1,352 matches
-
frumusețea Ori, poate, singuri noi ne-am blestemat Că socotim frumoasă doar tristețea. Durerea unui neam de veci s-a strâns Și tescuită-ntreagă-n poezie În noapte ca Luceafăr s-a aprins Să ne vedem mâhnirea noastră vie. Ne freamătă necuntenul amar El din înalt peste-amăgiri buiece, Iar noi oftăm de-o viață în zadar Și chinul nu dorește să ne sece. Privirile le semănăm pe jos Cu-acordul supușeniei de spice Doar versul lui atât de dureros Mai poate
LUCEAFĂRUL DURERII de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377677_a_379006]
-
în plete,cu gânduri despletite mereuși iubiri care se pierd discrete.... XXIII. S-AUD ȘOAPTELE TOAMNEI...., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013. Cad fără veste peste coline picături ruginii de tăcere și-n gânduri fremătând revine un fior neînțeles de durere. Sub raze de soare tot mai fierbinți viața devine o amintire, ascunsă-ntre frunzele cuminți s-a stins povestea de iubire... S-a dus cu zilele lungi de vară printre clipe tiptil s-a
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
s-au scuturat. Liniștea parcă poartă printre umbre șoaptele toamnei ascunse de timp, iar amintiri confuze și sumbre revin, ca dintr-un neștiut anotimp. Citește mai mult S-aud șoaptele toamnei.... Cad fără veste peste colinepicături ruginii de tăcereși-n gânduri fremătând revineun fior neînțeles de durere.Sub raze de soare tot mai fierbințiviața devine o amintire,ascunsă-ntre frunzele cumințis-a stins povestea de iubire...S-a dus cu zilele lungi de varăprintre clipe tiptil s-a strecuratși constați că într-o
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
abstracte asupra tuturor acelor lucruri în care tot mai greu nu mă regăsesc despre ceea ce voi fi nu gândesc decât atât cât ține umbra prezentului știu că sunt un copac și acel copac când își privește umbra își vede geamănul fremătând odată cu el când soarele se satură de noi pleacă el, copacul, devine mai sigur pe el geamănul dispare freamătul acum este unic... în fapt ce nu știu este dacă freamătul se împarte mereu la doi sau se înmulțește cineva mi-
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378467_a_379796]
-
Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului MAICĂ SFÂNTĂ Gânduri sărută cerul inimii mele Eu rătăcesc în vise cu tine la stele, Sufletul suspină cu îngerii se-nchină Cu dorurile mele într-o lume străină. Freamătă trecutul trezit din somn Răvășite gânduri nu mă lasă să dorm, Ning amintiri în păr cu flori de tei Cu tine plânge iarna în mine și-n ochii mei. Ascult sinfonia sentimentelor fără cuvinte Un înger vine-n tăcere să
MAICĂ SFÂNTĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378594_a_379923]
-
roua caldă Ce-mi picura pe -obraz . Am prins în zbor , o rază , O zi de sărbătoare , Un pescăruș pe valuri , O mare de mărgean . Zâmbind , aștept un mâine Cu mireasma de fraged , De lan cu spicul verde , Cu macii fremătând . Aștept să crească iarbă Sub sărutarea ploii , Să cânte cucul vesel , Pe ramura de măr . Referință Bibliografica: Aștept un mâine / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1966, Anul VI, 19 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ASTEPT UN MAINE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379008_a_380337]
-
bine, Cu iubirea-ți mă topește, Vreau să mă preling în tine. Cu sărutul tău pe pântec Să mă răscolești, iubite, Și cu șoaptele-ți de cântec Scoate-mă de poți din minte. Prin dorințe să îți curg, Să îți freamăt cald ființa, Storși de patimi în amurg, Geamă-n noi doar neputința. Să mă-nalți apoi în zbor Printre vorbe de iubire Și cu glasu-ți plin de dor Curge-mă spre fericire. Și pe palma ta flămândă Poartă-mă prin
PRIMESTE-MĂ ÎN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379010_a_380339]
-
chiar bodyguardul băncii. În stânga are un ness luat de la colțul străzii, din chioșcul cu ziare; în dreapta, un smartphone în care urlă ca-n junglă. Nu se-nțelege cu persoana de legătură, acoperit de zarva cozii, devenite acum adevărat Dragon Albastru fremătând urgii. Ce-aud mă oripilează. Insul și-a părăsit postul să-și ia o cafea, timp în care s-a infiltrat în batantă o persoană care a luat-o în stăpânire și se-nvârte de-un sfert de oră cu
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
să-ți sorb amurgul pe care-l porți în plete, Unde-ți ascunzi parfumul de chihlimbar și mosc, Să îți adulmec pielea flămând, dar pe-ndelete Și, pipăind ca orbul, tot trupul să-ți cunosc. Mă amețești cu sânii ce-ți freamătă sub bluze, Ți i-aș gusta cu poftă, mușcându-i ca pe-un măr, Mirajul formei tale-mi creează stări confuze: Extazul și abisul se țin de-un fir de păr. Îmi spune mintea-ntr-una că risc și-o să mă doară
TU ESTI MINUNEA... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379095_a_380424]
-
Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Te mai strâng în brațe gânduri Rătăcinde prin destin Și te-așezi ca-n alte rânduri Lângă foi cu tenul fin... Pe biroul tinereții, Cu arome de santal, Anotimpurile vieții Freamătă-n al serii șal. Neuitate toamne-ți cheamă Rodnicia din idei, Dar trec brume, ca o teamă, Peste-mbătrânit condei. Din penița străduinței, Slovele cu pas mărunt Lasă-n albul năzuinței Un rondel cu braț cărunt... Referință Bibliografică: SEARA AMINTIRII / Georgeta
SEARA AMINTIRII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379837_a_381166]
-
S-a înfuriat Pământul Și tot cere ajutor, C-a plouat din găuri negre Viitură și nămol. Șuieră și Marea Neagră A pustiu și a blestem Și în valuri infernale Se înalță pân la cer. Duhuri negre se răscoală Din adâncuri fremătând, Plajele înspăimântate Se ascund sub val plângând. Pescărușii nu mai țipă, De pustiu au amuțit. Peștii se izbesc de maluri, De vuiete asurziți. Felinarele sunt sparte De-ale vântului puteri. Marea-și plânge răzvrătirea Fără noimă și nici țel. Elena
RĂZVRĂTIREA NATURII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379867_a_381196]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se sparge unda lacului albastră Alunecă o lebădă plângând, O ciută urmărește vânătorul când obsedant mi-apare chipul tău în gând... Și stânca brută se transformă-n Sfinx sub dălți extraterestre neștiute, Pădurea de mesteacăn freamătă ciudată desconspirând chemările tăcute... Prin oaza mea de lume rătăcită, tu treci precum o navă spațială; Rămân pierdut într-un amurg romantic nențelegând chemarea-ți siderală... Dar fii pe pace, chiar de sunt teluric, perseverent te urmăresc sub soare; Ca
PATIMA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379863_a_381192]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CLIPA TACE ȚINTUITĂ... Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Roșie hlamidă cade, biciul sfarmă carne sfântă, Pângărita mână, crudă, fierul rece îl împlântă. Freamătă mulțimea toată, cu smerenie sau ură, Unii strigă bucuria, alții plâng neágra tortură. Țipă-n temniță izvorul, se despică piatra-n lacrimi, Lunecând cu-nfiorare peste clipa grea de patimi. Se frământă Universul, deschizându-se morminte, Necredința-n spini se frânge
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
în nimic Sau iarba-nvălurită în cucută sufocând pământul câte-un pic Ca cerul fără nori în plină vară și soarele arzând dogoritor Sub arșiță cerșind o picătură din ploaia unui duș răcoritor Ți-ar place să trăiești fără văpaia ce freamătă până-n rărunchi Cu trupul penetrat de vâlvătaia durerii ce te pune în genunchi? De ce-ai numi iubirea un păcat privându-ți trupul de savoare Dezlănțuită-n brațe de bărbat iubirile se cer nemuritoare. 23 07 2015 - foto - net Referință
IUBIREA, NU-I PĂCAT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379879_a_381208]
-
mine m-a captat cu totul. Am încercat să mișc mâna ce era prizonieră între palmele ei, strânsoarea a dispărut, mâna mea eliberată a început să exploreze cu pipăieli prin întunericul de sub mesadă, am găsit pulpa caldă a unui picior fremătând, m-am plimbat de-a lungul lui. Pantalonul pană din stofă, oprea posibilitatea de a simți pielea catifelată, am plimbat mâna de la genunchiul rotund până la coapse, odată ajuns aici, o tresărire puternică a fetei a făcut să-mi trag puțin
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
Într-o zi, când treceam un răstav al singurătății, un păcat îmi spunea că trebuie să ne iubim la marginea unei păduri. Umbra ei ne poate ascunde dragostea sub frunzele înverzite de bucuria ce o simte alături de noi. Copacii își fremătă coroanele atunci într-un zâmbet înțelegător și ascund între ramurile lor fiecare susupin al îngemănărilor noastre . - Crezi în povești cu iubire, iubito? - Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iubește-mă tu, cât mai sunt un mănunchi de dileme pentru senzorii
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
Acasa > Strofe > Atasament > POEMELE IUBIRII 14 Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Tu ești...eu sunt... Tu ești o mare înspumată Iar eu nisipul de pe mal Ce-așteaptă fremătând sărutul Primit prin fiecare val... Eu sunt o aripă deschisă În zborul către fericire Iar tu ești blânda adiere Ce mă susține prin iubire... Tu ești o stea lucind în noapte Eu, visător neobosit Ce vrea prin versul lui să
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
o pată blondă sumbră cu pomeții rumeni pe dealuri dezbrăcate cu-ale tale doruri în nouri ferecate Luna-a doua-n toamnă, ce viață mi-ai dat în a doua zi, ca un vis damnat legăndându-mi ochii în nopțile tale fremătându-mi buza cu vânt și petale Bun venit în suflet, bun venit în minte presărând în mine frunze de-aur sfinte rătăcindu-mi tocul cu peniță mută gura ta de zână fruntea îmi sărută Referință Bibliografică: Bun venit octombrie / Mihaela
BUN VENIT OCTOMBRIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381842_a_383171]
-
atât în tablouri pline de farmec și o grafică de excepție, cât și în versuri de un rafinament inconfundabil. În creațiile sale se vădește o profunzime nemărginită pe care o conturează cu măiestrie spre a ne alina sufletele. Versurile poetei freamătă în eternitate îmbrăcate în culorile seninătații și iubirii. Din sufletul său curat izvorăsc trăiri care se purifică în limpezimea vremilor sculptând poeme la poalele veșniciei. Volumul Lirica gândului meu , publicat la Editura InfoRapArt în anul 2014, este o colecție de
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
flamande. M-au cunoscut, m-au locuit și le-am cunoscut ... le-am locuit. L-am ucis pe cel mai blând. Așa am vrut. În Ziua a Doua, am plâns cu plânsul celui singur. Munți,dealuri și câmpuri tinere au fremătat prelung, carnea lor s-a despicat, apele au ieșit la lumină să curgă veșnic. M-am apropiat de ele și m-am botezat drept : Primul. Știam cine sunt. În Ziua a Treia, am tăcut cu tăcerea celui singur. Am mâncat
GENESIS XX de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381991_a_383320]
-
parabolei, cred. Într-o zi, când treceam un răstav al singurătății, un păcat îmi spunea că suntem și ne iubim la marginea unei păduri. Umbra ei ne ascundea dragostea sub frunzele înverzite de bucuria ce o simțeau pentru noi. Își fremătau coroanele într-un zâmbet înțelegător și exaltau fiecare susupin al îngemănărilor noastre . Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți însoțeai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
ochii lumii, să nu se creadă că-s nebună. Că cine azi mai are timp să le arunce o privire? În lumea aceasta prea grăbita plopii rămân doar amintire. Eu am venit ades la ei să mă înveselesc puțin ei freamătă privind spre cer și parcă ploua din senin. E bine, că din când în când, pe plopi să îi mai luăm în seamă prin frunză lor cu murmurat de rău întotdeauna către ei ne cheamă. Titina Nica Țene Referință Bibliografica
CHEMAREA PLOPILOR, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382064_a_383393]
-
în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E VARĂ S-a așezat pe vârf de deal Un soare roșu, infernal; Se-ntinde cătina pe gard, Iar macii în grădină ard; Se cheamă-n vie guguștiucii Și freamătă molatic nucii. E vară. Iarba s-a uscat, Iar cerul s-a decolorat. Și stă, și stă în vârf de deal Un soare roșu, infernal; Pădurile par pustiite, Iar lanurile adormite. Doar cucul se aude-n crâng, În cuib trei
E VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382119_a_383448]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > CÂNTEC TRIST Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce te legeni codrule, De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore iară. Tristul fluieraș
CÂNTEC TRIST de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380421_a_381750]
-
în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Când noaptea se dilată-n insomnie, disloc iluzii mână-n mână cu tăcerea și mânia. Drumul pe care trec, umilă și trufașă, deopotrivă cu amăgirea, pășește singur; coboară, urcă, freamătă speranțe...gânduri... iubiri... iar eu lacomă adun cercuri între teluric și lumină să mă conturez, până când o altă dimineață sprintenă și sonoră se cațără în ochiul ce strigă lacom țărâna și lumea și-o altă noapte își adâncește rugăciunile c-
NEL MEZZO DEL CAMMIN de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380537_a_381866]