823 matches
-
Și mai e chipul unei epoci, aceea în care a trăit Bacovia, în diverse ipostaze. Și încă, "ideea de Bacău", aproape spectaculoasă, nu doar pentru băștinași. Dacă demersul biografic nu încape pe mâna unor amatori de biografie romanțată, de anecdotică frivolă și meschină, rezultatul este demn de toată prețuirea. Mă gândesc că și un adversar al biografismului ca Paul Zarifopol are cuvinte bune despre biografiile serioase: Pare, orișicum, că a pregătit meticulos un memoriu pentru a fixa data nașterii unui om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
driblinguri erotice, chef. Vrei „trăiri“. Multe și nu prea problematice. Dacă ai noroc, nici nu-ți dai seama când ți-a trecut vremea. Dacă n-ai, te încurci, de timpuriu, în propriile tale plăceri. Tipul B are și subtipuri: consumului frivol i se adaugă, de pildă, uneori, preocuparea pentru imaginea de sine: te amuzi cu oarecare filozofie, ești un artist, un original, un aventurier. Nu te lași contaminat de meschină riile vieții burgheze. Arzi, eroic, lumânarea la ambele capete. Alteori, consumul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
apetiturile. Fiecare vârstă își are țesătura ei, fiecare individ uman are o chimie interioară care nu se poate sistematiza. În consecință, a recomanda o carte e un act de maximă răspundere și de mare intimitate. Solemnitățile pedagogice, ca și neglijența frivolă, pot strica minți, caractere și vieți. E preferabil, prin urmare, să nu te pronunți decât când cel care te întreabă e, pentru tine, „o carte deschisă“. Cultura de internet Nu mă înscriu printre detractorii calculatorului și ai internetului. Dimpotrivă: calculatorul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dar care ține de caracter, ducând în același loc al retragerii de lume, chiar în cele mai comune locuri, când toți ceilalți reacționează în așa zisa normalitate: Pe când colegii jucau cărți, râdeau, beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii 276. Delicatețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adolescentină Nu reușesc să mai tolerez cearta dintre mine și trupul meu. Trebuie să înțeleg până la capăt ce mă desparte azi de cel care am fost. Cum se explică totuși faptul că eram atât de fericit la Roma? De ce gândurile frivole pe care le aveam atunci îmi scapă? Și de ce nu mai reușesc să găsesc nimic autentic în elegiile pe care le-am scris pentru iubitele mele romane? Nu mai am aproape deloc dorințe carnale. Rămân pur săptămâni în șir: atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
E oare un bine sau un rău? Istoria e durată sau eveniment năprasnic? Mi-au trebuit mari sforțări ca să pot să mă adaptez, încât uneori am ajuns până-n pragul isteriei. Era obligatoriu să îngrop pentru totdeauna ceea ce fusesem: acel poet frivol care schimba foarte facil soții, amante, locuințe, obiecte, stiluri. După ce înveți această lecție de încetineală, începi să-ți reconsideri propria condiție în univers. Prăpastie Pe neașteptate, azi, când ne plimbam pe plajă, am avut senzația că în pietriș de deschisese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cele romantice din 1840 și de cele din curentul impresionist al anilor 1890 și de realismul din 1940, diferența principală este că obișnuim să considerăm expozițiile de pictură și artă ca fiind serioase și distincte, în timp ce hainele și moda sunt frivole. Dar manifestarea comportamentelor acestor două tipuri de fenomene este asemănătoare, deci suntem îndreptățiți să presupunem că procesele sunt similare. Cineva ar putea suspecta autenticitatea formală sau recunoscută conferită activității pictorului. Probabil unul din zece oameni ai civilizației noastre, într-adevăr
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Istoricul Helen Robert (1977) descria ținutele vestimentare ale bărbaților și femeilor din acel timp astfel: Mai mult decât identificarea cu fiecare sex, hainele defineau rolurile acestora. Bărbații erau serioși (purtau haine în culori închise și cu ornamente puține), femeile erau frivole (purtau haine în culori pastelate, cordeluțe, dantele și funde); bărbații erau activi (hainele erau practice și comode), femeile erau inactive (hainele lor inhibau deplasarea); bărbații erau puternici (hainele le puneau în evidență umerii și pieptul); femeile erau delicate (hainele lor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
toate acestea, evenimentele din 13 martie 1906 erau inevitabile. Iorga și-a intitulat cronica: Lupta pentru limba românească 162. Prin 1906, Iorga a condamnat în mai multe rînduri reprezentațiile teatrale în limba franceză de pe scenele românești; tuna și fulgera împotriva frivolei Madam Flirt 163. Era împotriva frivolității în egală măsură în care condamna adoptarea culturii franceze în locul celei românești. La începutul lui martie, "Obolul" (o societate filantropică din care făceau parte toți boierii de rang ai protipendadei) a anunțat punerea în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pp. 288-290 și "Neamul românesc", 18 noiembrie 1916 30 "Capșa" era un magazin de cafea și produse de patiserie frecventat asiduu de înalta societate bucureșteană. Vexat de mulțimea adunată acolo ca să discute evenimentele politice, Iorga i-a tratat ca fiind frivoli, caracterizînd opiniile lor ca "părerile adunăturii de la Capșa" 31 O viață de om..., vol. II, p. 218 32 Familia Iorga către autor 33 Raoul Hilberg, The Destruction of the European Jews (Distrugerea evreilor europeni), Chicago, 1961, pp. 206-207 34 Supt
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din piese nu-s decât putregai grosier, lipsit de consistență; și numai piesele marilor poeți pot fi citite, altfel decât ca simple indicații regizorale. Spun „mari poeți“, dar cred că mă gândesc la Shakespeare. E paradoxal că cea mai fundamental frivolă și labilă dintre toate artele serioase l-a produs pe cel mai mare dintre toți scriitorii. Că Shakespeare a fost total deosebit de ceilalți, nu doar primus inter pares, ci de o calitate esențial diferită, e un adevăr pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ea întreaga-mi viață ar fi fost alta, mai puțin dezrădăcinată, mai puțin pustie. Asta înseamnă oare că socotesc viața mea pustie, viața mea? Ce apreciere ridicolă! A putut oare Hartley să vadă în tinerelul care eram pe atunci „omul frivol“? Dacă-i așa, atunci semăna mult mai mult cu mama mea decât aș fi bănuit. A făcut din mine un ușuratic prin simplul fapt de a mă fi respins, acest eșec m-a distrus moralicește. S-o fi gândit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în chiar interiorul sufletului meu, minimalizat, trivializat de o întâmplătoare rază laser a inteligenței lui. Felul de a gândi a lui James, nivelul lui de abstractizare erau cu totul deosebite de ale mele și uneori chiar, mânat de o intenție frivolă, părea să caute a-mi demonstra imposibilitatea oricărei comunicări între noi doi. Dar, desigur, nu era vorba de nici o intenție și de nici un pact și, din multe puncte de vedere, vărul meu putea fi considerat un pisălog, un pedant excentric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așteptat. Lătratul sălbatic se porni din nou. L-am auzit pe Ben strigând: „Taci dracului, diavol împelițat!“. După o clipă îmi deschise ușa. Masca inexpresivă se evaporase. Se strâmbă la mine de ură. Simțeam că ceea ce făceam era un gest frivol, și totuși trebuia să-l fac. Eram totodată conștient că întrerupsesem o scenă. Ușa dormitorului era acum deschisă. Am întins sacoșa: — Astea-i aparțin. Regret că am uitat să i le las. Ben înșfăcă sacoșa și trânti cu ea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un strigăt. Celelalte cărți ale lui James, care ies acum puternic în evidență, sunt în special tratate de istorie și volume de versuri în diverse limbi europene. Romane deloc. Am despachetat unele dintre cărțile mele, dar au un aspect foarte frivol și nu vor putea umple niciodată spațiile rămase goale. Oare apartamentul se va dezagrega treptat, asemenea palatului lui Aladin? Primit o scrisoare de la Jeanne, care îmi cere să-i fac o vizită în Iran, unde soțul ei e un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
literatură. Nu era frumoasă și nici elegentă, nu era nici măcar îngrijită, așa încât nici nu putea fi vorba de a-i face curte. A avut asupra mea o influență favorabilă, care m-a făcut să mă abțin de la lucrurile superficiale și frivole și să mă îndrept întotdeauna spre adevăratele surse ale fericirii, și anume spre spirit și sentimente” (Bernhard von Bülow, Denkwürdigkeiten, vol. IV, Ullstein, Berlin, 1931, pp. 532‑533). Dimitrius Razis, ministru plenipotențiar al Greciei la București. Romulus Magheru (1847-1897), adjutant
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
egoism, superstiție, ambiție, ură, lingușire, minciună, avariție, curiozitate vană, orgoliu, cultura datorată "viciilor" noastre este marea cauză a decadenței omenirii. Asta înseamnă că și științele și artele generează vicii: pierderea inutilă a timpului, luxul, corupția gustului, scăderea virtuților militare, educația frivolă și periculoasă a copiilor. Filosofii sînt șarlatani, iar invenția tiparului este regretabilă din cauza "dezordinilor îngrozitoare" pe care le-a provocat. În final, autorul face o distincție între adevărata filosofie și știință și "mulțimea nedemnă" de ele a compilatorilor. Așadar, el
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
în locul ei preferat, Trianon de a cărui amenajare s-a ocupat personal, cu costuri mari, de două milioane de livre. Se spune că o cameră era tapetată cu diamante. În multe scrisori Maria Tereza o mustra pentru firea risipitoare, pentru viața frivolă. Extravaganta și risipitoarea regină a creat și un teatru ce a costat 140.000 de livre. Ea însăși interpreta unele roluri. Cu premiera piesei de teatru a lui Beaumarchais, Nunta lui Figaro, în interpretarea reginei și a contelui D'Artois
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un băiat, posibilul Ludovic al XVII-lea. Din cauza cheltuielilor exorbitante, a petrecerilor și a bănuielilor de a trafica, pe sume mari, slujbe, regina a devenit foarte impopulară. Circulau tot felul de cuplete care o incriminau din cauza cheltuielilor exorbitante, a cercului frivol de favoriți de la Curte. Afacerea cu colierul de diamante, în valoare de 1.600.000 de livre, pe nedrept i-a fost imputată, dar a fost unul dintre capetele de acuzare. Printre vinovații acestei afaceri au fost nobili scăpătați și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
doamna Tallien își recruta amanții, unul dintre cei mai constanți fiind bancherul Ouvrard, cel ce îi subvenționa petrecerile și fanteziile. În salonul lui Paul Barras a cunoscut multe persoane, printre care și pe tânărul locotenent corsican Napoleon Bonaparte. Excentrică și frivolă, doamna Tallien mergea la teatru costumată în zeița Diana, zeița vânătorii. Era supranumită frumoasa ateniană, și în timpul revoluției, Notre Dame Thermidor. Thérèse a avut faima de a fi avut numeroși amanți de ai căror bani și influențe profita, faima de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
d.H.), fiica împăratului Octavian Augustus și a Liviei. Ea a fost soția generalului Marcus Vipsanius Agrippa, apoi a lui Tiberiu. În temeiul Legii adulterului pe care o adoptase în anul 18 î.H, împăratul a exilat-o din cauza vieții private frivole, scandaloase. După un deceniu, și nepoata augustului împărat, Vipsania Iulia, a fost, ca și mama ei, exilată pe același considerent. Octavian Augustus l-a găsit vinovat pentru imoralitatea fiicei și nepoatei sale și a altor femei pe autorul "licențioaselor" elegii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vrei să cunoști oameni, pacienți și medici, comportamente, reacții emoționale într un spital. Ar fi cinic, dacă ai veni din afară. Dacă însă ești dinăuntru, dacă ești un egal, dacă ești legitim acolo, încetează să mai fie. Ar fi superficial, frivol, imoral să vrei să faci un act de cunoaștere, în deplină gratuitate a lui, care, în afară, se face din plăcere și cu detașare. Acolo este imposibil să resimți vreo plăcere și ești pe deplin implicat. Dac-ai fi detașat
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
vezi în această dezvoltare artistică sub semnul Afroditei, desacralizarea radicală a iubirii fizice, în fapt, este vorba de un camuflaj inimitabil și bogat în semnificații, precum se pot regăsi în atâtea alte creații ale geniului grec. Sub aparența unei divinități frivole se ascunde una din sursele cele mai profunde ale experienței religioase: revelația sexualității ca transcendență și mister. Vom întâlni alte forme ale acestui tip de camuflaj, analizând procesul de desacralizare a lumii moderne (vezi partea a IlI-a). 95. Eroii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
25 noiembrie 1908 către Paul Zarifopol, confirmîndu-i justețea impresiei pe care acesta i-o mărturisise.3) Ameliorarea economică ce va veni spre sfîrșitul deceniului întîi va aduce, ca orice relaxare, „o vreme cu tendinți tot mai pronunțate spre fleacuri”4), frivolă. Starea aceasta n-a durat mult însă și s-a intrat în „anii neutralității”, ani de înfrigurări și de calcule, transformați de unii într-o „epocă de afaceri prospere”5), pe care o vor continua, cu cinism, și în timpul războiului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
altă generație de „juni corupți”, tineri excentrici, efeminați, provocatori. Aversiunea față de oricine ar semăna cu cei de mai sus e, adesea, de natură morală, nu estetică: tipii pudrați ca niște paiațe, eventual și cu buzele înroșite, nu pot fi decît frivoli, dubioși. O scenă din romanul Purgatoriul, de Corneliu Moldovanu, e caracteristică pentru acest fel de a gîndi: arhitectul Mircea Trestian simte un soi de repulsie față de doctorul și omul politic Crevedia, de la prima întîlnire, numai văzîndu-l „pudrat, pomădat”7). în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]