770 matches
-
Serata dansantă împotriva cancerului de colon când îi sună mobilul. E Inky, și în fundal se aude un bărbat strigând. Vocea lui Packer. La telefon, Inky răsuflă greu, spunând: Muffy, te rog. Muffy, te rog, ne-am rătăcit și ne fugărește cineva. Spune: Am încercat la poliție dar... Și convorbirea se întrerupe. Ca și cum ar fi intrat într-un tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din ziarul de a doua zi e: „O editoare și un magnat al textilelor înjunghiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spre casă, spre cei dragi. Huliganism la camping Era la jumătatea lunii iunie 1980. O dimineață de vară splendidă revarsă peste orașul Bârlad un vânt călduț și o mireasmă proaspătă de flori. Soarele săltase peste Dealul Mare și încet, încet fugărea ceața spre albia râului Bârlad ce curgea liniștit zăgăzuit de o parte și de alta de maluri acoperite de iarbă și flori. Împreună cu frații mei Lascăr, Toader, Ștefan, Mitică am hotărât să sărbătorim ziua de naștere a Ilenei, sora cea
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
de tine ai întâlnit pe unul Gligorașco Moarte. Sigur că am întâlnit, părinte. Cum s-ar fi putut să uit așa un nume - Moarte? Întrebarea-i de ce l-o fi chemând așa? Apoi povestea-i lungă...Dar cum nu ne fugărește nimeni, am să ți-o spun: Cică unul din străbunii lui Gligorașco era fântânar. Sigur că numele lui nu era Moarte. Îl chema altfel - nu-mi amintesc acum. Povestea e că el săpa o fântână...Cum-necum, deodată o bucată de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Cu loviturile ritmice de ciocan pe nicovala covăliei în auz și cu mirosul de copită arsă în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
avem în față, în lungul uliței se aude tropot de cal, pocnet de bici și strigăt de durere... Ce se aude, părinte?întreb eu înspăimântat. Asta mă întreb și eu. Cred însă că vreun nenorocit care cine știe ce a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai văzut doar că bietul flăcău abia bleștea...Va cădea îndată și atunci îl vor lega burduf și îl vor duce la agie. Sărmanul flăcău. Oare ce o fi făcut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-se pieziș, pe mâna dreaptă, în care purta o mănușă de protecție, făcută din piele de vițel), s-a refugiat în stadola lui încăpătoare, unde începură, cu mare plăcere, a se scurge ceasurile sale de meștereală. Când Trandafira l-a fugărit să-i taie lemne pentru cuptor, abia s-a îndurat să lase șurubăitul. Tot la iuțeală, a silabisit și cartea poștală trimisă de Aurelian, cu mare dor de-acasă, înainte de Arhangheli. Măcar că-l furnica osteneala prin palme, nu a întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
banii de pe apartament mi-am luat mașină, cal, căruță. Că ne-am mutat; din oraș ne-am mutat la țară. Ea, din patru milioane jumate, și-a luat un lănțișor. De 60 de mii. Și, după vreo două-trei luni, am fugărit-o de-acasă. Și-am rămas cu toate alea, mașină... și-am găsit alta. Și aia mi-o pus capăt. Am vândut tot. Nu eram greu de păcălit de-o femeie. Era o stricăciune. Dar așa m-o prostit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
canibalismul nu mai are leac. Dar nici acesta nu este un necaz prea mare, pentru că îmblânzitorul i-a strigat unui vecin care, urmărind prin gard peripețiile cu ogarul cel rău, s-a încumetat să râdă: „O să vină vremea când o să fugăresc toate potăile voastre cu haita mea! Și, dacă vreau, și la oameni va sări!”. § Ți-ai notat în jurnal: Comparabil cu o bacterie care trăiește în stomacul omului. Niciodată - presupunând că ar tinde - nu va putea să cunoască întregul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de ermit crescură. Totuși, stratagema accesului restricționat n-a mai putut fi aplicată la venirea maimuțelor. 12 — Priviți, strigase Pinky într-o zi la scurt timp după ce fuseseră instituite orele de vizitare. E una și aceeași maimuță care ne-a fugărit în bazar. — Priviți, chicoti Sampath din postul său superior de observație, o bandă întreagă. — Maimuța mă urmărește, scânci Pinky, unde mă duc eu vine și ea. Se întoarse și-și privi încruntată fratele. Tu de ce te bucuri așa tare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui Sampath se cutremura într-un haos groaznic de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se petrecea prea repede ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o în gașcă, sări de pe crengile arborelui de guava și se îndepărtă. — Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
temperament. O brevieră, care împrăștia o putoare insuportabilă, odată ce sesiza că o discuție trenează, e inutilă ori de umplutură, salvând astfel timp prețios. Tot lui îi aparținea paternitatea jocului Xantipol, pentru relaxarea bibliotecarilor. Doi cilindri magnetici încapsulați în plastic se fugăreau pe o tăviță învârtită manual. Făceai pariu că la a treizecea tură se inversează ordinea pentru a cincisprezecea oară și câștigai. Pusese la punct și o cutie chirurgicală micuță, Hypercrat, cam de două palme, care făcea operații instant. O puneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a scăpat și de puii de arieni... PÎnă seara. A mers la un internet café, s-a uitat la vecinii de la mesele alăturate; jucătorii, nici un pericol, mitraliau niște bandiți pe care Îi fugăreau pe monitor cu mașinile, nici gînd să arunce vreo privire spre ecranul lui. După aproape o jumătate de oră, era În creierul mic al clinicii. Adică Într-un fișier pe care pînă atunci Îl considerase neimportant, DIVERSE. Pe a treia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a izbucnit În plîns. Apoi a vomitat. Verde, numai alcool și fiere. Veninul de care era plin și Thomas. A venit un picolo, a schimbat fața de masă. Jesper a băut o cafea, s-a Înviorat. „Trăim vremuri care ne fugăresc“, nu s-a lăsat Castor, „totul e hăituială, nu mai ai timp să trăiești, guști cîte puțin din toate, mai deloc... Mereu nesătui... vrem, vrem, vrem... Hai să bem, Thomas!...“. Apoi a tăcut pînă la ziuă. Thomas, care băuse tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și anticărnuri mi-a intrat bine în cap. Îmi iau cereale, ciuperci, mult hulita soia. Mi se pare că măcelăriile trăsnesc a miros barbar de hoit. Am ajuns să văd animalele vii, reconstituite, umblând pe pășune fără ca noi să le fugărim cu cuțitul. Ei bine, aceeași persoană ecologist ideologizată cu mai bine de zece ani în urmă ședea cu un vas la gâtul porcului să se scurgă sângele pentru sângereți. Închid ochii. Nu sunt la Oxford în ’99, ci la Sâncrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să mai pricepi ce a rămas rezonabil. Campaniile electorale sunt peste tot un circ și un Bingo la care câștigă Bush și Schwarzenegger. Pe de altă parte, când vin democrații lor la putere, trântește câte un Bill mucii în fasole fugărindu-se cu secretare pe sub mesele din Biroul oval. Anul trecut citeam în Times un articol care evidenția teama că societățile apusene sunt meaningless după Războiul Rece și că noi ăștia, tribalisticii de la marginea Evropei, mai avem o șansă că avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vin la curcan umplut, cu garnitură de jeleu și la plăcintă cu dovleac, plus ce mai poate fantezia fiecăruia. Thanksgiving este faimoasa Happy Turkey Day, ziua curcanului. Dar nu știm de ce fericirea este asociată bietului curcan, înfățișat adesea pe felicitări fugărit cu un satâr în jurul unui copac sau prăjit la un proțap în pădure. Este cel mai mare carnagiu de curcan din toată lumea. După care, se umple cu ingrediente și se pune la cuptor cam o jumătate de oră pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcut. Atât! Să fiu informată corect. Unde să merg, cui mă adresez. — Dosarul dumneavoastră nu e la noi. Interesați-vă la secretariat. La secretariat, stimată doamnă, interveni, melodios, cavalerul doctor Florin Dinu. — Care secretariat, ce secretariat? De opt ani mă fugăriți de la un secretariat la altul. Ca să aibă el timp pentru curve. Și-a făcut de cap cu toate putorile, n-ați luat nici o măsură. L-am adunat de pe drumuri, i-am dat numele strămoșilor mei, un nume vechi ca patria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
piuitul. Fiind un trafic de retragere spre casă, tot orașul era un univers de piuituri. Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la ale căror ferestre luminate electric nu se văd copii strigându-și temele, brațe goale de femei întinzând pe sârmă rufele, tata asudând pe răsaduri, câinele amușinând prin preajmă, dudul din care săream pe țigla casei, urmărind de sus copiii fugăriți de la Dunăre, loviți de aceleași brațe goale, cu tulpini de trandafiri, pe spate și pe mâini, toate, toate aveau să preceadă începutul a ceea ce avea să devină și a ceea ce este acum orașul. Eram orașul-fantomă, în orașul care se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tânăr preot negru. Mă surprinde plăcut mulțimea credincioșilor, dintre care mulți sunt tineri și copii, iar majoritatea se și împărtășesc. Lângă biserică, pe o stradă baricadată bine cu bare de fier, are loc o întrecere cu cai, în fața cărora sunt fugăriți doi boi. Nu mă prea încântă spectacolul șimi continui drumul spre Arles, unde ajung în după amiaza zilei. Orașul acesta este renumit pentru cele două mari vestigii antice, amfiteatrul și teatrul roman, pe care orice vizitator trebuie să le vadă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
este de nedescris: soția lui Esterházyi Ferenc a murit de holeră, Nádasdy și Mittrowski au avut-o de asemenea, iar soția celui de-al doilea și-a vărsat sufletul din această vale a plângerilor. Și pe Bethlen János l-a fugărit holera la Cluj, unde se va stabili; se spune că acela care moare de holeră este într-adevăr un "Scheisskerl" [cufurit], dar văd că vorbesc atâtea porcării, încît ele ar fi prea multe pentru gunoirea hotarului de la Nemeti; dar ce
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din loc, nu făceam nici un gest. Încă mai credeam, deși din ce În ce mai puțin, că ar fi de-ajuns ca el să se uite mai atent la mine ca să mă recunoască. De aceea stătusem liniștit toate aste două săptămâni, cât l-au fugărit profesorul Stan cu șleahta lui de urechiști și team-ul de bișnițari al vărului Victor. Numai că timpul trecuse, the game is over, mai era nițel și el intra În vamă și eu trebuia să aleg, sau rămân până În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cât mai devreme să vă sufocați cu toți, că nu ați văzut cum geme un popor condus de hoți. 2013 Livrescă Incert mai este acest spațiu! Iar timpul cu-ai lui colți de fier ne roade ca în Baudelaire, ne fugărește ca-n Horațiu. Shakespeare, și el a observat că timpul nu are hotar, ne-aleargă într-un mod barbar pe tot pământu n lung și-n lat. Schiller, asemenea cu ei, crede că timpul e pornit, ca o săgeată-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]