate și aromate sintetic. Și apoi, tot în numele lor, fiecare membru al societății consideră de datoria lui și altă treabă nu are decât să-ți taie frânghia de care benevol te bălăngăni, să-ți facă curățări intestinale prin clisme, să-ți smulgă din trup dulcea otravă, să te scoată din valuri și să-ți aplice vreuna din metodele de respirație artificială: tip Silvester sau tip Schäfer sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
abia reținut. Dacă zici nu, poți să fii sigur că Utrigúr îți va tripla tributul și nu e sigur că o să se mulțumească doar cu atât: ți-ar putea trimite aici pe vreunul din oamenii lui să te lege cu frânghia de gât și să te tragă câteva mile legat de cal în galop. Ca să nu mai vorbim de ce le-ar putea face nevestei și copiilor tăi. Mai pune la socoteală că, în schimb, dacă afacerea se încheie cu bine, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi vorbi direct băiatului: — Mergi pe drumul dintre copaci cam douăzeci de pași. O să găsești un puț de piatră. Jos e un izvor, iar în apă am lăsat două amfore de vin de Mosela. Dă la o parte găleata, lasă frânghia în jos și agață una cu cârligul. în vreme ce băiatul se îndepărta alergând, îi explică lui Balamber: Mi le-a lăsat un negustor din Augusta. Khaba, care până atunci nu vorbise deloc, întrebă: — Vin mulți să te vadă? Malaberga strânse buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întunericul. Când încheie operațiunea, se simți epuizat, cu totul demoralizat. Nu înțelegea cum de se putuse elibera fata, chiar dacă - recunoscu el - o legase în grabă și cam sumar. Era limpede că, în vreme ce el își pierduse cunoștința, reușise să-și desfacă frânghia și să-l urce în șa pe fratele ei, după care, probabil urcându-se în spatele său pentru a-l sprijini, fugise împreună cu el, căutând să profite de ultimele licăriri ale zilei. își spunea că ar fi trebuit să-i urmărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce aflase, suspină adânc, pe un ton răgușit, încărcat de mânie: — Așadar, trăsnetul v-a lovit numai pe voi. Hunul răspunse, ridicând din umeri. — E limpede, spuse, schițând un zâmbet resemnat. Zeul creștin îi ocrotește. Și de bucata asta de frânghie ce ai să-mi spui? Gualfard ridică brațul și îl întinse înainte, lăsând să se legene înaintea ochilor săi sfoara cu care fusese legată Frediana. Balamber își stăpâni cât putu de bine surpriza și îl privi amenințător. Absolut nimic. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și îl întinse înainte, lăsând să se legene înaintea ochilor săi sfoara cu care fusese legată Frediana. Balamber își stăpâni cât putu de bine surpriza și îl privi amenințător. Absolut nimic. Ce vrei să-ți spun? — Par bucăți dintr-o frânghie de-a hunilor, insistă Gualfard, uitându-se țintă la el. Balamber ridică din umeri. — Și ce-i cu asta? îi replică el agresiv, susținându-i privirea. Gualfard strânse din buze și suspină adânc, aruncându-i fratelui său o privire plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trei huni. Khaba, simțind în aer miros de bătaie, se îndreptă în șa, gata de luptă. Cât despre Odolgan, mâna sa deja urcase de-a lungul coapsei, către sabie. Balamber înțelese că trebuia să dea o explicație: — O legasem cu frânghia pe fată, dar ea, după ce ne-a lovit trăsnetul, pesemne s-a eliberat. Gualfard continuă să-l cerceteze câteva clipe, cu aerul că-și repeta în minte și cântărea fiecare cuvânt. încuviință apoi și aruncă sfoara în iarbă. — De acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
secundă, lațul cavalerului dușman care venea peste el din înălțime, ca să-i prindă umerii și să se ridice apoi, sugrumându-l. Sebastianus ridică instinctiv brațul stâng, reușind astfel să-l ferească de laț, în timp ce, aruncându-și arma, apucase cu dreapta frânghia, căutând să o rețină; lațul îl prinse totuși, pe sub brațul stâng, dar îi strângea gâtul doar dintr-o singură parte. Hunul care îl capturase îl smuci violent, cu un strigăt de batjocură, parcă, și în același timp de triumf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păreau să se învârtejească deasupra lui, iar lațul, pe care se chinuia să-l țină deschis cu mâinile, îi strângea tot mai puternic gâtul protejat doar de eșarfa purpurie a cavaleriei. Degetele sale, prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau. Totul se învârtea în jurul său, urechile îi vâjâiau. Se izbi apoi cu capul de ceva foarte tare și coiful i se despică. Simți atunci un huruit sumbru ce îi cotropea mintea și, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai nimic grav. Sigur te-ai lovit la cap și probabil ai o coastă ruptă, de aceea ți-am bandajat și pieptul. Și pe urmă, ești umflat peste tot și mai sunt și zgârieturile de pe gât. E o minune că frânghia nu ți l-a frânt. Oricum, o să-ți revii repede. Vorbea pe un ton sigur, cu simplitatea aspră specifică femeilor cu un caracter puternic și, cu toate că intuise că el era de rang, nu părea deloc stânjenită în prezența sa. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în rând cu ceilalți, fără să mai aștepte ordinul său. Frediana făcu un gest larg cu mâna și întreg detașamentul se puse în mișcare pe câmpie, ținându-și caii la trap mărunt. Hunul striga și se zvârcolea, învârtindu-se cu frânghia deasupra rugului său. Palidă la față, cu fălcile încleștate, Frediana privea drept înainte. Sebastianus, flancat de alan, se păstra la o distanță de o jumătate de lungime de cal mai în spate și nu îndrăznea să se apropie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stânjenitoare în care se găsise cu o noapte înainte: capturându-l, Mabertus îi pătase pentru totdeauna reputația sa și îi schimbase în mod ireparabil destinul. „Ei bine, își spuse, cu atât mai rău pentru el!“ Trăgând cuțitul de la centură, tăie frânghia ce ținea legat calul băiatului de al său. Pe urmă, se apropie de el și făcu același lucru cu legăturile ce îi strângeau încheieturile. Cu un gest scurt al mâinii, arătă spre tabăra barbarilor: — Poți să te duci, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de lung, o altă voce de la înălțime - în mod evident, comandantul gărzii ori vreun ofițer - îl întrebă din nou cine e. După ce, fără să-și ascundă iritarea, îl lămuri și pe acela, Sebastianus ceru nerăbdător să li se arunce o frânghie ca să poată urca. La scurt timp, din bastion fu lăsat în jos un mic lift, un soi de cușcă de lemn, deschisă pe o latură, pentru ca să se poată intra, și susținută de un lanț solid ce cobora, evident, de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sincronizată trase din buzunar un căluș pe care și-l pregătise. Îi luă cam un minut să i-l lege peste gura inertă. Ceva mai degajat acum, dar fără mișcări inutile, Craig își scoase poalele cămășii din pantaloni și desfășură frânghia trainică pentru rufe din jurul taliei. Își începu acțiunea de legare, pe când femeia se porni să gemă ușor. Avu nevoie de puțin mai mult de trei minute. Apoi se ridică, nesigur dar calm. Nu-și mai pierdu timpul privind la prizoniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]