1,628 matches
-
personaj, acel „eu” alienat, bântuit de obsesii și fixații, va deveni mai târziu eroul ficțiunilor omonime din Fisura (1985), Panic Syndrome! (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor) și La revoluția română (2000). Depersonalizarea individului, prins iremediabil în sistem, primește conotațiile unui ritual funebru de trecere, dar moartea nu e decât o inițiere într-un absurd și mai absurd („agenții” sau funcționarii morții sunt inexpresivi sau ironici, cinici, asemenea unor agenți de securitate sau funcționari de partid). Fisura trimite la parabola universului concentric-concentraționar din
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
comparativ, București, 1887. Traduceri: Goethe, Egmont, pref. trad., Iași, 1876; Schiller, Omagiul artelor, București, 1882. Repere bibliografice: Albumul Societăței „Junimea”, SDL, IV, 314; Encicl. rom., I, 711; Maiorescu, Critice, II, 141, 151, 153, 160; C. I. Istrati, I. Bianu, [Discursuri funebre], AAR, partea administrativă, t. XXXVI, 1913-1914; Iacob Negruzzi, Dicționarul „Junimei”, CL, 1925, iunie; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, București, 1931, 75-77; Marian Popa, Călătoriile epocii romantice, București, 1972, 93-94, 104, 112, 287-288, 343; Dicț. lit. 1900, 718; Faifer, Semnele
QUINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289075_a_290404]
-
timpul, sensibilitatea proprie, vădit modernă, simțul muzical deosebit, experiențele variate și, poate, noi lecturi ies la suprafață. Și dacă Stanțe, Cântecul crinului roșu ș.a. mai păstrează fibre vechi, alte poeme, precum Oraș cu amăgiri deșarte, Nevroză, Vechi motiv flamand, Imnul funebru de Chausson sau ciclul Toamna denotă apropierea de simbolism. Printre slujitorii acestuia, poetul face către 1910 figură distinctă, dar boema sa agitată îl împiedică să aprofundeze căutările. Tipărită târziu, lăsând deoparte câteva poeme apărute în presă, ce frapau prin lexic
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
elină și neogreacă, știind ceva turcește și, poate, și vreo limbă modernă, a lăsat numeroase și amestecate scrieri, unele greu de identificat, cu profil istoric, filologic, literar și teologic. A întocmit planuri de reformă școlară, memorii, encomioane, discursuri patriotice sau funebre, manuale, o gramatică,versuri ocazionale și traduceri, ca Istoria bisericească după Meletie de Arta. Proiecta o istorie în grecește despre Țara Românească, din care au rămas un Poemation cu versuri despre originea românilor, o cronică a evenimentelor din perioada 1768-1810
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
dat în 27 ianuarie 1869 în Cernăuți spre folosul Fundăciunei Pumnulene, Cernăuți, 1869; Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina, Cernăuți, 1869; Lumine și umbre, Cernăuți, 1870; Raul, Cernăuți, 1875; La gura sobei, Iași, 1876; Discurs rostit la serbarea funebră ce s-a ținut la Iași la 1 octombrie 1875, Iași, 1877; Legenda Nurului, Iași, 1877; Poeme, pref. G. Sion, Iași, [1894]; Poezii alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 191-193; Pop, Conspect, II
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
arhiepiscop de Strigoniu (1553) și - supremă recunoaștere a meritelor sale excepționale puse în serviciul casei de Habsburg - este numit regent al Ungariei (1562). Prinț al Bisericii, O. îl încoronează pe Maximilian ca rege al Ungariei și tot el rostește discursul funebru la moartea lui Ferdinand I. Diploma de reînnobilare ca baron imperial, în 1548, îi va reaminti originea și genealogia ilustră ce îl legau de vechi familii domnitoare românești.Detractorii și invidioșii nu au lipsit să se manifeste în fața acestei personalități
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
de turiști. Potrivit lui Lörinczi, examinarea crucilor pictate din cimitirul vesel indică Începuturile lucrării lor În anii ’50, și nu În anii ’30, așa cum pretindea Stan Ion Pătraș, Întemeitorul acestei tradiții. După un excurs comparativ asupra mai multor specii de lamentații funebre În Europa Centrală și de Est (Între altele, pe marginea unor culegeri de texte ale lui Simion Florea Marian și Béla Bartók), autoarea analizează evoluția crucii policrome de la Săpânța pe baza a cinci cruci (datate În 1939, 1948, 1959, 1965
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
termenilor, utilizarea majusculei ca grafem simbolic, polisemia ș.a.), prin paralelisme, repetiții și refrene, dar mai ales printr-o recuzită specifică poeticii simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra 3), enigma estetizantă (are și un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru, căutarea de noi orizonturi și călătoria (corabia, pelerinul, drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele, parfumurile rare și florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc aerul de artificiu și decor, de scenerie manieristă. Acuzat de
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
lamentații defetiste, refuzând cu un aer sapiențial existența, hic et nunc, a excepționalului. Ca români, am știut întotdeauna să proslăvim posteritatea. În perimetrul nostru, moartea convertește atâtea figuri triste ale istoriei în efigii perene. Doar pentru că nu ne angajează, discursul funebru devine encomiastic. Poarta admirației noastre este deschisă, aproape grotesc, spre cimitir. La noi, orice demers etic pare a fi compensator, orice cuvânt laudativ, o specie a necrologului. Dar „vremea s-a scurtat acum” (I Corinteni 7, 29). Să privim spre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ba chiar i-a adus un emoționant ultim omagiu la înmormântare: ca și Ioan Petru Culianu, el a citit cu acel trist prilej câteva pagini din opera dispărutului. Maestru al artei de a supraviețui, Bellow a compus un frumos elogiu funebru și pentru Allan Bloom, acum inclus în Ravelstein cu minime schimbări, dar într-un montaj care-i răstoarnă sensul. În roman, „Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cred c-a și ajuns în depărtatele Antile. Dacă-l găsești, ogoiește-l, căci trebuie să fie tare necăjit: și-a uitat tamburina, uite, iar eu am găsit-o. Taram-taram-tam... Hai, Queequeg, mori acum, iar eu o să-ți cînt marșul funebru! Ă Am auzit - rosti în șoaptă Starbuck, privind prin spirai - am auzit că unii oameni bolnavi de friguri se pomenesc vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e! Ă Nu ești tu cel ce mi-ai făurit piciorul? Nu tu mi-ai meșterit ciotul ăsta? Ă Ba, cred că da. Catarama se ține bine, domnule? Ă Destul de bine. Dar ia spune-mi, ești și antreprenor de pompe funebre? Ă Sînt, domnule. I-am făcut coșciugul ăsta lui Queequeg, dar acum m-au pus să-l transform în altceva. Ă Ce fel de păgîn nemernic și ahtiat de cîștig ești, de faci într-o zi picioare, a doua zi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
viața de apoi... Ă înainte! Cîrma în vînt! tună Ahab către oamenii lui. Dar oricît de repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să nu audă plescăitul cadavrului aruncat în apă, după cum corabia însăși nu putu scăpa de botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce Ahab și corabia lui se depărtau de Bucuria îndoliată, ciudatul colac de salvare atîrnat la pupa ieși brusc la iveală. Ă Ia uitați-vă colo, oameni buni! strigă un glas de cobe în urma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Da, domnule, făcu Stubb, s-a încurcat în saula dumneavoastră, mi se pare că l-am văzut cum îl trage peste bord. Ă Saula mea? Saula mea? S-a dus? S-a dus? Ce înseamnă vorba asta? Ce clopot funebru sună în ea, de tremur ca o clopotniță? Și harponul! Căutați-l printre sfărîmăturile alea îl vedeți? Oameni buni, găsiți-mi fierul, fierul Balenei Albe... Nu, nu, nu! Nebun blestemat! L-am aruncat cu mîna asta! Harponul e-n spinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dădea următorul exemplu: nu e suficient să scriem Mavrocordat: 3, 5, 6, <9>, 10, ci să facem precizările de rigoare: Mavrocordat, Nicolae, viața lui, 3; căsătoria sa cu Pulheria, 5; raporturile sale cu Bergler, 6; intrigi contra lui, <9>; discurs funebru la moartea sa, 10. Desigur, nu trebuie să cădem În extrema cealaltă și să dăm În indice mai multe informații decât sunt În text. D. Russo amintea de ediția Hronicului lui D. Cantemir, unde, la un text de 500 de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fără a ignora însă nici sursele moderne, germane sau italiene. Pentru audiența lor în epocă, textele i se retipăresc frecvent, în timpul vieții, cât și după moarte, pe tot parcursul veacului al XIX-lea. Trecând peste câteva versuri scrise la ocazii, funebre sau „veselitoare”, pe care le dedică unor personalități ecleziastice sau laice (Ioan Bob, T. Meheși, D. Vaida, S. Vulcan), tânărul autor e ispitit să-și încerce „măiestria”, spre a gusta din „rodul plăcut” al unor ample alcătuiri „poeticești”. Deschide șirul
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
Iar pân’ să-l scrie - trece anul. Ii spui și pare să-l surprindă: Și-a strâns sprâncenele mirare... Se uită poate și-n oglindă Și-ntreabă: Cine-i ăsta, frate? Îți scriu rețete păsărește C-o mutră doctă și funebră, Când opera dacă-ți trăiește Tu faci, scriind-o, ca de febră. Apar noi undițe, năvoduri De-a pescui greșeli - și, poate, În papură să cauți noduri Devine-o specialitate. Așa-i cu gintea criticastră: Cu ea, și-aprind doar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
morții, din respect pentru ceea ce se cuvine în fața ei, imaginea unui sicriu înconjurat de coroane și de chipuri plânse mi s-a impus privirii, pentru o clipă. Vocea lui Șah s-a auzit din nou, măturând parcă vedenia acelor obiecte funebre. A vorbit despre o moarte precedată de interogatorii, de torturi, de violuri. Și despre o îngropare într-un morman de cadavre, printre corpuri anonime... Am ajuns, în momentul acela, în curtea mare din fața unei foste ferme, transformată în restaurant. Îl
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ținând la nas sticluțe cu eter. Oameni străini, ciudați și ceremonioși, luau în primire porțile îmbrăcându-le în pânze de doliu, transformându-le în negre, spăimântătoare arcuri de triumf; nimic nu era mai bine organizat în orașul acela decât ceremoniile funebre (G. Bogza, 1968, p. 172). Însoțit fiind de ironie sau portret, efectul constatării este și mai puternic: Dl Guță Tătărescu e un june norocos și ferice. Dotat cu fizic, voce și inteligență de tenor, dl Guță a ajuns grație acestor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dintre creator și creatură. Fariseii simbolizează aici omul care În fața luminii soarelui Își Închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e Întuneric absolut, ori cu cel care, la auzul Logosului divin, Își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale Împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt În aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților și ologilor, al posedaților, devenind, ei, cei care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Bacovia și Paul Verlaine, din care tradusese -, poezia lui B. are o unitate tematică la limita monotoniei. Natura „neurastenizată”, cerul de „cenușă”, asocierea frecventă toamnă-moarte, „paloarea ftiziei în frunze” compun un arsenal poetic previzibil. În noaptea „lichidă” se strecoară nota funebră a unui „timp bolnav”. Plânsul interior, mai mult enunțat decât trăit, tristețea („culoarea iubită îmi e cenușiul”) alunecă în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
zori. Adoptă jargonul comerțului ilegal, Îmbogățindu-și Întreit vocabularul. Învăță să spună la alcool „pileală“, „drojdie“, „trotil“ și „udătură“. Iar pentru localuri folosea cuvinte ca „bodegă“, „crâșmă“, „speluncă“ și „birt“. Învăță coordonatele barurilor clandestine din tot orașul, antreprenorii de pompe funebre care umpleau cadavrele nu cu lichid de Îmbălsămare, ci cu gin, bisericile care ofereau ceva mai mult decât vinul de Împărtășanie și frizeriile ale căror sticle de colonie conțineau licoarea uitării. Lefty se familiariză cu malul râului Detroit, cu golfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai târziu cadavrul. Lefty s-a ocupat de pregătirile pentru Înmormântare. A comandat coșciugul, a ales locul, a comandat o piatră funerară și a plătit ferparele din ziar. Pe vremea aceea emigranții greci Începuseră să apeleze la antreprenorii de pompe funebre, dar Sourmelina a insistat ca priveghiul să se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala Întunecată, unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru yia yia. Altă babă poate moare și Încearcă să ajungă lângă soțul meu. Dar pregătirile ei de Înmormântare nu s-au terminat aici. Desdemona nu și-a ales numai lotul pentru mormânt. Și-a ales și antreprenorul de pompe funebre. Georgie Pappas, fratele lui Sophie Sassoon, care lucra la firma de pompe funebre T.J. Thomas, a venit În casa de pe Middlesex În aprilie (când o criză de pneumonie arăta promițător). A adus cu el mostrele de sicrie, urne funerare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu. Dar pregătirile ei de Înmormântare nu s-au terminat aici. Desdemona nu și-a ales numai lotul pentru mormânt. Și-a ales și antreprenorul de pompe funebre. Georgie Pappas, fratele lui Sophie Sassoon, care lucra la firma de pompe funebre T.J. Thomas, a venit În casa de pe Middlesex În aprilie (când o criză de pneumonie arăta promițător). A adus cu el mostrele de sicrie, urne funerare și aranjamente florale, s-a dus cu ele În casa de oaspeți și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]