1,444 matches
-
tramvai la marginea orașului și s-a Înghesuit În remorca unui tractor, sub o prelată, lângă niște muncitori de la drumuri. Tractorul l-a dus până la vreo douăzeci de kilometri de Satul nostru cu Sfinți. Și pe viforu-ăla a luat-o frumușel la pas către unde-l chema datoria. Chiar dacă prin buzunările paltonului avea ascunse mai multe sticluțe cu rom, e o minune cum de a izbutit să ajungă și nu s-a prăbușit În vreun nămete. Au zis unii, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bine. Intram mânjiți de colivă și-n păr. Educatoarea, mezina familiilor de Împărați din basme, ne scotea pe prispă și trimitea după apă prin vecini. Când venea Îngrijitoarea cu găleata, ne turna cu o cană, ne curăța nițeluș, ne alinia frumușel unul câte unul și folosea din nou argumentul pedagogic al nuielei pe palma udă. Îmi așteptam neînchipuit de curajos rândul: Îmi proptisem ochii În sânii Cosânzenei. De câte ori izbea cu nuiaua, se clătinau de două-trei ori și mișcarea lor Îmi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-ți spun drept, cam ajunsesem să mă plictisesc: singurătate, Încheieturi țepene, mâncare amară, apă leșioasă... Asta e! Pe toți ne-așteaptă. Am trăit prea destul și am trăit binișor, nu mă plâng. Nu am păreri de rău. Așa că du-te frumușel În drumul tău și lasă-i pe-ăștia să-și facă treaba până la capăt, așa cum se și cuvine. Hai, du-te, nu mai căsca gura pe-aici!” Pe Enin vorbele lui Canafas chiar Îl Încredințară că nu mai avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pașii aproape ca de obicei prin țărâna drumurilor ce șerpuiau sub tălpile lor fără să-i dărâme. Câte unuia, atunci când drumul Îi sălta sub Încălțări o cocoașă mișcătoare ca un val de apă, Îi cădea pălăria ori căciula. O ridica frumușel, o bătea de câteva ori cu palma, o ștergea cu mâneca și o punea iarăși pe cap, apoi se apuca s-o ia la goană după vita care, Între timp, se Îndepărtase. De ondulările prietenoase ale pământului se bucurau copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înspăimânte pe copiii aflați În iarba de pe malul Gropanului și-l făcuse pe Lică să se arunce - spre a-și arăta disprețul - În apele reci, adânci și aducătoare de moarte părea un om la locul lui: Își Înjghebase o gospodărie frumușică, avea nevastă supusă și trei copii. În fiecare noapte, Însă, o zărea stând cuminte și tăcută Într-un colț al odăii luminate de pâlpâirea slabă a candelei pe mama lui Lică, așa cum o zărise cu ani În urmă, printre buruienile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Repetentu i se strânse o gheruță pe inimă. Înghiți În sec, privind ochii care Îl țintuiau goi, ieșiți nefiresc din găvane și lăcrimând Întruna. Își Învinse sfârșeala și rosti cu glas tare și vesel: „N-ai treabă, nea Mitule! Stai frumușel la poartă, te uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te odihnești și mata, ce să faci...!”. Bătrânul nu zise nimica, părea copleșit de o uimire care Îl făcuse să caște gura știrbă și-i zvântase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
JURĂMÂNT De‐acum toată viața noastră La oricare sărbătoare , Tu vei fi prezent la masă Cu respect de‐ aniversare. La nunta fratelui tău, Pentru‐a noastră mulțumire, Îmbrăcat în straie albe, Atunci vei fi și tu mire. Un mire deosebit Frumușel, cu fața blondă, Curat și neprihănit, Fără patimi și osândă. Noi să dăm din viața noastră, Părinteasca ocrotire. Pentru fericirea voastră, Să plângem de fericire. Fericirea noastră este Pe pământ și‐ acolo‐n cer; Căci în cer te‐avem pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cosmin, și celor trei vlăstare ale sale care, peste ani, își vor aminti de mine. e câtva timp gândul mă poartă de a mai face încă o încercare temerară. Gândul acesta, din dorința de a deveni faptă, m-a așezat frumușel la masa de lucru și m-a îndemnat să scriu. Nu știu cum mă voi descurca, dar odată pornit la lucru, va trebui să insist pentru materializarea gândului inițial. Material am la dispoziție, urmează doar să-l ordonez, fiind compus din piese
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în cîte patru colțurili locului”. Acum vine vodă și la 23 februarie 1759 întărește stăpânirea acestui loc de către Chirvasie croitorul. Întrebarea e ce se face bietul Chirvasie cu atâta căsăret înșiat pe moșioara lui? Să vezi tu cum le ia frumușel bezmen (chirie) la toți. Apoi are de luat ceva parale, fără prea multă trudă - completez eu spusa bătrânului. Cât timp am vorbit despre Chirvasie, nu am stat locului și ne-am trezit în Ulița Fânăriei. Tot locul e plin de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
toți anii de când ne cunoaștem! Abia aștept ocazia, părinte. Acum, să nu mi-o iei în nume de rău, dar parcă mai plăcut era să tăifăsuim de adevăratelea. Dar, vorba ceea: de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Așa că scoboară frumușel din așternut și pregătește-te pentru gustărică. Afară-i o dimineață cum puține altele au fost. Soarele abia așteptă să ne dea binețe și apoi să ne însoțească cât îi ziulica de lungă... Am ascultat porunca - dacă poruncă se poate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un tip cu aspect foarte modern. N-avea mai mult de șaptesprezece ani. Prea tânăr. — Chestia asta, ăăă, pe care-ai făcut-o...e așa... o chestie mistică? —Ce-am făcut? —Ai încercuit locul unde stai. Puștiul era ridicol de frumușel. Eram bucuroasă că nu era fată. Competiția era și-așa destul de mare. A, faptul c-am încercuit locul? Am simțit o dorință diavolească. —Da, așa e. E un vechi ritual irlandez... —Chinezesc, a spus Brigit în același timp cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
recunoscător că am acceptat ideea cu scutecul pentru adulți. Am început și eu să râd. Oricât de ridicol arăta, trebuia să admiri siguranța de sine a omului. Era clar că moștenise șarmul celor din familia Mayville. și era și destul de frumușel, într-un stil dezordonat, gen Mark Ruffalo - asta dacă reușeai să faci abstracție de boneta de bebeluș. Ceea ce, desigur, era un foarte mare „dacă“. — Hei, mie aproape că mi se termină tura. Vrei să bem o cafea sau ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lege!...“ Ăsta era Titi, desigur, apretat și oblic, cu ochelarii lui delicați, argintii și chipul osos, electrizat. Tirbușonul Titi, cum i se mai spunea, mai puțin periculos, totuși, decât tăcutul și aparent tolerantul Gică Teodosiu, Grasul. Ambii treceau, senioriali, pe lângă frumușica Gina. Nu fiindcă nu le-ar fi plăcut sau că i-ar fi reproșat ceva. Nu, doar așa, din țâfnă mică, de colivie. „Ai grijă, când coboară ăia de la 218, mă chemi. Apartamentul 33 mi-l ții rezervat până la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scurte, ochii mari, mlăștinoși. Da, își amintea de acest fiu... un elev ordonat, premiant fără eforturi și bun sportiv. Directorul liceului nu-și stăpânise uimirea: „Eminentul nostru Mircea Claudiu Vancea! A furat, închipuiți-vă, doamnă, portofelul unui coleg!... O sumă frumușică, stimată doamnă. Incredibil! Cine și-ar fi închipuit, doamnă, incredibil“. Iar eminentul Mircea Claudiu recunoscuse, fără vreo ezitare, zâmbitor, privind drept în ochii directorului. Și nici măcar nu erau încă în anii de dificultăți materiale, după accidentul cu bicicleta lui Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
foc râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese puțin, strecurase cei 10 lei bacșiș în buzunarul halatului ei albastru. Toate la locul lor, ce i-o fi cășunat grasului? Tocmai dom’ Teodosiu?!, doar o știa, fuseseră vecini și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dai drumul la gunoaie, urâtule! Te-o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
curaj îți vor trebui în strâmtoarea asta. M-ai dorit, dar nu destul. Deși m-ai dorit aprig, adesea, copilărește. N-ai perseverat... Șampania, pulpițele dansatoarelor, glumele porcoase... zău așa, puteai deveni textierul cabaretului! Mătușile si domnișoarele te alintau, erai frumușel, zău așa. Flușturatic, isteț. Har? Har am doar eu, dar ai fi gasit artificiul care să simuleze harul. Textier la cabaretul Levcenco! Sau cabaretul ATOMICA sau clubul PĂSĂRICA. Un rege, un gigant! Ca mine, Giganta... Nu părea o glumă. Giganta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească. Un băiat frumușel, cu replică iute, fusese la începuturi Tolea Voinov! Numai bun de ronțăit între colții pofticioaselor colege de serviciu. La o bibliotecă, mai întâi, asaltat de bilețele provocatoare de la cititoare. La un magazin de discuri, apoi, vecin cu cel de nasturiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Lângă el... care se tot ferise să nu devină, cumva, victimă. „Da, da, înțeleg“ încerca profesorul să repete, dar nu reușea nici de data asta. — Dumneata ar trebui... ai putea înțelege aiurelile romantice, suferința aceea crudă, dilatată. Erai un băiat frumușel, vesel, transparent, nu-i așa? Totul era perfect, nu-i așa? Până la pățania aceea cu bicicleta... Profesorul icni, surprins de lovitura sub centură. Își reveni, însă, fulgerător, animat brusc de o excesivă vitalitate. Suise picioarele, americănește, pe fotoliul din stânga, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
egal, să știi. Încă din timpul nesfârșitei mele vieți, eram maestrul câtorva generații. Acum, ce mai contează... Am 99 de ani, ți-am spus. Am să mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al liniștii și ordinii, iar valoarea totală a colecției trebuie să fi urcat binișor în categoria sumelor grase, cu cinci zerouri. Pentru un om care, cu zece ani în urmă, nu avea după ce bea apă, fostul domn Dunkel se descurcase frumușel, chiar frumușel de tot. Conversația telefonică s-a încheiat, iar când Tom i-a explicat cine sunt, Harry s-a ridicat de pe scaun și mi-a strâns mâna. Cu toată prietenia, arătându-și dinții de dovleac într-un zâmbet primitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și ordinii, iar valoarea totală a colecției trebuie să fi urcat binișor în categoria sumelor grase, cu cinci zerouri. Pentru un om care, cu zece ani în urmă, nu avea după ce bea apă, fostul domn Dunkel se descurcase frumușel, chiar frumușel de tot. Conversația telefonică s-a încheiat, iar când Tom i-a explicat cine sunt, Harry s-a ridicat de pe scaun și mi-a strâns mâna. Cu toată prietenia, arătându-și dinții de dovleac într-un zâmbet primitor, un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
inima unei Mazzucchelli are, începând din acel moment, sarcina să facă tot ce-i stă în puteri ca să n-o piardă. Dar bărbații (după cum am demonstrat pe larg în capitolele anterioare ale cărții de față) sunt niște ființe proaste, iar frumușelul James Joyce s-a dovedit a fi mai prost decât mulți alții. Pentru că în vara aceea m-am împrietenit cu mama lui Nancy (detalii mai târziu), eram adesea invitat la cină în familie și tocmai în intimitatea căminului lor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce nu s-a dat până la 1 februarie a fost expediat către spitale, organizații de caritate și bibliotecile marinei comerciale. L-am ajutat să ducă la îndeplinire aceste sarcini lugubre și, chiar dacă edițiile princeps de la etaj au adus o sumă frumușică (în ciuda prețurilor de nimic pe care Tom s-a arătat dispus să le accepte pentru ca totul să se transfere într-o singură tranzacție, până în Great Barington, Massachusetts), nu mi-a făcut deloc plăcere să particip la demolarea imperiului lui Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]