3,509 matches
-
fără obligații este mai ușoară pentru aceste specimene inumane, care se autodefinesc eronat ca ființe umane. Fiind primul pui născut și mai ales că era și fetiță, având în vedere că s-au născut în perioada unor acute și aprinse frământări politice dintre PNL și PDL aflați atunci la guvernare, am început să le dau nume puilor inspirându-mă din scena politică, Băse și Teri la băieți după numele celor doi protagoniști ai tuturor scandalurilor politice la cel mai înalt nivel
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
În razele lunii străpunse prin beznă,/ În verdele prea necositelor ierbi./ Te caut în vise și în calde memorii./ În zgomote surde și-n liniștea grea,/ În vremuri uitate de timp și istorii,/ Te regăsesc ascunsă în inima mea...” ( Regăsiri ) Frământări și neliniști se dezlănțuie sub o ploaie rece de gânduri care înoadă iluzii. În ochii singurătății care clipesc de dor profund, doar tăcerea poate rămâne dulce. În poemele lui Dumitru Marian Tomoiagă misterul iubirii semnează mereu cu o dulce amăgire
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
straturi de de dermă, mușchi, os ajungând întotdeuna la măduvă ....chiar la esența, esențelor” raționează Ștefan. “Dar vocea inimii îmi spune altceva“ murmură Ștefan...cred că acum sunt îndrăgostit cu adevărat și cred că nu mai am putere să raționez. Frământările lui continuă,în ciuda faptului că încearcă să se ia cu internetul,emisiunile tv,filme etc. În perioada urmatoare se aruncă în vâltoarea muncii de birou, dar și de teren. Are atâtea de făcut!!! Îl așteaptă teancuri de proiecte, planuri,planșe
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
prilej de a-mi aminti de poezia lui Nichita Stănescu (Solstițiu de iarnă, de ex.) ori de volumele transnistreanului Anatol Codru - Piatra de citire, 2000, în care piatra tronează ca metaforă lirică centrală. Ciclicitatea anotimpurilor relevată în fascicule precum Despre frământări... și șoapte de toamnă, Despre iarnă și noi, ...Și despre primăvară - infuzează prilejuri de reverie, nostalgie, meditație, speranță, oferind pe ici-colo secvențe sensibile de filtrare a peisajului exterior către latura interioară a delicatului suflet de artistă. Poezia Olguței Luncașu Trifan
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
nu înainte de a-și pune copiii pe picioare, băiatul , de opt ani și fata , de șase ani. Elisa, a doua lui soție, era casnică, nu s-ar fi descurcat cu doi copii, gândea el, luând în calcul toate variantele. Cumplite frământări... Mintea și sufletul nu pot accepta, dar ce altă soluție ar mai fi? În fond, salvarea vieții sau, măcar, prelungirea ei contează, nu poți ignora această realitate. Elisa și Toma, părinții noștri. Le spuneam pe nume, așa le plăcea... „Dumnezeu
RUSOAICA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383396_a_384725]
-
Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui să judeci, să adâncești situațiile ivite și încerci, în continuare să înțelegi, să găsești justificări, uneori poate și remedii. Frumos spunea Noica: „Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, ... Citește mai mult „Nu ești bun de nimic, dacă ești bun
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui să judeci, să adâncești situațiile ivite și încerci, în continuare să înțelegi, să găsești justificări, uneori poate și remedii. Frumos spunea Noica: „Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, ... XIII. DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ, de Vavila Popovici , publicat în Ediția
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RONDEL DE PRIMENIRE Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2300 din 18 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare Precum aluatul copt întru sfințire Pentru a noastră înnoire-n neuitare. Făclii se-aprind și azi prin cimitire, Iar clopote-și înalță glasul a chemare. Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare. Se naște iarăși crezul
RONDEL DE PRIMENIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382959_a_384288]
-
Lutul dospește în aceeași frământare Precum aluatul copt întru sfințire Pentru a noastră înnoire-n neuitare. Făclii se-aprind și azi prin cimitire, Iar clopote-și înalță glasul a chemare. Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare. Se naște iarăși crezul în simțire Din Învierea ce aduce alinare, Iar cei ce au trecut în adormire Încă așteaptă de la Domnul îndurare Sub mângâieri de foc și primenire! Referință Bibliografică: Rondel de primenire / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RONDEL DE PRIMENIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382959_a_384288]
-
de afaceri, politicieni de cel mai înalt rang. Simte nedreptatea, asemenea Fiului lui Dumnezeu, de a nu fi profet în patria lui. Creația sa vine dintr-un alt mod de viață; unul cu totul special. El nu vede oamenii, realitățile, frământările lumii acesteia așa cum le văd toți ceilalți; fie ei artiști sau oameni de rând. El vede plămada, esența, spiritul, adâncimile. Aș vrea să înțelegeți de ce Ștefan Popa Popa’S este unic și generos, pătrunzător și firesc, în același timp. Creația
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
numai că nu au dorit să și-l apropie, dar nici nu au încercat să-l înțeleagă. Despre Alexandru Popescu Tair, poetul, profesorul, pictorul, s-a scris, dar nu atât cât ar fi meritat. Despre Alexandru Popescu Tair omul, despre frământările lui sufletești, despre adevăratele drame pe care și le-a consumat în căsuța cu ferestre mici de pe strada Dunării din Roșiorii de Vede, despre tranformarea urbană la care asistă cu durere și revoltă interioară, despre generozitatea lui sufletească nu s-
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
cea care dă viață și forță duhovnicească pentru împlinirea interioară, dar și pentru mărturia exterioară a adevărului privind frumusețea și unicitatea trăirii în și cu Hristos.”[3] Așadar, nu este greu să îndreptățească și să justifice cineva neliniștile, zbaterile și frământările acelora care cunosc Ortodoxia (cum ar fi de pildă tinerii) prin experiența lor, pentru viitorul nu doar al Ortodoxiei, ci și al ortodocșilor (mai cu seamă a lor, a tinerilor) în Europa, și nu numai în ea. Pentru că acest viitor
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
din Graz, în studiourile Televiziunii ORF, în direct, la Radio Helsinki, sau la un Bal al Mărțișorului, excelent organizat, am stat de vorbă despre misiunea lor, despre bucurii și satisfacții, despre condiția românilor din diaspora. Le-am aflat gândurile și frământările, am scris și am realizat reportaje despre ei. Mi s-au părut blânzi și lucizi, flexibili în dârzenie și atenți la tot ce este uman. Mai cunosc asemenea oameni care încalcă toate legile inerției, ale comodității și ale pasivității și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93092_a_94384]
-
în categoria tezaur, fac parte din patrimoniul Pinacotecii Municipiului București. Expoziția „Ștefan Luchian” din cadrul proiectului „Vindecări miraculoase” își propune să ilustreze și să readucă în atenția receptorilor de artă vastul univers al unui mare artist dintr-o epocă cu mari frământări pe plan social și artistic și, totodată, printr-un dialog între pictură ca act de creație și restaurare ca proces de readucere a lucrărilor la imaginea de origine, să alăture lucrărilor expuse imagini ce păstrează momentele edificatoare din timpul restaurării
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
www.muzeulbucurestiului.ro/vindecari-miraculoase-ștefan-luchian.html Mai multe informații despre expoziție: Expoziția „Ștefan Luchian” din cadrul proiectului „Vindecări miraculoase” își propune să ilustreze și să readucă în atenția receptorilor de artă vastul univers al unui mare artist dintr-o epocă cu mari frământări pe plan social și artistic și, totodată, printr-un dialog între pictură ca act de creație și restaurare, să alăture lucrărilor expuse imagini ce păstrează momentele edificatoare din timpul restaurării, proces de readucere a lucrărilor la imaginea de origine. După
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
XX s-a năpustit ca o fiară asupra oricăror forme de credință care nu urmau doctrina comunistă, în țările care i-au căzut victimă, printre care și în România. Conflictele între laicii orbiți de comunism și biserică, pe fondul permanentelor frământări generate de acțiunile rezistenței anticomuniste în diferitele ei forme, ofereau reprezentanților bisericii două posibilități: fie menținerea și susținerea ideilor lor, purtând manifestul roșu în buzunar, fie convertirea lor peste noapte în comuniști cu crucea de gât... Gheorghe Tatu însă și-
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
încă ști de ce natură și mai ales cât de durabilă era atracția mea față de fata aceea slăbuță cu mâinile reci. Pe de altă parte, nutream convingerea că Angela, ființă perspicace, înțelegea și ea unele lucruri, că își dădea seama de frământările ce aveau loc în cugetul meu și nu ignora faptul că, împotriva voinței mele, Adina mai exercita încă o anumită influență asupra mea. Mi se părea că citesc toate acestea în privirea ei, mai ales că apropierea despărțirii o întristase
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
om, să stiu! Tu știi că duhu-i plin de râvnă, dar trupul plânge prin pustiu, Aș vrea să am desăvârșirea, să semăn cu-al meu Domn Isus, Să nu mă schingiuiască firea, din răsărit până-n apus! Mai este mult din frământarea, ce-ai pregătit în dreptul meu? Privesc cu teamă-nnegurarea, căci somnu-i scurt și-i tare greu! Mă zvârcolesc și plâng Părinte, căci oasele-mi trosnesc și dor, De parc-aș vrea în aste clipe, să plec de-aicea și să mor
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
trebuie să ne unim în a prospera și a pune în valoare frumusețile cu care această glie a fost înzestrată. Nu-și poate lăsa țărișoara să decadă și asta îl motivează să îi închine ode lirice în care își plânge frământările și suferința. “ Războiul strigă din câmpie” iar poetul îi ascultă glasul însetat de libertate cum urcă spre munții semeți și nu vrea decât “dreptate în vreme de război”. Vrea ca sufletele dezgolite să se îmbrace în straie de pace, ca
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui să judeci, să adâncești situațiile ivite și încerci, în continuare să înțelegi, să găsești justificări, uneori poate și remedii. Frumos spunea Noica: „Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, creșterile, curgerile, dacă va plac geometria și rigoarea fără să vi
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
Îl atingă razant, Înainte să Îi scape cu un țipăt sugrumat. — Zgârii ca o mâță, messer Durante! scânci el, trăgându-se de nasul dungat În roșu. — Eu lovesc ca un tigru. Las mâțele pentru șobolani ca voi! Cu inima În frământare, poetul privi Împrejur. Probabil că și dânsul era răvășit, judecând după sângele care Îi bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care, sincer să fiu, m-a cam enervat. Și l-am mai Întâlnit acum o săptămână În biroul Soniei Anderson, ți-am spus... Asta e tot, altceva nu-mi amintesc să se fi Întâmplat. M-a scos din sărite cu frământările lui interioare vizavi de destinul Centrului, e adevărat, dar nu omori un om pentru atâta lucru. - Dar pentru faptul că surprinzi pe cineva ieșind dintr-o Încăpere unde n-are ce căuta și unde n-are nici dreptul să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu numai să nu mă ocolească, dar să mă și includă printre personajele ei principale? Nu vreau să cred, deși oricât aș evita adevărul, el totuși mă împresoară neîndurător. Se pare că nimeni nu poate sau nu vrea să răspundă frământărilor cu care uneori simt că aș putea întoarce lumea pe dos la fel de ușor precum aș dezbrăca o haină. Oamenii pe care îi cunosc și iubesc se dau la o parte din fața mea ca la vederea unui turbat periculos, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
trase repede pe Horațiu în gaura lui Jerry. Erau din nou în Rai. Pe un nor alb, Maica Tereza își spunea, pentru a treia oară (ei întârziaseră puțin, cu tot fast forward-ul) sfatul: - Te-am așteptat, Contesă. Fiți bineveniți. Știu frământarea ta: te întrebi dacă este bine sau nu este bine să te amesteci în viața lui Popa. Ei bine, răspunsul meu este... Se auzi o bubuitură puternică și halterele rupseră perdeaua de nori a Raiului, lovindu-l pe Horațiu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
începuseră înainte să plece el. Nu, Mișu era cuminte. Dar parcă morții nu fuseseră cuminți? Din cauza emoției, Mariana se trezea de multe ori compătimind la marea teamă a doamnei Popa: amândouă în lipsa bărbaților, amândouă susceptibile să piardă sarcina de atâta frământare. Uneori, din ce în ce mai des; Mariana se gândea și la Horațiu, care probabil că o iubea totuși dacă ajunsese în pușcărie din gelozie față de Mișu. - Of, ce mi s-au umflat gleznele! începuse chiar să vorbească singură prin casă. Țin apă, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]