749 matches
-
aproape că a ras Roma de pe fața pământului, ce mai ai de spus? replică Vitellius, roșu la față de mânie. Oare apele care au distrus podul Sublicius tocmai când Otho se pregătea să pornească împreună cu trupele sale nu sunt un semn funest? Am auzit că apele au inundat orașul, au distrus casele, au înecat oameni, au distrus grânarele, provocând foamete... Ăsta-i un semn bun de la zei, după tine? — Fără să mai punem la socoteală că poporul roman simte deja ororile războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a mai dat un edict: vrea ca toți prezicătorii să părăsească Italia până la 1 octombrie. Nu știu de ce a ales tocmai data asta, dar știu că mulți au fost omorâți pentru că i-au prezis împăratului că va avea un destin funest. — Dar tu de unde știi toate astea? îl întrebă acru Hyrpus. — Uiți că am venit de la Vienna. — Vienna? exclamă Hyrpus, și chipul i se lumină. E un oraș antivitellian, din câte știu. — Eu știu doar că am luptat în arenă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu ochii tăi. Marcus completă: Pe când mă aflam la Vienna, am aflat că în timpul unei ceremonii publice un cocoș s-a așezat mai întâi pe capul lui Vitellius, iar apoi pe umărul lui. Prezicătorii au zis că e un semn funest și că Vitellius va fi ucis de un cocoș. Valerius se uită repede la Marcus, apoi la Proculus. Întâlni privirea celui din urmă. Proculus îi puse o mână pe umăr. — Vino, trebuie să continuăm antrenamentul. — Așteaptă, maestre! strigă Hyrpus. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se începeau acțiuni militare sau politice, Vitellius își luă titlul de pontifex maximus, organiză alegeri pentru zece ani și se numi pe sine consul pe viață. Gestul lui, ce trăda disprețul față de vechile tradiții romane, fu interpretat ca un semn funest. În acele zile, mesagerii îl înștiințară pe Vitellius că legiunile din provinciile africane - Aegyptus, Syria, Judaea - îl aleseseră împărat pe Vespasianus la calendele lui iulie. Provinciile din Illiria - Pannonia înainte de toate - se aliaseră cu Vespasianus, recunoscându-l ca împărat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
33 Antonius Primus își opri calul lângă un copac. — Mai avem câteva mile, și am ajuns. Din vârful colinei, privi peisajul din fața sa. În lumina puternică de sfârșit de august - fusese o vară foarte călduroasă și secetoasă, în anul acela funest al războiului civil -, zări zidurile orașului Poetovium, cel mai frumos din Pannonia, ridicat pe malul de mizănoapte al Dravei. Râul străbătea marea câmpie, îndreptându-se spre Dunăre; galbenul întunecat al câmpurilor de floarea-soarelui alterna cu verdele viței-de-vie de pe dealuri. Emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mesele învecinate îl observau, unii cu simpatie, alții cu ostilitate, așteptându-i reacția. Continuă să privească pe fereastra din fața lui. Printre zăbrele se vedea cerul Romei, pe care vântul de miazănoapte îngrămădea nori întunecați, ce apăsau orașul ca o prevestire funestă. O pală de vânt mai puternică aduse înăuntru câteva frunze uscate, ce se împrăștiară pe masa lui Skorpius. Acesta se ridică în picioare. — Nu ucizi niciodată! strigă. Dar în Gallia voiai să ucizi. Ai sărit la gâtul împăratului, nu? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și, fără un cuvânt, și-l înfipse în piept. Se prăbuși pe pardoseală și muri fără să scoată un geamăt. O furtună cumplită se abătu asupra Romei, deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Steagul.” Trec imediat pe Bordel, pentru armonie: „Grație revistei noastre, pentru prima dată cuvintele anus și vulvă Își pierd caracterul malefic și devin ceva magnific”. Mare păcat că și-l pierd, căci ce poate fi mai fastuos decît un anus funest, Într-un context magnific. Un context adecvat ar putea fi revista numită la Începutul paragrafului, unde Dan Ioan Mirescu, cutremurat de admirație, Își glorifică patronul „care-a cheltuit 15 milioane, banii lui, În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
definirea chestiunii orientale nu se cuvine să omită pe cea care neagă însăși existența ei. I. G. Pitzipios afirma că ființa mai curând o “pseudo-problemă a Orientului” și că “reorganizarea Principatelor dunărene” era o “chestiune specială a Imperiului Otoman” cu “funeste consecințe pentru lumea întreagă”. De altfel; legitimiștii inveterați și obtuzi, otomanii fanatici, din pricini ușor de bănuit, se străduiau să atribuie destinului posesiunilor sultanului atributele funcțiilor strict interne ale Porții, chiar după instituirea protectoratului țarist asupra unor teritorii cu individualitate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
supăra pe maghiari. Din acest punct de vedere și referindu-se în mod concret la croați, care primeau arme din Franța, Kossuth i-a spus în iulie 1849 lui Wl. Zamoyski că politica lui Adam Czartoryski era „inamică ungurilor și funestă însăși Poloniei, căci Polonia nu va renaște dacă Ungaria va cădea. Însă prințul [Adam Czartoryski — n.n.] favorizează pe inamicii Ungariei”. Firește, Kossuth nu găsea de cuviință să explice de ce anume Ungaria își făcuse inamici din celelalte naționalități ce luptau pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a hotărât să mediteze între sultan și vasalul său Ali Pașa, trimițând la Constantinopol și Alexandria pe generalul N. N. Muraviev. Mobilurile acțiunii țarului reies limpede din instrucțiunile (1 noiembrie 1832) către emisari „succesele lui Mehmed Ali vor pregăti o catastrofă funestă Imperiului otoman. Oricare ar fi consecințele pe care acest eveniment le va aduce în urma sa, ele nu vor fi străine Rusiei pentru că avantajele directe pe care Rusia le datorează tratatului de la Adrianopole, vor putea să se afle expuse a fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
normal. În taxi, doamnă, în pat, curvă". Convins de gândul acesta, consimte să se mulțumească deocamdată cu "alte mișcări labirintice ale limbii", așteptând ca taxiul să ajungă la destinație. Dezastru, însă! Odată ajunși la Leslie acasă, are loc naufragiul, răsunător, funest, cumplit. Cei doi tineri eșuează pe o canapea, așezată sub un tablou de Degas, Stingo pomenindu-se, la capătul a două ore, că ajunsese la fel de departe ca în taxi. Folosise toate strategiile posibile pentru a înfrânge rezistența lui Leslie, dar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
el, cunoa?terea era pus? deschis �n slujba unui proiect ideologic: ��n mijlocul confuziei ideilor, a antagonismului claselor ?i a diviz?rîi p?r?ilor, nimic nu este mai urgent dec�ț �ntemeierea adev?rurilor esen?iale, sau refuzul erorilor funeste, pe o metod? la fel de fecund? prin rigoarea să că ?i procedeele cele mai exacte ale ?tiin?elor noastre.� [Annuaire de l'�conomie sociale pour leș ann�es 1877-1878, Mame, Tours, 1878]. Le Play este un conservator �n politic? dar, curios
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ale noii monarhii nu s-au lăsat așteptate mult timp. În 1878, Carol de Hohenzollern eliberează pe români definitiv de jugul turcesc. În 1881, el ridică România la rangul de regat. Suveranitatea electivă ar fi condus România spre cele mai funeste tulburări și spre cele mai rele nenorociri, ar fi dus-o la prăbușire. Monarhia ereditară a salvat-o". Ideea care predomină pentru a defini domnia lui Carol este aceea a unei opere de civilizare. Se celebrează autoritatea regală și stabilitatea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este deturnată către ceilalți, de care nu erai legat decît printr-un model comun. De jur împrejur dă tîrcoale tentația spre autodistrugere individuală și colectivă. O descrie admirabil Zola în romanul La Débacle consacrat războiului din 1870-1871, al cărui sfîrșit funest este în bună parte datorat confuziei provocate de Napoleon al III-lea și de șefii militari: Atunci, notează el, a apărut adevărata disperare în rîndurile soldaților. Mulți voiau să se așeze pe ranițe, în noroiul acelui platou plin de apă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unei cauze: cel care ia asupra lui o crimă nefăptuită de el și cel care îl acuză de nelegiuiri imaginare pentru a salvgarda valorile comune ale unei revoluții înfăptuite împreună. Un măreț sacrificiu, spun în mod firesc unii. O represiune funestă, răspund ceilalți. Dar de ce oare acuzații nevinovați mărturisesc vinovăția? De ce le este frică? Cu siguranță, nici cruzimile polițienești, nici pedeapsa supremă, cum se susține uneori. Toți acești oameni (Buharin, Kamenev, Zinoviev și alții) au cunoscut închisoarea, exilul, unii au fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
putut s-o stăvilească; corupției îi revenea restul. Iar când Viceregele afla de la un trimis al lui Filip, cum se jeluia călugărul sau cum erau în general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu sunt scos la aer, nici la slujbă sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
attachement au bonheur du Peuple Ottoman, Son bon ami; que l'Expedition avoit encore pour objet de se frayer le chemin aux Îndes contre leș possession des Anglais; que la prudence exigeoit de ne pas avancer avânt de bien assurer funeste planuri în legătură cu soarta Imperiului Otoman. Anume, ca francezii nu urmăreau doar ocuparea Egiptului, ci și de a ataca principalele insule otomane din Arhipelag 29. O îngrijorare la fel de mare o provocau intensitatea și conținutul propagandei franceze în Egipt 30, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
august 1791, și celui cu Rusia, încheiat la Iași, la 9 ianuarie 1792 (s. Ven.C.)67. Lipsa de reacție a Porții Otomane nu a descurajat diplomația franceză care a continuat să-i alarmeze pe conducătorii acesteia cu spectrul consecințelor funeste ale aservirii Poloniei de către Rusia 68, de vreme ce, stăpânind Polonia, ea își crea condițiile și pentru anexarea provinciilor europene ale Imperiului Otoman. Mai mult chiar, pretindea Raymond Verninac, "le partage de la Pologne est le prélude du renvoi des Ottomans en Asie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui Mouradgea d'Ohsson, din 8 iunie 1796, în loc. cît., Vol. I, p. 237). 86 Loc. cît., p. 238. 87 Loc. cît.; deoarece, turcii considerau "l'union avec une Princesse de Russie, si jamais elle a lieu, comme un événement funeste, et pour la Suède, et pour l'Empire Ottoman"; prin urmare, adaugă el, "d'après cette opinion, qui est générale et qui affecte déjà le Ministère, on peut aisément prévoir ce que deviendra le crédit et l'influence de la Mission
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
o alta, si anume dorința cercurilor conducătoare suedeze de a împiedica "le dessein prémédité d'un Empire universel" (s. Ven.C.)163, adică cel al Franței Napoleoniene. De altfel, susținea el, "la crainte à une monarchie universelle comme une suite funeste de trop grands succès de la France (înregistrate, până atunci, în războiul împotriva Rusiei n. Ven.C.) șont au contraire une des causes principales pour faire la paix" și pentru Poartă Otomană (s. Ven.C.)164. Continuând firul argumentației, diplomatul suedez
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
numească „localismul organic“. Pentru P.P. Carp, modernizarea dominată de etosul revoluționar convoacă, în mod inevitabil, fantoma bari cadelor care bântuie mitologia urbană. Tulburările revoluției sunt cealaltă față a monedei centralizării - în absența gradualismului, alternativa este fragilizarea ordinii și ridicarea pasiunii funeste a distrugerii. Departe de a fi o politică a osificării și a reacțiunii, junimismul privește către un viitor care se edifică grație acestei ucenicii a descentralizării. Solidaritățile organice se refac, iar cetățeanul descoperă valențele libertății în acest teritoriu al vecinătăților
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
până la cei de astăzi sub forma pledoariei pentru regândirea temeliilor comunității politice. În fiecare moment în care patima mulțimii sau demagogia unor conducători înclină balanța către fanatism și violență publică, amintirea junimismului poate servi ca obstacol în calea acestei tendințe funeste. Căci junimismul oferă imaginea stenică a unei conduite ideologice care refuză programatic recursul la forțele telurice ale cetății, evocate, memorabil și vizionar, de Maiorescu în „Contra școalei Bărnuțiu“. Rațiunea, iar nu orbirea, moderația, iar nu inspirația alimentată de resentiment: după
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
sa (Annales, XV, 44, 3) manevrele diversioniste ale lui Nero (54-68) care a atribuit incendierea Romei, se pare la sugestia unui evreu, comunității creștine. În asemenea context, după aluzia la condamnarea lui Cristos, este făcută observația semnificativă potrivit căreia superstiția funestă, momentan reprimată, izbucnea iarăși, nu doar în Iudeea, originea acestui rău, ci și în Roma. Descoperirea creștinismului, din motive obiective, nu poate evita scrierile autorilor păgâni, chiar dacă acestea îl prezintă într-o manieră confuză: superstiție funestă. De fapt, printr-o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
semnificativă potrivit căreia superstiția funestă, momentan reprimată, izbucnea iarăși, nu doar în Iudeea, originea acestui rău, ci și în Roma. Descoperirea creștinismului, din motive obiective, nu poate evita scrierile autorilor păgâni, chiar dacă acestea îl prezintă într-o manieră confuză: superstiție funestă. De fapt, printr-o părere personală, Tacitus nu face altceva decât să exprime opinia populară, sens evidențiat de citirea textului în lumina categoriilor religioase parvenite; în superstiție se poate vedea opusul față de o religie considerată genuină. Termenul de superstitio desemna
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]