1,236 matches
-
tulpini, apar zone acoperite cu o pâslă albă cu aspect prăfos, sub care țesuturile se îngălbenesc. Transmitere-răspândire. Pe frunze, ciuperca formează spori care sunt antrenați de vânt și pot infecta alte frunze și tulpini, dacă temperaturile sunt peste 20șC și frunzișul este ușor veștejit. Frunzele care se găsesc într-un mediu lipsit de curenți de aer sau cele care aparțin plantelor îngrășate excesiv cu îngrășăminte cu azot, sunt ușor infectate de această ciupercă. Transmiterea ciupercii se face sub formă de miceliu
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
dar mai ales de sporii de vară (uredospori). De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de miceliu în lăstari și sub formă de spori de rezistență (teliospori). Prevenire și combatere. De la plantele puternic atacate se taie lăstarii împreună cu frunzișul atacat, organe ce vor fi strânse și arse. Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor ce favorizează instalarea ciupercii. Trandafirul va fi plantat la distanțe care să asigure o bună aerisire a rozariului, iar tufele
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
are nevoie de sprijin (arac) pentru a se dezvolta pe verticală, iar frunzele sale arată altfel. În schimb, și salcâmul și mazărea au fructul în formă de păstaie, caracter esențial. Dar floarea și fructul apar târziu și sunt camuflate de frunziș. b. Prin ce procedeu combatem noi aceste insuficiențe? În ceea ce privește îmbogățirea percepției mijlocul nu poate fi altul decât prezentarea în fața clasei a unui bogat material intuitiv, frumos colorat. La științele naturii sau geografie excursiile sunt un prilej excelent de înzestrare a
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
brusc și acoperind retragerea ori o capcană pentru neavizați". Cronicarul polon Dlugosz relatând victoria unui detașament moldovean la 1422 asupra cavalerilor teutoni arată că moldovenii au ales dinadins pădurea ca loc al bătăliei „ca mai ușor să lupte acoperiți de frunziș și copaci, după cum e obiceiul și firea neamului lor". În aceste păduri de deal și de șes și-au găsit În primul rând refugiul înaintașii noș tri. Când se anunța primejdia, când cu ajutorul focurilor aprinse pe dealuri și a fumului
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
își ridică pline de cochetărie pălăriuțele. Rând pe rând, locuitorii pădurii se trezesc din somnul lung de iarnă. Ariciul își părăsește casa lui, săpată adânc în pământ. Ies din adăposturile lor și șopârla și broasca de pădure brună, ca și frunzișul în care trăiește. Melcii își deschid căsuța închisă pe timpul iernii cu un căpăcel. Gâzele încep să forfotească. Ciripitul păsărilor nu mai contenește: Cât suntem de ocupate!” Cu mare pricepere trebuie clădite cuiburile în care vor fi clocite ouăle din care
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Și în lunca verde Verde sus și verde jos Doamne cât e de frumos! Să vezi floricelele Să auzi păsărelele Să asculți pe greierași Și să vezi pe copilași Cum aleargă drăgălași După mândri fluturași.” Toamna Soarele nu mai dogorește Frunzișul se vestejește Strângem roade pe ogoare Și le punem în hambare Când se-ntâmplă asta oare? Toamna este considerată a treia fiică a Moșului An și se spune că este blândă, darnică, coaptă la minte și răbdătoare. și cum socoate
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Vremea este mai răcoroasă. Vântul aduce nori de ploaie. De aceea toamna plouă mai mărunt și rece dintr-un cer acoperit de nori. Cântecul toamnei învăluie natura. Toamna a coborât cu al său alai în copaci și le-a făcut frunzișul de aur. Norii se învăluie pe cer iar vântul la o adiere a lui smulge frunzele roșcate care plutesc spre pământ să se așeze lângă celelalte, formând un covor gros, ruginiu și mătăsos. Toamna oamenii muncesc cu îndârjire, zâmbind frunzelor
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
urmele neuniforme și adânci ale roților de căruță, era un chin și pe lângă bicicletă. Pe margini zăream cocioabe cu garduri (mai degrabă schelete de garduri) din leațuri strâmbe din loc în loc, întărite de unul-doi copaci, dar și ăia cu frunzișul rar. Mergeam la deal. La o adică, n-aș fi putut fugi nici înapoi, la vale, din cauza neregularităților drumului, de aceea salutam (cu un respect deosebit) pe oricine-mi ieșea în cale (bărbați bruneți cu mustăți mari, bătrâni îmbrăcați ca
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nici prieteni și nici admiratori, voi fi fericit să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nepământești, înecate în ceața de toamnă. Descopăr acolo, uneori, vestigiile anotimpului recent dispărut: un măr uscat, deshidratat, o nucă. Îmi place să rătăcesc, să aspir melancolia toamnei. Ascult ritmica picurare a ploii pe frunzele cafenii și îmi place să scormonesc frunzișul cu un băț, descoperind alune, un măr chircit, ghindă, într-o zi, o vulpe roșcată își ducea, vigilentă, puiul între dinți. Într-un loc, un cioroi zburlit, preocupat, se străduia să scoată nu știu ce din rădăcinile unui stejar. Apropiindu-mă atent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
domnule Marriott, am făcut tot ce am putut pentru tine. Ca să mă protejez, ți-am ordonat să distrugi acest bilet, la zece minute după ce l-ai citit. Noroc! B. Marriott s-a oprit în fața porții. Era aproape întuneric și umbrele frunzișului se întindeau lungi și negre peste strada umedă. Casa se întrezărea ciudat în amurg. În zilele ei bune fusese frumoasă și (Marriott își spunea în sinea lui) va avea grijă să fie din nou la fel, dar mai întâi ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
vremilor... Într un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu trăsături ale feței voluntare, ochi
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
vreme, măcinat de o suferință ascunsă, a plecat pentru totdeauna. Cortegiul funerar a oprit pentru câteva momente și în fața școlii noastre... Apoi, în aceea zi mohorâtă și rece, lutul jilav l-a înghițit pentru totdeauna... Toamne peste toamne au plouat frunzișuri însângerate peste ETERNITATE... Dar, atâta vreme cât măcar unul dintre învățăceii săi își va aminti de albastrul-oțelit al privirilor sale și îi va închina un gând de recunoștință, dascălul va continua să trăiască printre noi...
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
că am întâlnit-O pe Shri Mataji înaintea ta, nu am absolut niciun merit! Așa a fost să fie! Atunci a fost momentul meu, așa cum acum este al tău! În ceea ce privește jongleriile cu energia sau meditația... în vârf de copac, în frunzișul verii sau iarna, printre crengi înțepenite de ger... totul nu este nimic altceva decât rodul antrenamentului unei meditații zilnice și făcute cu conștiinciozitate. Bineînțeles, am exagerat nițel cu... copacul, cu... iarna... Meditează și tu cu regularitate și o să observi că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
arăt lumii aceleia, golite de orice valori, declinul mizer al trupului meu. Am râvnit singurătatea unei păduri sacre în care să părăsesc viața neștiut de nimeni; n-am iubit niciodată atât de mult ca acum stranietatea naturii. Obscuritatea fremătătoare din frunziș, murmurul difuz al apei, ciripitul păsărilor de aici aduc sufletului meu însetat de liniște o seninătate nesfârșită, aproape religioasă. Mi-a fost teamă că la Roma n-aș fi știut să mor împăcat. Aici nu mă mai tem de moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aia îngână adesea un cântec în care toamna e preludiul efemerității existenței: De ce codre mi te pleci fără ploaie, fără vânt, cu crengile la pământ? Și de ce nu m-aș pleca dacă trece vremea mea? Scade ziua, noaptea crește și frunzișul mi-l rărește. Alterare Când vine canicula, pojghița materiei începe să se altereze. În piatră, în pielea animalelor, în țesătura compactă a lucrurilor apar fisurări ascunse care permit atomilor să interacționeze unii cu alții: viața infinită se evidențiază printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cărări umbroase, evitând să întâlnim triburile războinice care nu mă acceptă pentru că sunt roman, și nici pe el, un aliat al romanilor. De aceea ne-am abătut prin locuri virgine, neexplorate, unde auzeam doar grohăitul mistreților și ciripitul surdinizat. Sub frunzișul compact al copacilor seculari era permanent întuneric și veverița sperioasă arăta că nu se teme de ființele omenești. Tocmai în locul acela am înțeles că totul rămăsese într-o stare originară: fiare, păsări, arbori și izvoare. Dăinuia o puritate sălbatică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că domnea o liniște totală. Își strecură mâna prin păr cu un gest de disperare. Se apropie de un copac, îl măsură din priviri apoi lovi cu piciorul de nenumărate ori în el. Îi venea să-l desfrunzească, iar din frunzișul lui să-i facă un covor pentru noaptea ce se lăsase cu suspine triste și reci. Parcurse din nou toate împrejurimile cu toate ungherele întunecate și era îngrozită de senzațiile pe care i le trezea acest impuls. Mâinile îi tremurau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Îngust, prin pădurea Întunecoasă. Deasupra se vedea din când În când o fâșie de cer, care mai Întâi se Înroși, apoi se Întunecă. În sfârșit, razele misterioase ale unei strălucitoare luni pline Începură să arunce umbre și pete difuze peste frunzișul pădurii. În acea clipă, Hugo le porunci oamenilor să se oprească. Descălecară Într-o poiană mai ferită și-l traseră și pe Simeon jos de pe cal. Apoi aprinseră un foc nu prea mare, Încercând să se adăpostească În jurul lui de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fost că a trimis ostași de Încredere care să-i omoare pe toți, pentru a nu se afla taina. Uite acolo, sub pădurice, s-a Întâmplat. Au Îngropat la iuțeală morții și au acoperit pământul Însângerat cu crengi uscate și frunziș. În scurtă vreme l-a spălat ploaia și nu s-a mai știut nimic. Dar dacă s-ar săpa acolo s-ar găsi puzderie de oase... Era și bunicul meu printre cei ce așteptau o răsplată mai bună. Întâmplarea a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
struni calul și o coti spre stânga, Într-o vâlcea lăturalnică, Îngustă și Întunecoasă. Tufișurile erau din ce În ce mai Încâlcite. Pământul fiind foarte vălurit, oamenii nu puteau intra cu coasa În acele colțișoare, astfel că vreme de zeci de ani se strânseseră frunzișuri moarte printre care de abia se putea Înainta. Câțiva aluni Își Încâlceau ramurile atât de strâns, Încât trebuiră să-și croiască drum cu săbiile prin hățișul sălbatic. Fratele Ulrich ceru un cuțit și Începu să reteze cu hărnicie crengile care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sălbatic. Fratele Ulrich ceru un cuțit și Începu să reteze cu hărnicie crengile care se-mpleteau Într-un perete de netrecut. După ce se osteni astfel o vreme, urmat de strădaniile celorlați, care se luptau și ei cu hățișurile sălbăticite, de sub frunzișurile putrede apăru o gură de vizuină, În care, cu oarecare greutate, se putea intra pe brânci. Aici e, spuse călugărul. Numai la Început e atât de Îngust. Înăuntru tunelul se lărgește și se poate Înainta În picioare. Pătrunseră În vizuină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atenție tunelul și spuse: — Domnule Bodo, nu vă fie cu supărare, nu cred că a putut ieși cineva. N-avea pe unde. Ați văzut ce greu am răzbit noi. și nu se vedeau nici un fel de urme. Numai mușchi și frunziș putred și crengi Îmbârligate care ar fi trebuit tăiate... Aici, dimpotrivă, sunt o mulțime de urme proaspete care duc Înăuntru. Cred că cei doi cavaleri au venit din vizuină, au ajuns Împreună aici și apoi Eglord l-a Înjunghiat pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
adresează discipolilor spunându-le că veșnicia cântului, a melopeei celeste nu poate fi pusă la îndoială. Unul susține că maestrul e un poet de natură pluricordă, iar altul că e cel mai aproape de Eminescu. O rază a soarelui a străpuns frunzișul bogat al copacului din curtea Casei Pogor și s-a oprit în creștetul capului pentru a-l elibera pe poet de suferință, moment să le reamintească celor din jur că "autorul Doinei e numai Mihai, noi ceilalți toți suntem doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să se roage la Domnul atotstăpânitorul, zicând: „Dumnezeule al părinților noștri, binecuvântează‑mă și Împlinește‑mi ruga precum ai binecuvântat pântecele Sarei și i‑ai dăruit fiu pe Isaac!” Ridicându‑și privirile spre cer, zări un cuib de vrăbiuțe În frunzișul dafinului și prinse a jeli de una singură, zicând: „Vai mie, nefericita, cine m‑a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit În ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m‑au alungat ei din Templul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]