85,346 matches
-
Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți Nu vă mirați că pot să vă-nțeleg În orice limbă ați urca la cer, Când ochiul vremii s-a deschis întreg Și se-auzeau
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
cer N-a fost să fie, clipa n-avea casă, Eu rătăceam pe dealuri, fără țel. Îndrăgostit de liniștea rămasă După plecarea toamnei de mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
-ntr-un schit, Clădit doar din icoane de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
să pâlpâie minunile lui Dumnezeu! Ispita Și de foaia aceasta, știi bine cât de greu te apropii, Ca un orb pipăind cu bastonul până la marginea gropii. Umbli năuc prin oraș, pornești așa, la întâmplare, Într-un octombrie rece, zugrăvind în gând icoanele rare Dintr-un hotar mirific, unde frunzele-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
popas, cu martiri și scurtări, și schimbări de domnie, Un călăuz, cântăreț, fiul popii din lumea poveștilor A răsărit ca un mag, după drumuri prin nemărginirea pustie. Cuprins de neliniști, într-un octombrie umbros, potrivindu-mi pașii Cu vedenii și gânduri, sub cobilițe-nclinat ori după butoiul cu braga, Coboram pe Vitan, bănuind nu departe sub zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu eram deloc în suferința unor impresii confuze, Ajuns aici dintre dealuri
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
bulevardul deschidea spre Unirii semețele lui înțelesuri. Pot răsfoi sfintele cărți, minți luminate dând Bucureștilor Loc de uimiri, vaduri drumețului, azimă caldă flămândului, Fiul popii din Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
melancoliei. Această zi Asemenea altuia, spun: Nu vreau să mă întorc spre casă. Nu sunt pasăre migratoare. De ce n-aș sta în parcul părăsit care de abia își mai trage răsuflarea? De ce n-aș uita de mine ca de un gând... O, această zi, mai grea ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe trupul meu... Poem .... Aceste aripi de pe care curg, neîncetat, zidurile unor eternități. Încearcă Calci pe începuturi... Ești într-o zi proastă. Alianța cu ceru l nu te face
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
care ai sădit-o în mine. Căci fără odihnă greșesc și fără odihnă mă rog. Poem gnomic Mai degrabă comunismul din România se va spăla de lagărele și de pușcările politice decât de moartea poetului Nicolae Labiș. Poem Locuiesc în gândurile mele ca într-o suburbie; ca o sămânță într-un mac roșu. Scriu versuri pentru nemuritori..... Refuz Nebunia mea pendulează pe un vers, ca și cum aș fi într-un leagăn și poemele s-ar ruga de mine să le scriu și
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
de optzeci de ani A pictat-o pe tânăra lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam. Mariaj de conveniență Bătrânețea O pură tâmpenie Ca și cum poți să te adaptezi Încetul cu încetul La
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
plăpîndă. luna, curată, mai mare și mai frumoasă. iubiții tăi, într-o seară, s-au pus să strice totul, ți-au promis luna! dar cum să smulgi inima unei nopți înstelate? s-au întors cu căngile mînjite de sînge puseseră gînd rău inimii tale dar tu erai deja stapînă pe insulă și aveai arme letale: diminețile boreale. te numeai aurora. renegații mă plimbam de-a lungul insulei proiectam diguri, canale și podețe. întîlneam tot mai rar un peceneg un cuman sau
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
act va rămîne, cînd prădate lumile-or fi de vreme și hotare, iar noi, dintre combustii nucleare, -n Iisus salvați, vom fi realitate. Viață vom fi, viind de-a Lui prezență, și adevăr etern într-a Lui minte, eliberați de gînduri și stihii; reali de-n noi totala-i emergență, înviați veșnic, ne-om aduce-aminte, ca de un basm străvechi, de galaxii. IV Tu, ce-n afară de-orice e natură rostești realitatea,-n nedistanță, netimp, neglas, ne-aflare,-eternă stanță
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
sine! Cu prim și-ultim cuvîntul vieții vii, ca-n ziua-ntîi pe-arterele divine, schimb lumea,-l proferînd, din temelii! VII Cînd rugă-n mine ești, eu sînt cuvînt, cînd nesosit vii, - inimii pogor, cînd înțelesul ești, eu mă fac gînd, cînd îndurare ești, eu mie-mi mor, și crește-n mine crucea pînă cînd mă răstignește-nuntru pe-adevăr și în afar’, din sîngele-mi dă flori, cu crengi spre cer nălțîndu-se cîntînd. În Tine-s pîn’ la ultimul atom al pulberii
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
afară printr-un pai subțire de sticlă Ușor-ușor, gravitația trupului meu se lasă învinsă de magnetismul pânzelor sale Ca pe niște musculițe aurifere îmi devorează secundele cu delicate manevre îmi împletește în țesătura sa palmele, sângele și măruntaiele îmi absoarbe gândurile și memoria încorporează tot ce vine în atingere cu mine cuvintele ploaia de-afară scaunul bucățile de ziar frazele din Nietzsche până când ființa mea începe să se topească în circumferințele sale de fum, ce tot cresc și cresc, ies din
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut numai pubertate și senectute alfabetul e o aventură nu merită să faci profeții” pe scurt
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
restul e lemn închis. Un singur loc din afară, și pe acela încăpățânata asta l-a dibuit și vine, complet nepăsătoare la strigătele prin care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă, îndrăzneață totuși, așteaptă, privește. Câtă încredere! N-
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
mei au fost îndoiți ca niște cuie Și ascunși în nisip Oriunde privesc Faptele care doresc să se întâmple Intră în luptă împotriva faptelor care nu doresc să se întâmple Și încep să le învingă Oriunde îmi îndrept mintea Un gând ticălos Fuge schelălăind dinaintea unui gând curat Și zece kilometri imprejurul meu lumea devine un loc mai suportabil Când am înfăptuit toate aceste miracole? Când am atârnat eu - Cel care nu-mi pot stăpâni nici răsuflarea - Atâtea ghirlande de dușmani
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
cuie Și ascunși în nisip Oriunde privesc Faptele care doresc să se întâmple Intră în luptă împotriva faptelor care nu doresc să se întâmple Și încep să le învingă Oriunde îmi îndrept mintea Un gând ticălos Fuge schelălăind dinaintea unui gând curat Și zece kilometri imprejurul meu lumea devine un loc mai suportabil Când am înfăptuit toate aceste miracole? Când am atârnat eu - Cel care nu-mi pot stăpâni nici răsuflarea - Atâtea ghirlande de dușmani la gâtul atâtor cimitire? Dumnezeu îmi
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
praful În Regatul meu de Nicăieri Eu sunt deznădăjduitor de rău. Încremenitor de ticălos. Intenționam să îmi clădesc mintea ca pe un tron de domnie pentru Dumnezeu Dar, în loc de asta, prin spărtura minții mele Bufnesc valurile de diavoli încolăciți cu gândurile mele cele mai scârboase Cine mă va salva de mine? Cine mă va scoate Din jungla tulbure de dinafară și din jungla nefirească de dinăuntru? Cine mă va trage afară din secrețiile mele clocotitoare Din care nu pot țâșni ca
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde pe pat strânge în juru-i cearceaful alb până când tavanul coboară încet și pereții se pliază într-o cutie în care trupul răsturnat
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
direcțiile și-mi blochează drumul le iau în mîini dar mă-nțeapă îmi intră sub piele aleargă prin sînge prefăcîndu-se-n litere așa mi-am citit toată carnea împînzită de litere - carnea mea va fi cartea altora îmi spun rămas pe gînduri în care sunt tipărite cărți peste cărți - ca și cum celulă cu celulă din trupul meu ar fi prins mucegai într-un anticariat noapte de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
Doina Uricariu Călăreț pe asină Ziua își aduna bănuți de lumină, Nu zornăiau, erau puțini, nu ajungeau să se lovească, Florile de castani, întunecate de nori și de ploaie nu aveau de gând să se ofilească. Se amestecau în ele pruncia, miezul vieții și destrămarea, le uda o aghiasmă eternă ciorchinii pe ramuri și nimeni nu mai știa să oprească, trăgând de zăbale, țintuind alergarea în hamuri. Doamne, cât de liberi și de
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
țipătul clipei lărgind depărtările și liniștea asta pe care n-o mai pot stăpâni! Desculț prin deșertul bunelor voastre intenții am ieșit în cămașa cuvintelor mele să îndur asfințitul până la capăt. PASTEL Pelerinul stă pe butuc împărțind tăcerea la vrăbii gândurile îi navighează prin vinerea bătută în cuie și el se odihnește la umbra cuvântului bun. Neclintit în văzduhul curat ca iubirea de semeni un stejar se justifică în fața câtorva sute de ciori. Cu vorba umblată din poartă în poartă pelerinul
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
niște nervi sfâșiați sau râme sau vene tăiate... DE SPUS PRUNCULUI 1 Naște-te - e timpul să începi a muri... 2 E târziu să mai plângi: viața deja a început... COPACUL DINTRE GHILIMELE Nu este exclus să fi căzut pe gânduri sau pe sentimente - acțiune cvasiinertă ce m-ar fi dus spre scris despre copacul bonsai (un fel de „arbore" între ghilimele pentru a se înțelege oarecum altfel aproape invers decât ceea ce e în realitate un arbore fără ghilimele). Bineînțeles la
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
ar fi dus spre scris despre copacul bonsai (un fel de „arbore" între ghilimele pentru a se înțelege oarecum altfel aproape invers decât ceea ce e în realitate un arbore fără ghilimele). Bineînțeles la Chișinău sau București putea să mă bată gândul sau sentimentul sau să fi venit inspirația simpla metaforă să scriu un poem despre „copacul" bonsai dar -la ce bun dacă în spațiul informațional românesc doar vreun procent-două să zicem din populație știe ce ar fi ăla un „arbore" bonsai
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]