7,001 matches
-
Tati, dar eu vreau să vii acasă, să stai cu noi, copiii râd la școală că nu avem tată, că ai lăsat-o pe mama... Alina nu mai putu continua, izbucni în plâns și alergă la Lucica și Elena, care fumau lângă o fereastră larg deschisă. După ce doi dintre preoți, bolnavi și bătrâni, plecară ceilalți doi rămânând până la ziuă -, Gheorghe dispăru împreună cu Anghel, care nu reușise să ajungă la timp la înmormântare, în una din camerele hotelului. La scurt timp, îl
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mulți bani în joc, a venit timpul să dovedești că nu am investit în tine zadarnic, că nu te-am făcut deputat doar pentru că-mi ești frate... Petrache înlemni. Se apropie de Gheorghe, care se trezise ca prin minune și fuma liniștit, așezat în singurul fotoliu din cameră, și, cu o voce calmă, care nu prevestea nimic bun, îi replică: Domnule secretar, pardon, fost secretar cu probleme speciale, cred că supărarea pricinuită de moartea mamei sau alcoolul consumat v-a tulburat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe cele din placaj, pocnindu-le de pereții interiori. Niște bărbați se holbează la mine: — Io v-am zis că-i o femeie în lift. — Vai, o fată, i-e rău. Ți-e rău, donșoară? — Aiurea, n-o vezi că fumează? — Dădeai, idioata dracului, foc la bloc! — E o zdreanță. E beată, nenorocita. — Boschetaro! — O drogată. — Cine ești, fă, aurolaco? — Nea Gică, cheamă, bre, poliția. — N-am credit. Manuela Mureșan Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deja foarte obosiți, am trecut practic de la o spaimă febrilă, incertă, la o indiferență oarecum controlată. Tratamentul a început cu administrarea a 150 de miligrame pe zi și efectele s-au făcut simțite în mai puțin de-o săptămână. Antonia fuma țigară de la țigară de nerăbdare, căci spera să reia cât de curând obiceiul vizitelor la rude și prieteni împreună cu băiatul nostru. Trebuie să remarc aici că soția mea nu e o fire prea veselă și eu, personal, nu pot să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ca din pământ, plutonierul Ciocoiu, cu cascheta într-o rână și cu un rânjet dement. Motanu se scobește în nas, liniștit, când palma grea a plutonierului îl plesnește peste ceafă. Motanu se chircește și mai încasează două picioare în burtă. — Fumați, ai? Futu-vă muma-n cur! Bă, leșinaților, la treabă, bă, că stă producția, fi-v-ar rasa a dracului! Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la el și să ne aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bunicul meu, nu contează picioarele. Nu pot să stau în biserică. Îmi zice o babă să rămân în picioare că sunt tânără. Și vomit din nou, apoi ies afară și mă așez lângă doi țărani care vorbesc despre fotbal. Tata fumează și se plimbă dintr-o parte în alta, mama dă din picior, lângă ea o tipă stă picior peste picior. Toată lumea își bate joc de bunicul meu, peste tot numai picioare, vorbesc despre picioare și dau din picioare, deși el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
perfectă. Eu sunt opusul. Îmi deschid fermoarul gecii de parcă aș derula înapoi. Colegul din dreapta mea renunță la pantaloni de parcă s ar debarasa de ceva ce nu-i folosește. Stabilesc la ce renunț dacă pierd și jocul următor. E previzibil. Aș fuma, dar nu mă lasă mama. Ea nici poker nu mă lasă să joc. După o oră mai împărțim masa doar trei oameni. Colegul nu mai face parte din film. A renunțat în momentul în care doar tricoul îi mai ascundea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai ales să existe. În vârful patului, mătușa tușește. Te pomenești că acum îți trebuie pastile și pentru răceală. Și singurul ochi cu care vede mă imploră. Mă imploră ori să moară, ori să se teleporteze în trecut, acolo unde fuma iarbă și visa să facă dragoste cu Nichita. Pe rafturi, lângă ea, cărțile sunt aranjate în ordine alfabetică. Un singur scriitor îi lipsește. — Grija ta, acum, în prag de moarte, e că n-ai toate cărțile, ă? — Nu o mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă senin. Ținea pisica strâns în brațe, m-a luat blând pe după umeri și m-a poftit înăuntru. Am străbătut curtea imensă, străjuită de stejari, fără să bag de seamă ceva neobișnuit. M-am trezit la masă euforic, bând cafea, fumând cu poftă, gesticulând amplu, povestindu-mi viața anostă și drama profundă prin care treceam. Știți unde aș putea să dorm la noapte, o pensi une, orice? am întrebat-o aiurea. — Poți rămâne aici, dormi cu pacienții în salon. Sunt cuminți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o și mi-a plăcut. Mi-am adus aminte că mai aveam un pic de iarbă, undeva, pe șifonier, era un chiștoc vechi de câteva luni. Vrei să fumăm niște iarbă? — Da. Am tras câteva fumuri și ne-a luat repede, am început să ne înghiontim, dă-te mai încolo, ba tu, și m-a pufnit râsul, am zis că mă mut și râdeam ca prostul, mă mut ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cheamă Adi Minune. Roxana Melnicu La prânz Am oprit mașina în drep tul vechii biserici ca să se mai urce cineva. Trântisem por tbagajul când un om fără o mână mi-a spus: Șefu’, dă-mi o țigare. N-am, nu fumez, i-am azvârlit. Am tras apoi de sub scaunul șo ferului o geantă și am scos un pachet în care mai erau două țigări. Știu că o să vi se pară ciudat, dar am țigări, deși nu sunt fumător, am spus. Ai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma încă din liceu împrăștiind fumul cu mâna, și, când ofițerii se dădură în lături, să-i facă loc, Tom, parcă știind că-i în sală, strigă tare numele iubitei lui, al Irinei. De unde-o știa? Unde se cunoscuseră? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma încă din liceu împrăștiind fumul cu mâna, și, când ofițerii se dădură în lături, să-i facă loc, Tom, parcă știind că-i în sală, strigă tare numele iubitei lui, al Irinei. De unde-o știa? Unde se cunoscuseră? Când? Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-le din urmă. Nu pe-acolo. Prin dreapta! le strigă alt soldat. Curtea dreptunghiulară a liceului, împrejmuită cu un grilaj de fier, gemea de lume: copii, femei, bătrâni, mame cu plozi în brațe, și, din loc în loc, oștenii cu ordinea, fumând și glumind între ei, bine dispuși ca niște oameni sătui care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai întâi să te spovedești, să ții post și abia apoi te va împărtăși. Ți se face lehamite și renunți, mai ales că, după spovedanie, s-ar putea să ți se spună că nu meriți decât agheazmă sau nici atât, pentru că fumezi, de exemplu. Bine, eu știu că fumatul nu e sănătos, dar fumez de 40 de ani, asta înseamnă că reprezentanții bisericii au decretat că eu nu mai am voie să mă întâlnesc cu Dumnezeu, să încerc să-l caut, să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
va împărtăși. Ți se face lehamite și renunți, mai ales că, după spovedanie, s-ar putea să ți se spună că nu meriți decât agheazmă sau nici atât, pentru că fumezi, de exemplu. Bine, eu știu că fumatul nu e sănătos, dar fumez de 40 de ani, asta înseamnă că reprezentanții bisericii au decretat că eu nu mai am voie să mă întâlnesc cu Dumnezeu, să încerc să-l caut, să mă înalț către El?!?... Vedeți, catolicii nu fac așa: cine vine duminica
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Sper că nu te deranjează că nu te-am consultat înainte. Va fi bine, vei vedea. - Sunt convinsă. Mă bucur de invitație. S-a așternut liniștea. Kilometrii dispăreau unul după altul, înghițiți sub roți. Câte un popas scurt, o țigară fumată în grabă. Drumul șerpuia printre dealurile pline de vii care încă mai păstrau parfumul aromat al strugurilor. - Cum l-ai cunoscut pe Mihu? - Întâmplător. Știi ce se spune, cele mai frumoase lucruri în viață sunt cele care apar din întâmplare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și încerc să nu fug. Mai ales de mine. Ai simțit vreodată că ai vrea să lași totul în urmă și să te pierzi în lume? Necunoscut și neștiut de nimeni. Doar tu și cerul... Și uneori, ploaia... Maria XXIV. - Fumezi? Nu m-aș fi gândit. Cu ce-o să mă mai surprinzi data viitoare? - E prima țigară după 20 de ani. În drum spre tine, am intrat în localul de lângă redacție și am cumpărat cafelele astea. Nu era aproape nimeni, dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
am cumpărat cafelele astea. Nu era aproape nimeni, dar se simțea un ușor iz de fum amestecat cu cel de cafea proaspăt măcinată. Pe loc mi s-a făcut o poftă teribilă, deși după cum ți-am spus, n-am mai fumat de 20 de ani. Și nu cred că voi mai fuma alta în afara acesteia. A fost un capriciu de moment, o plăcere nevinovată, cum se spune. - Nu știu dacă intuiesc bine, dar cred că ai fost întotdeauna spontană. - Ai ghicit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un ușor iz de fum amestecat cu cel de cafea proaspăt măcinată. Pe loc mi s-a făcut o poftă teribilă, deși după cum ți-am spus, n-am mai fumat de 20 de ani. Și nu cred că voi mai fuma alta în afara acesteia. A fost un capriciu de moment, o plăcere nevinovată, cum se spune. - Nu știu dacă intuiesc bine, dar cred că ai fost întotdeauna spontană. - Ai ghicit. Nu m-am numărat niciodată printre cei care își calculau cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
l-a înroșit, pentru a-i lua pământul, forțat, din Rotonda. Dacă nu răcnea nevastă sa pe afară, o omora, bătând-o de pereți. Beraru Era un bărbat scurt și gras, dar nu avea burtă, era de culoare măslinie și fuma de scotea un fum negru și gros, ca o locomotivă cu cărbuni. Purta pantaloni largi și un sacou cu doi nasturi. Cămașă albă și o cravată pe măsură, în picioare avea pantofi bine lustruiți, încât puteai jura că sunt noi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se folosea de următoarea formulă: Zmeii mei, aicea să veniți, încoa! Iar copiii erau așa de mândri și de bucuroși că-i numea zmei. În timpul liber el se delecta cu licorile lui Bachus, pe care le găsea la dugheană și fuma trabuc. Ultima dată a stat cu chirie la crâșmarul Dumitru Cristescu, unde și-a găsit obștescul sfârșit și i-au făcut autopsie pe prispă, că era vară și se umflase. Nu mai avea plămâni, doar un singur ciot de plămân
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Paraschița cu Cozma nu a avut copii, singurul ei copil a fost Butnaru. Butnaru era un bărbat de talie mijlocie, cu o frunte înaltă că nu se mai termina din cauza unei chelii fără de sfârșit, care era arsă de soare. Nu fuma, nu era bețiv. Butnaru i s-a spus pentru că făcea butoaie și era singurul meseriaș între ale dogăriei. S-a însurat cu Ilinca, o femeie frumoasă, adusă tocmai de la Suhuleț. Dar nici cu Butnaru nu îmi era rușine, era frumos
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
spital. A stat mult într-un spital din Craiova, unde a întâlnit mulți pocăiți: creștini după Evanghelie. Lăsat la vatră, inapt pe motiv de invaliditate, Lucache a trecut la sectari și nu a mai făcut fapte rele: nu a mai fumat, nu a mai băut și nu a mai furat. Nu că nu ar mai fi fost în stare, că putere tot avea, lua sacul de o sută de kilograme subsuoară și pleca cu el la fugă. Cu Anica lui a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
inevitabil. Dar nu poți să imiți un prost, nici un impostor. Cel mult îl compătimești. INGINERI Am auzit odată un profesor de la Politehnică; am avut impresia că asist la un balet de urși. Dacă într-un salon, într-un colț, unul fumează și tace, ăla e inginer... Inginerul e practic, savantul nu e practic. Când i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, că s-a mai găsit o aplicație, el a spus: care e, mă? Uite care... — Ca să vezi
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]