1,204 matches
-
care ți le port, dar dacă ele urmează să se transforme în ceva nenatural, prefer să te pierd și să-mi păstrez sufletul. Se lăsă din nou tăcerea. Nu se auzeau decât cărbunii care pocneau. De marginea sobei atârnau paltonul, fularul, căciula și mănușile. Obiecte pe care mi le oferise Orașul. Lucruri simple, care aveau totuși căldura lor aparte. — M-am gândit la un moment dat să-mi ajut Umbra să fugă și eu să rămân aici. Asta ar fi însemnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O să dureze, dar dacă ai încredere, o să-l primești înapoi. — Am înțeles. Și-a pus palma pe ochii mei și mi-a urat somn ușor. M-a trezit la ora două și jumătate. M-am ridicat, mi-am pus paltonul, fularul și mănușile. Pentru că mi-l atârnase lângă sobă, paltonul se uscase de tot. Fata își bea cafeaua tăcută. — Vrei să ai tu grijă de armonică? A dat din cap fără să scoată o vorbă. A luat armonica de pe masă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ani de zile, mulți ani în șir, bucureștenii vedeau la șosea o trăsură de casă în care era răsturnat un om de culoare verde, întotdeauna, chiar și în toiul verii, învelit cu un tartan pe picioare și înfășurat cu un fular la gât. Acesta era Eug. Stătescu care, în fiecare zi, când era vremea bună, venea la șosea ca să petreacă câteva ore în aerul curat și liber. și mulțumită faptului că se îngrijea cu stăruință, a putut trăi până la vârsta de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
jos, întâlneai mașinile de transport arse, distruse, ca și casele din cauza bombardamentelor, a cutremurului, mașinile bune erau pe front sau cărau materiale de construcții pentru clădirile în devenire. Mai mult, eram grupe de tineri și tinere care tricotam pentru front fulare, ciorapi, mânuși, flanele și le trimiteam la unitățile militare. Apoi ne duceam și curățam dărăpănăturile de la case, să înceapă reconstrucțiile. Am lucrat ani de zile la cenzura militară, eram cred trei-patru tinere care cenzuram scrisorile care plecau pe front și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
care altădată cheltuia fără nicio măsură, nu avea, cu siguranță, nicio rezervă. Tocmai se întreba cum să-i ofere bani fără s-o jignească, când năvăliră Panaiota, cu o tocă de blană îndesată până deasupra sprâncenelor, și învățătorul, cu un fular mare în jurul gâtului, care compensa fleandura ce-i servea drept palton. Totul e bine, Panaiota a fost foarte curajoasă, anunță de la început învățătorul, știind că Grigore ar fi putut să se îngrijoreze, dar concertul a început cu întârziere. Constantin și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cum e. "Și ce vrea să spună vorba asta, bosiac? Am mai auzit-o azi." Bosiacul e un om care nu are nimic de pierdut, afară de viață. Unul sărac lipit pământului, Filip... Învățătorul, cu cascheta peste căciula de lână și fularul peste fleandura lui de palton, intră în restaurant lovindu-și una de alta mâinile amorțite de frig. "E strașnic pe-aici", spuse el, aruncând o privire spre masa jucătorilor, de unde țâșneau înjurăturile și insultele. Să mergem la mine, o să fim
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care are un loc important în melancolie, nu există decât în viață și prin viață. După, ea nu mai e nimic. Nel, încă studentă, primi, în redacția ziarului unde făcea stagiu, vizita unui domn cu păr cărunt, înfofolit într-un fular mare, singura lui protecție față de frigul unei ierni deosebit de grele. Se ridică, emoționată, și se îmbrățișară. Era învățătorul. "Am dat peste semnătura ta în ziar, așa te-am găsit. Ai crescut mult, dar te-aș fi recunoscut, ai rămas aceeași
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întorci la prânz?" El izbucnește în râs: "Ce mai e și ciuperca aia?" "O beretă." "Roșie?" "Da, roșie. Ai ceva împotrivă?" "Nu, dar ansamblul..." "Ce e cu ansamblul? Ai curajul opiniilor tale!" Opinia lui e că părul ei, paltonul mov, fularul verde și bereta roșie, toate astea la un loc... Dar spune: "Părerea mea e că o beretă în culorile naționale ar fi fost de un mai mare efect." Cu o ridicare din umeri, îi notifică disprețul ei și trântește violent
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
legate de alte jocuri, amintind de realități asemănătoare vrâncene de felul: - Cine e mai sus? - Soarele. - Dar mai jos? Luna. - și mai jos? - Pământul. - și mai josă de pământ? - Lenca-ntoarsă. Se lovește cu mișca.” De asemenea, mișca (putea fi un fular, un prosop, la capăt cu ceva tare, un măr, o minge înfășurată) era folosită și în jocul „Gherdănica” care presupunea ascunderea celui desemnat ca să scape de lovituri. Era căutat, scosă din ascunzișuri (după sobă, sub pat, în tindă etc.) și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
telegramă, prin care eram invitat la festivitatea de premiere. De-atunci, din dimineața aceea, fiecare întîlnire cu Cezara mă bucură. Ea înseamnă pentru mine personajul aducător de vești bune. Vîntul rece, din dimineața asta, mă face să strîng mai bine fularul la gît și să grăbesc pasul. Cîțiva ingineri de la combinat au ieșit și ei din blocurile alăturate și se grăbesc spre stația de autobuz. Unii își duc de braț soțiile, care lucrează tot la Valea Brândușelor, poate chiar în aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
celelalte două schimburi. Azi nu am nimic de scris. Semnez paginile citite și închid caietul. Controlez din privire colțul cu echipamentul de protecția muncii, verific dacă stingătoarele de incendiu sînt pe poziție, apoi ies în curtea interioară, aranjîndu-mi din mers fularul la gît. Cînd ajung în birou va trebui să-mi notez în agendă "acord global" și "ventilatoare", altfel, prins cu treaba la stația de separare, s-ar putea să uit. Nu mi-ar fi deloc plăcut mîine, sau poimîine, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
făcînd un pas greșit?... Nu uita că și eu, ca și Demonul lui Lermontov, "în dragoste precum și-n ură,/ Eu sînt statornică, nu-nșel"... Tac și înghit în sec, simțind cum tot sîngele mi se urcă în obraji. Îmi aranjez fularul la gît, schimb mănușile dintr-o mînă în alta, aștept să-mi recapăt cumpătul, apoi șoptesc: Bine, Tamara, bine... Observ cum ochii ei senini se aprind, apoi strălucirea lor dispare sub o pînză subțire și transparentă, ca un licăr de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fină, să-l traversez, ca să ies la colțul clădirii Serviciului dezvoltare. Hala atelierului, lungă de vreo sută de metri, plină cu mașini-unelte, e încălzită de un curent continuu de aer cald, care mă face să-mi bag mîna pe lîngă fular să-l depărtez de gît. Spre capătul halei, la strungurile mici, lucrează numai fete, majoritatea calificate la noi în combinat. La Serviciul dezvoltare merg direct la inginera Petrache, să-mi dea studiul făcut de ea asupra gazelor folosite în combinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-mi închipui decorul viitoarei mele piese. Acțiunea se va petrece într-un birou ca acesta. Dar deocamdată totul e încă în fașă. Un muncitor a bătut în ușă, a intrat și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
opresc în fața oglinzii. Bag dosarul în sîn, mă uit în oglindă, mă privesc cu ciudă și-mi zic: Dumnezeii tăi de laș! Apoi, jap-jap!, îmi ard două palme că răsună încăperea. Îmi îndes mai bine casca pe cap, îmi aranjez fularul la gît, scot dosarul din sîn și ies, dînd un picior ușii să se închidă în urmă mea. Bat de două ori la ușa pe care e afișat programul săptămînal de lucru cu secțiile, apăs cu fermitate pe clanță, intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dau seama că nu sînt deloc delicat în gînduri, mai ales acum, la numai cîteva minute după ce am simțit că mă prăbușesc. Mulțumesc celor din birou pentru bunăvoință și ies. Afară, vîntul sfîrșitului de iarnă suflă cu putere. Îmi aranjez fularul la gît și-mi trag mănușile din mers, gîndindu-mă că nici iarna aceasta nu i-am făcut tatii rost de un camion cu deșeuri de lemn pentru foc de la vreuna din fabricile de cherestea. Poate prin luna mai sau iunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu orașul, vă rog!... Stai aici, lîngă mine, să auzi discuția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi îmbrac scurta de velur. "Doamnă"?!! se miră doamna Cristina, urmărindu-mă cu privirea. De cînd sînt doamnă pentru tine, că, acum cîteva minute, nu cred că vedeai în mine o doamnă!?... Stau cu privirea plecată, rotindu-mi în mîini fularul, încercînd să găsesc o explicație, să pot spune două-trei vorbe și să ies. Cristina îmi înțelege frămîntarea și mă lasă în pace, așteptînd să deschid eu discuția. Îi simt privirea cinică, de învingător, căci, la urma urmei, eu nu-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îngălbenit... Credeam..., strîng eu din umeri. Știu, răsuflă adînc doamna Cristina. Nu e deloc plăcut să se întîmple vreun accident la instalația de care te ocupi. Lucrez și eu în industrie, știu care-s legile... Acum, zic eu, potrivindu-mi fularul la gît, nu mă mai ocup de instalația aceea. Am alta, care e în construcție... Și-atunci?! se miră doamna Cristina. De ce ai telefonat la filamente? De instalația aceea m-am ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unul peste altul și închid ochii. Un somn greu, obositor pune stăpînire pe mine. Ce faci, Mihai, dormi? întreabă o voce de bărbat. Mă întorc: jos, în ușă, stă Dinu Zaharia. E îmbrăcat ca de plecare acasă: pardesiu elegant, bleumarin; fular de mătase gri; cămașă albă și cravată cu dungi roșii și albe; mănuși de primăvară; geantă diplomat japoneză din poliester negru armat cu fibră de sticlă, încadrată în două șine din aluminiu eloxat, care scînteiază argintiu. În mîna stîngă ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fata lor cu siguranță nu. Poate că și el îi măsurase grăbit, rămas pentru o clipă locului, pentru a-i lăsa să iasă pe ușă, atât de pregnanți - mama în haina ei lungă de blană, cu căciula de blană și fularul de mătase în culori vii, trecând dreaptă și îmbibată de parfum Yves Saint Laurent, tata cu palton negru gros. Eu așa i-am simțit că pleacă - impu nători și foarte pregnanți. (Pe cât de imaterială și imprecisă mă simt eu întotdeauna
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sine se studia doar la suprafață. Se privea atent în oglindă, își compunea cu migală anumite expresii faciale care să fie cât mai interesante pentru cei din jur. își alegea cu grijă îmbrăcămintea și accesoriile - nu numai accesoriile vestimentare, precum fularul, dar și ceea ce pentru el era tot un accesoriu important: tonalitatea glasului, mersul, gesturile -, totul pentru a fi interesant. Totul era planificat pentru a sublinia faptul că este o persoană interesantă. Era convins că a lăsa impresia unei persoane interesante
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și cu măria-sa, spătarul nostru, Dumnezeu să-l ierte. Vestea morții lui Gongea l-a mâhnit pe Zogru și-ar fi vrut să știe mai multe, dar Iscru povestea fără grabă toate peripețiile lui, căzut în genunchii înfășurați în fulare groase. Era trecut de miezul nopții, iar dinspre lac se auzea din când în când cum cade zăpada dintre crengile sălciilor. - Am plecat cu trei căruțe încărcate cu mâncare, damigene de vin și de țuică, șube, chiar și niște stinghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu sârg bani. Unul dintre ei, foarte înalt, își folosea această însușire prinzând bancnotele chiar din aer, pe deasupra altor doritori. Domnul director îi strigă: "Pe tine te știu, pe tine te știu!". Într-o clipă fetele își ridicară eșarfele și fularele până la ochi, iar băieții își traseră căciulile până la bărbie, ca pe niște cagule. Ochiurile tricotajelor le permiteau să vadă suficient de bine ca să-și continue vânătoarea. Una dintre fete îi strigă, în timp ce ridica înspre el mânuța cu degetul mijlociu drept
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oameni în stradă, ca în Franța. Socialiștii francezi și simpatizanții lor cred în ceva, stupid people-ul manipulat fără scrupule de PSD nu crede în nimic. Revoluțiile pornite la televizor, continuate de PSD și conduse pe șosea de Che Guevara cu fular tricolor sunt ca mașinile de curse conduse de Victor Ponta: pornesc vijelios și se dau peste cap în prima curbă. Unde a greșit Traian Băsescu. L-a învins sistemul? șeful statului se scufundă, încet, în ape otrăvite. Din interviul acordat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]