840 matches
-
explodez și să fiu una cu toți atomii din univers, ca pe Vremea Poeziei. Iar dacă vreo muză rătăcită bătea la poarta mea, ademenindu-mă cu vreuna dintre lumile văzute sau nevăzute, îi trânteam ușa în nas, ca unei tentații frivole. Știam că pot fi un diapazon, că pot vibra, că pot avea orgasme peste orgasme și că pot scrie bine tot felul de tâmpenii. Așteptam însă să mă nasc într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei îmi devenise îngustă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lângă ea așa cum eram În sala de mese, când Îi curgea lapte din gură la altă masă. Ci lângă ea la repetițiile pentru o piesă de școală, cu toată așteptarea implicată, toată intimitatea din culise, toată exuberanța emoțională intensă, temătoare, frivolă, provocată de Însușirea unei alte identitați. ― Nu cred c-ar trebui să folosim scenariul, declară acum Obiectul Obscur. Venise la repetiție arătând foarte profesionist, cu toate replicile ei subliniate cu galben. Puloverul Îl avea legat În jurul umerilor, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a pleca la New York. Vreau s-o petrec cu Matthew. Când l-ai cunoscut pe Matthew? Întrebă Suzanne. — La deschiderea ART L.A., răspunse Kitty evaziv. — Când a fost asta? Întrebă Suzanne. — Joia trecută. În timp ce răspundea, Kitty se gândea cât de frivole și de greu de Înțeles păreau probabil cuvintele ei. — Doar joia trecută? zise Suzanne. Vă purtați de parcă v-ați cunoaște de foarte mult timp. — Așa pare. Suzanne nu mai Întrebă nimic, Kitty tăcea și ea, dar călătoria era lungă. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
devine evident faptul că râsul nu este niciodată nevinovat și spontan pentru autorul romanului Esoes, ci este o armă îndreptată cu cinism împotriva adversarului. În teatrul "baroc și bălțat" personajele se pot defini prin modul în care râd: Arabella râde frivol, zgomotos și fără sens (râsul ei fiind provocat de un spectacol macabru); doctorul râde grotesc, detracat și la cererea Arabellei; naratorul râde tăcut și o singură dată. Râsul "o singură dată" este un râs al morții, al presimțirii dezastrului, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
amândoi de serviciu la intrare, îmi spunea că tot ce face Gina e numai un spectacol, că îi place să fie privită, să fie în centrul atenției, oriunde s-ar afla. Ciudat că toți o vedeau numai sub aspectul ăsta frivol. Chiar și acum, când eram atât de pornit împotriva ei, simțeam că nu pot fi de acord cu aceste, în definitiv, defăimări ale Ginei. Eu știam cât de fermecătoare, de bună și chiar de inteligentă putea fi ea uneori, știam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
femeilor frumoase, amator de whisky și cu un râs gros. Și hohotește așa, în cele mai nepotrivite momente. Da, e drept că un mare conducător de stat nu ar trebui să se lase distras de la treburile cetății de diverse petreceri frivole și nici să se dea în spectacol prin cârciumi cu whisky și dansatoare. Hitler, de exemplu. Hitler nu se omora după petreceri sau după femei și nici nu se menționează pe undeva prin istorie că ar fi dansat în restaurant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații stau însă antinomiile unor sofiști din vremea sa, de regulă ludice și frivole. În unele situații, se dovedesc destul de subtile, năucitoare. De exemplu, a spune „ceva este și nu este“ pare în primă instanță un simplu joc. Însă a spune: „ceea ce nu este este, întrucât ceea ce nu este este tocmai ceea ce nu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
povestea cu gândacul, și la Dolhasca, și la Iași... ), deci prin 1992, mă îmbibasem, timp de un an, non-stop, cu Metamorfoza, doar cu Metamorfoza lui Kafka... Deodată, ca iluminat la bilă, ca descurcat la mațe, mă izbise simplitatea, posibilitatea aproape frivolă, așa, de-a futu-i mă-sa, de kiki, de... biliard... mă năucise iminența (precum a unui infarct psihic) de-a deveni GÎNDACUL, formidabil!... de a-l urma orbește pe Kafka, ușurel, pe nesimțite, în infernala-i și mortala, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
își aminti de Otilia și avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv mâna înspre obraz ca spre a îndepărta mângâierea, ceea ce atinse puțin amorul propriu al Georgetei. Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix venise cu intenții frivole, în vreme ce Felix însuși era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia să ia. Fata îi plăcea, dar, cu toată purtarea ei liberă, era așa de distinsă în mișcări și vorbire, încît nu și-o putea închipui în ipostaza de curtezană. Ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și iar muncă. Viața mondenă mi-a intrat în sânge ca un vițiu, și asta din cauza iubitei mele mame vitrege. Și totuși, cum mi-ar plăcea să am un bărbat, un copil, să fac și eu ceva folositor! Nu sunt frivolă din naștere, nici stricată, am fost numai pervertită. - Nu exagerezi? întrebă Felix, serios ca un medic. Te poți reeduca. Poți iubi! - Nu cred. Mi s-a întîmplat un lucru prea teatral ca să nudevin cinică. Nu-ți poți închipui măcar. Mama
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tulburările băieților. A fugit fiindcă îi e frică de tine și te iubește. Pascalopol e altceva, e un om în vârstă, inofensiv, ca generalul meu. Eu nu te iubesc, fiindcă nu vreau să mă leg de nimeni, fiind o fată frivolă, îmi ești simpatic numai, îmi satisfac, prin tine, nevoia ce-o am de a sta de vorbă cu un tânăr de vârsta mea. Generalul m-aprobă. El nu e supărat! N-ai văzut cum te privea? Astfel de scene sunt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un caz de rudenie pe care nu pot să vi-l explic. Domnișoara de la pian răsfoi notele Otiliei, dîndu-le și cu piciorul, spre necazul lui Felix: - Ce de mai note muzicale, și tot lucruri pretențioase! Domnișoara dumitale nu e deloc frivolă. - E pianistă mare, domnule, protestă Stănică, studiazăla Paris. Domnișoara se uită distrată la el, apoi începu să cânte rău, cu intermitențe, Songe d'automne. Colegul uscat se aplecă familiar peste umărul cântăreței și-și lipi, cu concursul acesteia, obrazul de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
comune, dacă ai urmări să aisatisfacțiile mărunte. Sunt și fete sublime. Dar fetele admiră pe oamenii ca tine și merg după oameni ca Stănică. - Mi-e indiferent. Nu voi iubi niciodată o fată seacă. Te iubesc pe tine, care ești frivolă numai în aparență, dar în fond ești inteligentă și profundă. - Sunt și eu ca toate fetele! Altă dată, Otilia chemă pe Felix lângă ea și-l supuse unui interogatoriu îmblînzit cu îmbrățișări: - Felix, stai aici, gîndește-te bine, și numai după ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut nenumărate lucruri, ca într-un vârtej și cu senzația de beție a vieții în acest răstimp. Dar, după ieșirea din pușcărie, perioada dintre 1965 și 1972, unde frivolitatea a intrat în exces (deși nu mă consider deloc un tip frivol) și mă dădeam ușor peste cap, fără nici un efort, ca orice saltimbanc, totul mi s-a părut mult mai fascinant, mai liber și mai gustos. Beția de viață de dinainte de pușcărie fusese mai ușoară, acuma fructele ei erau mai grele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
surorii ei și al celui care îi va fi beau-frère. Sau : Dacă războiul tot nu va începe, ca și până acum, și nu va avea ocazia să se facă nici infirmieră, nici guvernantă, atunci va avea pe față o comportare frivolă ; va ieși singură pe velociped, și nu la plicticosul velodrom, unde te învârți în șir cu atâtea domnișoare nesuferite, ci prin București. Va ieși cu bicicleta pe străzi, ca Mița Biciclista. Nu vrea să știe de frații Palade, cu care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite, neputându-se opri să jinduiască la alții solidaritatea amicală ori succesul galant și monden... Iar seara, bineînțeles, continuă să scrie în vechiul caiet : Kölnisch Anonim : Cristos în Grădina Ghetsimani. Autorul necunoscând nu numai legile perspectivei și anatomiei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doamnele și domnii își aruncau unii altora semne de recunoaștere discretă, bezele, ridicau pălării etțetera, iar cele mai frecvente comentarii erau provocate de nemulțumirea generală că, odată cu starea de asediu, guvernul a interzis consumul băuturilor spirtoase, văzând deci acest spectacol frivol, onestul domn Nicolaid (infirm din cealaltă campanie) s-a indignat. Cum, a spus, în ziua când s-au anunțat primele pierderi, peste cinci sute de răniți, iar morți desigur mai mulți de câți ni se spune, este posibil ca aici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i mai rămân de făcut ; în fapt, mergea să dejuneze la Enescu, împreună cu un bun amic ce-l întâlnise la Statul-Major (după cum mi-a mărturisit confidențial în vreme ce îl conduceam cu gentilețe până la poartă). Gestul lui mi-a părut nepermis de frivol (respinsese invitația noastră la dejun) pentru cineva abia ieșit dintr-o asemenea grozăvie și m-a șocat neplăcut lăcomia de viață ce o respira întreaga lui ființă. Apoi m-am gândit că am fost nedrept, cum deseori mi se întâmplă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în imperiul fantaziei, la care se îndreaptă pentru a-și ațâța prin ea iarăsi viața pe care a primit-o de la ea. Trebuie să le-o concedem cu tot respectul vecinilor noștri transrenani, pe cari ni place de-a-i numi frivoli, că într-astă privință ei sunt dispuși mai artistice decât noi, pentru că lor li pasă mai puțin decât nouă de-a privi pe scenă și acel adevăr natural al aparițiunei sensibile. Nu cunoaște oare mai tot francezul etatea d-nei Mars
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
moarte, cât și în felul în care vorbește îndeobște despre eros, aceeași proiecție unică a limfatismului său originar, anulat miraculos în scrisul său, în filozofia sa arsă nebunește de un duh meridional.) Discuția continuă pe aceeași temă, mișcîndu-se între tonul frivol și cel grav. Deci soluția Păltiniș, pentru cazul când mi-o ia moartea înainte; soluția Empedocle e valabilă când apuci să termini tu primul. Ai văzut însă că mai ai mereu ceva de făcut. Gîndește-te însă ce dramă poți trăi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mărturisi" - în sensul înalt al mărturisirii augustiniene, care ridică la conștiință și proiectează în eternitate timpul unei trăiri spirituale de excepție -, ci din nevoia de a consemna vecinătatea cu un spirit înalt, declarată - printr-un act de transmutație subiectivă și frivolă - "amiciție" (Noica este numit aici în permanență "amicul meu", "marele meu amic" etc.), precum și din neputința specifică spiritului critic care, neavând să opună o operă, se opune pe sine, în absența ideii proprii și în numele bunului- simț, ca spirit critic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acesta al disperării care îmbrățișează cu un singur gest viața și cărțile sale! "...je suis fatigué (la fatigue est la specialité de ma famille!) et de toute façon j'ai perdu le goût de me manifester, de "produire". Une vieillesse frivole et désespérée; ma jeunesse du moins ne fut pas frivole." Îmi amintesc de un alt țipăt târziu, trimis pe o carte poștală fratelui său: "A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?" E cercul geografic al conștiinței nefericite cel care se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și cărțile sale! "...je suis fatigué (la fatigue est la specialité de ma famille!) et de toute façon j'ai perdu le goût de me manifester, de "produire". Une vieillesse frivole et désespérée; ma jeunesse du moins ne fut pas frivole." Îmi amintesc de un alt țipăt târziu, trimis pe o carte poștală fratelui său: "A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?" E cercul geografic al conștiinței nefericite cel care se închide peste împrejurimile Rășinariului natal, peste "Coasta Boacii", după ce a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aleagă jacheta numărul unu. Putea să jure că a sesizat o mică denivelare la jumătatea distanței dintre sâni și șolduri, ceea ce era destul pentru ea. După criza legată de machiaj a decis să nu exagereze, ca nu cumva să pară frivolă. Dar, în eventualitatea că ar putea părea prea ștearsă, a luat cu ea poșeta ei preferată din piele de ponei, în contraste de alb și negru. Apoi a frecat statueta lui Buddha care îi purta noroc, și-a strecurat piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zvârlit departe, pe geticele țărmuri,/ Jelesc și eu în versuri (Tristele, V 1). Obsesia sfârșitului e contrabalansată de obsesia artei : certitudinii morții iminente conștientizate în exil i se poate opune doar certitudinea imortalității poeziei. Asemenea delicatului cântăreț latin al iubirilor frivole, cel numit de Eminescu rege-al poezie veșnic tânăr și ferice, veselul Alecsandri își încheie opera printr-o reflecție asupra morții. Cu o anume vanitate întemeiată pe încrederea în valoarea propriei creații, Alecsandri s-a ipostaziat în ultimele sale scrieri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]