4,485 matches
-
luminat și s-a repezit la un dosar pe care scria cu litere de-o șchioapă, în tuș negru, Propuneri exmatriculări pentru fals în declarații. De aici a extras câteva file scrise ca și cu laba gâștei și și-a frecat palmele ca semn al bucuriei pentru utilitatea strădaniilor sale de supraveghetor al activităților de cadre în Universitate, ca reformat-detașat permanent de la Direcția Securității Armatei. Oricum, era și aici o pâine, iar cuțitul se afla în preajmă. Sinecură curată, loc numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cei... Mai urc, anevoie, câteva trepte. Simt că, dintr-o clipă în alta, voi nimeri într-un univers de poveste. Iată primul semn: o pancartă uriașă. Ochii îmi sunt încețoșați. Încerc să-i biciuiesc și chiar reușesc. Rămân interzis. Mă frec încă o dată la ochi și citesc: "Urlă numai la depravați!" În dreapta și-n stânga panoului ghicesc prezența a două ființe. Cu siguranță ar trebuie să fie niște prieteni care așteaptă să mă invite, ceremonios, în cort. Reușesc să detectez ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mănăstirești: cele șapte laude, Acatiste, Paraclise, Sfânta Liturghie, Sfântul Maslu din obște în fiecare vineri?... Și-apoi, bănuiesc faptul că n-o să fiu primită ca maică stareță. Voi avea, ca novice, de măturat, de plivit, de trebăluit la bucătărie, de frecat podelele... Am apoi unele rezerve față de ritual, de cutume, de dogme... Vor dori să primească o ființă care, la intrarea în mănăstire, le-ar zice ceva în genul "Bine v-am găsit! Am venit cu reforma!"... Va voi cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Tata, supărat de nu mai putea. Teatru jucat perfect: "Cum? Ai aruncat caietul lui nea Onuț, cu toată povestea familiei lui?!?" Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă cenușă pe cap, contrazice opinia stilaților amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sub el, pe moalele pământ, Acoperit de frunze, vezi arzând, În flăcări incolore, arome inodore. Lângă mine stă culcată o adiere, Iar sub mine e prinsă o tăcere, Pe când pe pielea-mi descoperită Jocuri electrice înlemnesc plecând, Cu aerul veșnic frecând Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
drumul, și de această dată mă prinde repede și mă aduce imediat înapoi. Iar noaptea se trezește din somn și mă privește fix. Ceva e schimbat la el. Acum e foarte serios. Mă sperie și tresar. Îmi e frică. Îmi frec mâinile, într-un reflex de a scăpa. El observă toate astea și simt cum se încruntă. Inima îmi bate tare, nu mai pot înghiți. Vrei puțină apă? întreabă rupând astfel momentul și îndreptându-și atenția spre altceva. Nu, mulțumesc, răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acum. Nu știi ce-mi faci! Te rog! Oprește-te! Bine. Se oprește, însă în el are loc o schimbare. E foarte preocupat de ceva și foarte nervos. Mă ridic în fund și mă prefac preocupată de eventualele răni. Îmi frec încheieturile. Și în clipa următoare o rup la goană. El izbește înjurând și pleacă nervos după mine. Când mă apucă de braț și mă smucește. Țip. El mă trage după el. Însă eu apuc o piatră și i-o izbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
I se aprinseră toate simțurile, dar pentru a nu o dezamăgi, el, Casanova, trebuia să se stăpânească, să-și controleze întreaga fire. A privit-o mult timp ascultându-i respirația ușoară până când ea a început să se trezească, să-și frece ochii cu mâinile ca un copil mic, să se întindă deschizându-i-se larg pijamaua de mătase albăstrie sub care se vedeau sânii pietroși. Matei n a mai rezistat, s-a apropiat de ea, i-a sărutat mâna cu inelul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a fost Cecilia. —Auu! auu! mă ustură își freca mâinile și bătea din picioare. —Bagă-le sub geaca mea că este îmblănită și imediat se încălzesc. Ah, ce bine este! —Mâinile tale au înghețat? Ca drept răspuns Matei i le pune pe obraz. —Vai, sunt sloi și roșii, roșii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
furtunului de eliminare a apei, problemă care se remediază în câteva secunde. A pretins douăzeci de lei, bașca o mică atenție, deși, propriu-zis, nu făcuse nimic. "Ce să-i facem, domniță, trebuie să trăim și noi, nu?", glumea el, complice, frecându-și cu febrilă anticipație proletară pântecele generos. În urmă cu doi ani, în Japonia fiind, constataserăm că nu ne mai curge apa la robinet (fapt absolut fără precedent). Am telefonat fără întârziere la Regia de Apă, care a trimis o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Deodată, simt ceva strecurându-mi-se între picioare... Mă întorc brusc, mai mult uluit decât enervat, și descopăr chipul distins și insinuant al unui domn în vârstă (tip profesor universitar la pensie), îmbrăcat în costum din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela de blugii mei, într-un transparent act falic. Mă dau la o parte, scârbit, în timp ce venerabilul îmi dăruiește cu magnanimitate un zâmbet. Lângă mine, două punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de lemn, micuțe, te așezi la duș, ți-ai lăsat yukata, kimono-ul de bumbac pe care l-ai primit de la început, la vestiar, într-un coșuleț de bambus, trup se înșiruie lângă trup, în clăbuc și abur, cele vârstnice se freacă energic, până se înroșesc, tragi cu coada ochiului, îți poți turna, dacă vrei, apă cu o găletușă rustică, deși cosmeticele pe care le poți folosi din abundență sunt de mare lux, nu te poți hotărî să bagi mâna între picioare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele pot să o facă, se dăruiește frigului, Olgăi, mie, nouă, tuturor. Japonezele se odihnesc, și surâd, cu îngăduință. Aici, în spațiul magic al onsen-ului, orice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de locul în care a răsărit. Cerul era limpede și albastru cum nu-l mai văzuse Căiță de multă vreme. A trecut în ograda moșului său și i-a spus că s-a hotărât să plece la drum. Acesta își freca de zor palmele a bucurie și privea convoiul în frunte cu Trotinel, părăsind satul și îndreptându-se către miazăzi. Au călătorit cu mare trudă prin cele șapte țări și pe tot atâtea mări, până într-o zi, când au hotărât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Dar atunci, mergi sănătos ... Stai, unde ție tașca? Să-ți dau niște nuci ... -Mulțumesc, moșule, avem acasă patru nuci bătrâni și fac multe nuci că dăm și la alții, crede-mă, am zis eu sincer. Nu s-a lăsat, își freca mâinile de zor, se uita în ochii mei insistând. -Nu se poate, cum să pleci așa de la mine, ce să ți dau eu? -Te rog, moșule, să înțelegi, noi avem pomăt, adevărat este că nu-i unul mare, dar de pe urma
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Când eram la liceul din Lucerna, împreună cu colegii mei uneori ne amuzam pe seama profesorului nostru remarcabil de istoria artei care, în observarea unei opere, atunci când ne aflam în fața a ceva necuantificabil, ci mai degrabă estetic, când era vorba de frumusețe, frecându-și degetul arătător și cel mijlociu spunea: "Trebuie să o simțiți, să o intuiți!". Dar avea dreptate. Sunt atât de multe fenomene specific umane precum arta, muzica, humor-ul, râsul și cu atât mai mult durerea, dragostea, credința și speranța
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
liber se mai practica și metoda aruncării în apă, firește, acolo unde omul primitiv avea cursuri de ape. Când se găsi focul, fie prin mijlocirea trăsnetului ce aprinse pădurile seculare, fie prin puternicele radiațiuni solare, ori prin inteligența omului, care frecă două lemne uscate, atunci am putea zice coborî din cer adevărata fericire pe pământ, căci numai grație focului progresă omenirea și civilizația ei, în toate gradele. Cu ivirea focului,a cărui acțiune rapidă de descompunere întrecea lenta acțiune a aerului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
jos de pe cai cu ușurință. Era destul de răcoare, și căpitanul se Înfofoli mai bine În capa lui nouă, cumpărată din avansul În monede de aur al mascaților. Făcând aceasta, răsună clinchetul fierăriei pe care o purta dedesubt: daga vizcaína se frecă de mânerul spadei și de crosa pistolului bine Încărcat pe țeavă, pe care Îl ținea În partea dindărăt a centurii pentru cazul că trebuia să recurgă, În ultimă instanță, la acest mijloc zgomotos și definitiv, interzis cu tărie de decretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
funcționar din aparatul Ministerului de Externe, în epoca de fericită memorie când ministerul se afla sub conducerea înțeleaptă a lui Corneliu Mănescu. E-hei, și ce vremuri, domnule director de gazetă! se emoționa bărbatul cu părul în formă de nimb, frecându-și palmele, în timp ce așteptau să fie serviți la masă de o menajeră italiană, nepoată a unui vajnic luptător din partidul lui Enrico Berlinguer, cândva responsabilă de încredere la o gospodărie de partid. Mănescu era cu adevărat, în anii aceia, cel
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
părul roșu are ochii întunecați: noaptea nu zărești decât albul lor; Femeia solară poate fi privită în ochi chiar și atunci când în odaie este cea mai adâncă beznă: o să-ți pierzi mințile! În vremea asta, Femeia cu părul roșu se freacă de tine, îți atinge brațul gol, îți trece unghiile arcuite prin păr, peste trup; îți sărută fruntea, gâtul, degetele. Îți descheie nasturii. Începe, în felul ei, războiul cu Femeia solară și, până acum, nu a pierdut nici o bătălie: tot răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pași mari și îi aducea pe toți actorii la o stare de demență. Parcă nimeni nu era om, ființă. Îmi amintesc cum îmi spuneau că au continuu o stare de rău fizic, de descompunere, dureri, stare de vomă. Ilie Gheorghe freca grîu încolțit cu miere și îi dădea, cu un gest sacru, să mănînce hrana pămîntului darnic. Într-o seară, l-am auzit murmurînd "să-mi cînți cobzar bătrîn ceva, să-mi cînți ce-oi ști mai bine, că bani ți-
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
facă? Ia oala din mîinile mamei: ciorbiță de fasole cu slănină afumată! Și cu tarhon uscat!! Intră în casă, amețit de miros și împins de o foame veche. Uitase că voia să-și lase hainele la intrare și să se frece cu zăpadă pe tot trupul ca să nu umple casa părintească de păduchii cazoni ai războiului. A dus oala cu ciorbă în bucătărie și în ateptarea mamei, care să-i umple farfuria ca înainte, s-a așezat din greșeală pe scaunul
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
săritului peste tejghea. "Ultimele cuvinte" ale jefuitorului de bănci, desprinse dintr-un slow trist și languros, aduc acea poezie cu care personajul traversează spațiul dintre realitate și legendă. Dillinger are șarm, nu este un serial killer și nici un individ madoffian frecându-și mânecuțele de conțopist veros, - viitorul era însă al lor -, fericit că a tras pe sfoară câteva milioane de nefericiți. Dillinger este și printre ultimii, dacă nu ultimul bandit manierat pentru care banii sunt mai puțin decât felul de a
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
disperată, cu ochii încercănați de fard umed, Christine nu uită niciodată să-și întindă substanțial rujul de un roșu avid de recunoaștere. Ne-o putem imagina în fața oglinzii lăcrimând și trăgând un strat de ruj gros, mai lăcrimând puțin și frecându-și buzele să se întindă rujul, lăcrimând din nou și corijând un rest ieșit indisciplinat în afara conturului buzelor și toate acestea ieșindu-i minunat căci și durerea trebuie să aibă eleganța ei chiar și când doamna ratează de puțin tramvaiul
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
Jünger, pe care ea însăși îl definește ca fiind axat „pe exprimare îngrijită, pe observații și reflecții și numai în subsidiar pe elemente autobiografice." Dar, spre deosebire de Jünger, Mariana Șora derapează uneori și în detaliul anost („Spălat pe cap, făcut baie, frecat cadă, pedichiură și mă simt extenuată"), iar preocuparea pentru acuratețea stilistică nu pare a-i fi prioritară. Modelul său absolut în materie de jurnal rămâne totuși Gide. Jurnalul acestuia o însoțește toată viața, revine necontenit la el, îl comentează, îl
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]