1,494 matches
-
Când asista la efectuarea temelor, nu-și prea bătea capul cu fetele. Punea una din cele mai bune eleve la materia respectivă, să facă tema cu voce tare iar ceilalți o trecau în caiete. Cum se termina programul, fetele se furișau pe un coridor cu ferestrele spre șosea. O priveau pe “domnișoara Jeni” cum urca grăbită, în trabantul unui domn cam grizonat. Nu vroia sa fie nedreaptă, vroia doar să spună că datorită indulgenței ei, Iulia reușea să citească romane întregi
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
Acasă > Versuri > Visare > VOINȚA Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mă furișez prin labirintul vieții, Atingând azurul cu foșnetul gândului răscolit. Voiesc să adorm pe câmpii de petale, În nopțile albastre, vopsite de timp. Mă dojenesc atunci cand speranța mă doare, Și sper să cuprind văzduhul prin cânt, Nu doresc nici viața nici
VOINTA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348389_a_349718]
-
în: Ediția nr. 653 din 14 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Duminică, 14 Octombrie 2012 Toate femeile de pe pământ sunt frumoase, vederea mea nici nu le mai încape și totuși numai una, ca un râu de mătase, mi s-a furișat pentru totdeauna sub pleoape. Toate femeile de pe pământ sunt deștepte, ele nu știu ce e somnul din stele, și totuși numai una a știut să aștepte, trează, până la capătul tristeților mele. Toate femeile de pe pământ sunt femei, așa le-a lăsat să
TOATE FEMEILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345044_a_346373]
-
îi veni în ajutor. ”Ufff!” - răsuflă, ușurată c-a scăpat. Își aranjă discret machiajul. Mândră privi de jur-împrejur ca și cum nu s-a întâmplat nimic și-și roti cochet corola. O mică rază curioasă, se desprinse din astrul nopții și se furișă, pâș, pâș, cercetător. Jos, în casă, agitație mare. - Hei, tu! Om mic, ce faci? - se băgă în vorbă sclipirea. - Creez! Mă străduiesc și iar mă străduiesc, să unesc piesele astea, primi răspuns, iar raza ștergându-și ochișorii, continuă nevenindu-i
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
rucsacul. Dacă m-aș opri brusc din fugă, oare umbra mea ar mai face câțiva pași? Dumnezeule, dă-mi aripi, fie ele și de struț! Lăcrămioarele, măicuțe în catedrala primăverii. Viața lor - o nesfârșită rugăciune. În zori, cântecele privighetorilor se furișează în cupele florilor de salcâm, ca o alunecare de gând în lacrimile mierlelor. Mi-am cumpărat un păun, să am și eu primăvara mea ... Am inventat un toc inteligent, care scrie singur. Oare la sfârșitul poemului va semna cu numele
IMPRESII DE WEEKEND de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345132_a_346461]
-
mesajul afectiv, care cuprind bucurii înălțătoare sau tristeți tulburătoare, speranțe înaripate sau zboruri franțe, satisfacțiile și durerile adaptării într-o lume foarte diferită față de cea din care am venit. Sunt preocupată să las spațiu între rânduri pe unde să se furișeze gândurile cititorilor cu care să port un dialog intim. Scrierile mele oscilează între tonul autobiografic și cel detașat de context. Cea de a doua carte în ordinea apariției a fost „Gând purtat de dor”, apărută la Editură Forum, București, în
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
cu tot cu cititor." (Costel Zăgan) (Octavian Paler, » Autoportret într-o oglindă spartă») Octavian Paler își descifrează destinul,descriindu-l : fiecare carte adăugând biografiei autorului un sens.Alt sens ! Uneori clipa este receptată în plin : ca o lovitură în plex ! Alteori, se furișează ca un mânz troian al destinului, chiar în centrul citadelei sale interioare : « Așadar, ce am în urma mea ? O biografie sau un destin? » Se afirmă că orice destin,orice viață nu pot fi judecate decât din perspectiva,imparțială( ?), a morții. MOARTEA
LECTURI PERPENDICULARE : AUTOPORTRET SPRE NE-MURIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345404_a_346733]
-
și intră gol în patul răcoros . Își aminti de lampă . O stinse încetișor. Se trezi când o rază îi intră în ochi : nenorocita , tocmai aici și-a găsit locul!Lumina lunii mătura odaia mai ceva decât a lămpii stinse! Ieși furișându-se afară. Înconjură casă și ieși în iarba întunecată din față. Apoi intră din nou în ogradă . O siluetă fantomatică ținea cerdacul să nu se clatine. Dându-și seama că-i gol , dădu să iasă iar. O șoaptă îl opri
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
Ești singură ! Te plângi că n-avem tată, iar când dormim, te bucuri ; îl auzi cum te cheamă pe buza lui - înfricoșată de groapă . Știm bine: v-ați iubit . Luându-ți inima în palmă, fără să ne spui, te-ai furișat la început de toamnă să vă-ntâlniți . Erați prea reci; cu mult peste măsură . Sufletele s-au încleștat și furișându-se au găsit între stele căldură . În fiece zi mă-ndemn să v-aduc lumină, iar trupul Lui și-al
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
lui - înfricoșată de groapă . Știm bine: v-ați iubit . Luându-ți inima în palmă, fără să ne spui, te-ai furișat la început de toamnă să vă-ntâlniți . Erați prea reci; cu mult peste măsură . Sufletele s-au încleștat și furișându-se au găsit între stele căldură . În fiece zi mă-ndemn să v-aduc lumină, iar trupul Lui și-al Tău le încălzesc, din adânc, cu aburul sufletului meu . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Poezii de Ion I. Părăianu / Al
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
chihlimbar. Tânărul se opri și privi de jur împrejur. Avea impresia că se rătăcise și nu mai știa în ce parte este satul său. Undeva în depărtare se dezlănțui concertul broaștelor într-un iaz. Din dosul stejarilor umbre hidoase se furișau dintr-o parte în alta. Niște glasuri ciudate veneau de undeva din adâncul codrului, urmate de hohote de râs. Ștefan simți că i se face părul măciucă și porni în goană cu calul său spre o direcție unde i se
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
și dor" ) Ionuț dormise bine în dimineața aceea. Dar se trezi, se spălă pe ochi, atâta cât îi lasă pe copii inima să se spele, gustă câte ceva din bucatele puse de bunica pe prosopelul de pe măsuța din odaia-bucătărie, apoi se furișă afară din casă, să vadă ce se petrece nou pe ulița care trece prin toloacă. Făcea acest lucru în fiecare zi, mai ales când mare lucru nu avea de făcut pe lângă casă. Ieșea pe uliță, se cățăra pe răzlogii de la
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
vârful degetelor s-a apropiat A îmbrățișat soarele, și el s-a culcat S-au privit în ochi, doar pentru o clipă S-au înțeles fără cuvinte, o nouă ispita? Razele ei ușurel și-n a ta odaie s-au furișat Privirile ei somnoroase, încetișor te-au îmbătat Prin geam î-și coboară privirea-n spre tine Să-ți șoptească, c-o să te păzească bine. Sub vraja acestei priviri, un somn adânc te-a furat Liniștea-n al tau suflet încetișor
LUNA de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377014_a_378343]
-
peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
tot recitalul. Cărțile pot fi comandate. Sunt parte din ceva divin, acum confuz, nu știu,/ Nu sunt nimic în ochii ei, dar jur că am să fiu,/ Știu doar că doare tare, de sufletul deschid,/ Și ro- iul amintirilor se furișează și mă prind.// Și-atunci nemaipurtând ură, să in- ventăm un joc,/ Tu să te-ascunzi în a mea inimă, căci este loc,/ Iar eu, zâmbind și prefăcut, te voi striga mereu,/ Să fii în veci iubire-ascunsă, aici, în jocul
DOUĂ MINUTE ÎN HAINĂ DE ACTOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377847_a_379176]
-
Nu-mi explic ce-i cu acele cuvinte: „Zona duhurilor rele”. În cele din urmă, când soarele era deja sus, se ridicară din pat și ziulica întreagă se ocupară de treburile din gospodărie. Odată cu căderea amurgului, Marița lui Gogonete se furișă pe ulița satului și se opri la poarta dărăpănată a zgripțuroaicei. Bătu cu un băț în bulumacul gardului, semnalul știut numai de ele, apoi pătrunse tiptil în curte. La ușă se opri o clipă, ciocăni sacadat consemnul, apăsă pe mânerul
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
oglindă? Te-ai văzut în ce hal ești? Nu mai fă pe viteazul cu mine că am mai văzut eu ca tine și nu m-am speriat... Când Lucica, mama Alinei, a intrat cu el în dormitor, fata s-a furișat în încăpere, a luat hainele băiatului, a căutat o perie de scânduri și a intrat cu ele în baie. A avut ce freca! Spăla de zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
goale pe strada principală în orașul de provincie cu singurul său cinematograf - mișună nestingheriți șobolani uriași și câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întuneric și mănâncă popcorn din pungile jumbo size în orașul de provincie o pisică tărcată se furișează pe lângă zidul crăpat al unei alimentare - e atât de slăbită încât i se văd coastele și burta îi e lipită de șira spinării - doar foamea i se mai vede în ochii lărgiți de frică în drum spre tomberoanele de gunoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
pe asfaltul moaletranspirându-și în tăcere viețile goalepe strada principalăîn orașul de provincie cu singurul său cinematograf -mișună nestingheriți șobolani uriașiși câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întunericși mănâncă popcorn din pungile jumbo sizeîn orașul de provincie o pisică tărcatăse furișează pe lângă zidul crăpatal unei alimentare -e atât de slăbită încât i se văd coasteleși burta îi e lipită de șira spinării -doar foamea i se mai vedeîn ochii lărgiți de fricăîn drum spre tomberoanele de gunoiîn orașul de provincie copleșit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
de coarne. Privindu-i, surâd gânditoare și-mi trimit spiritul în zbor pe aripile Crivățului dezlănțuit înapoi peste ani, să arunce câteva priviri prin ferestrele anilor, să-mi reînvie în minte și suflet un petec de timp al acelor vremuri. Furișându-și privirile prin una din ferestrele ce s-a deschis în trecut, fu întâmpinat de o noapte cu cer înstelat și lună plină, ce lumina cu raze de argint fereastra unde dormea un somn neliniștit frumoasa mea surioară care era
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
rouăCu firava petala a florilor de mai.Să se-oglindească-n ape un cer cu haină nouă,Pe pod de curcubee să treacă culorile-n alai.... IX. ÎN SECUNDE..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Se furișează primăveri în calde așternuturi și din țărâna trupului răsar dalbe brândușe. Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi, cu iataganul crud despica reci cătușe. Se prăbușesc prăpastii peste înalte crește, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
se săruta cu zvăpăiata luna, și-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidra măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își cerne amintirea. Nemărginirea se-alintă pe marginile clipei convinsă ca-n secunde trăiește nemurirea. Citește mai mult Se furișează primăveri în calde așternuturiși din țărâna trupului răsar dalbe brândușe.Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi,cu iataganul crud despica reci cătușe.Se prăbușesc prăpastii peste înalte crește,râuri învolburate se-ntorc către izvor.Din negura de timp răzbate o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
țâșni din ochii prințesei. Îngrozit de furia acesteia, bărbatul dispăru prin zidul clădirii. Dar fiind rănit în adâncul duhului său necurat, jură răzbunare. Alungat de la palat, avea ocazia de-acum să colinde noaptea principatul în lung și-n lat. Se furișă prin cele mai întunecate cotloane trăgând cu urechea și la semenii săi, dar și la complotiștii muritori. Bănuia că printre ei se află mulți trădători pe care i-ar putea ademeni de partea sa. Și iată că undeva în acest
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
uneoricoborâtîn lacul Sevastieighimpelesă-l îngădui în trupcum nemânioasă veșniciaîn apa ei ne primeșteprea săraceleveacuri.... XI. RĂNI, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. într-adevăr pământul se schimbă și-ncepe cu obiceiul oamenilor de-a se furișa-n lumina zilei cu cocoașe cât dealul începe cu fuga printre griji, cuvinte și vise și locul unde fără să deranjeze cumva ar putea fi așezat Dumnezeu pentru care poeții au pierdut demult litera mare nu mă miră când durerea
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
și mulți i se-nchină așa cum naiv alinți un câine turbat nu mă miră de-aceea chipurile rătăcite în amara îmbrățișare de sine storurile coborâte au coborât orizontul prea jos. Citește mai mult într-adevărpământul se schimbăși-ncepe cu obiceiul oamenilorde-a se furișa-n lumina zileicu cocoașe cât dealulîncepe cu fuga printre griji, cuvinte și viseși locul undefără să deranjeze cumvaar putea fi așezat Dumnezeupentru care poețiiau pierdut demult litera marenu mă mirăcând durerea se plimbă pe covoarele viețiiși mulți i se-nchinăașa cum
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]