5,090 matches
-
despre negru că este negru, indiferent de numărul și vehemența celor care susțin contrariul. Ce mai reprezintă Monica Lovinescu pentru generațiile de intelectuali formate după 22 decembrie 1989? Probabil, un nume din cartea de istorie și, eventual, un tip de gânditor politic, reprezentativ pentru perioada războiului rece. Îmi amintesc că, în zilele care au urmat morții lui Alexandr Soljenițîn, redactorii de la "Le Figaro" au realizat o anchetă printre tinerii moscoviți cu privire la personalitatea celui dispărut. Destui nu auziseră niciodată de el, alții
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
Europă!... Să zicem că boierii ar fi înțeles nebunia frumoasă a acelui gest istoric de la 1453, după căderea Constantinopolului. Și că nu ar mai fi umblat cu intrigi, ce dezbinări... Să zicem că măcar ar fi stat de-o parte, gânditori, fără a mai pune bețe-n roate... Și că Vlad Țepeș, cu sachiloții săi, cu golanii lui — având ceva ajutoare și de la sârbi, ori dinspre Transilvania, — ar fi trecut Dunărea în urmărirea lui Mahomed... Numai o zi și-o noapte
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
filosofic și anecdotele de tip umorist. Cu alte cuvinte, dacă dăm la o parte aparența facilă a bancurilor, dedesubt vom afla o schemă logică pe care o vom regăsi în alcătuirea marilor probleme filosofice. Cum s-ar spune, bufonii și gînditorii sunt mult mai apropiați decît bănuiesc, căci poantele primilor și speculațiile celorlalți se ridică pe aceleași premise logice, ceea ce înseamnă că între un om care glumește și unul care gîndește, deosebirea ține de temperament și de grad de detașare. Filosoful
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
fapt cultivarea contradicțiilor nu e decît o tehnică de atragere a atenției, iar nu o rețetă de descoperire a nuanțelor subtile. Buimăcirea simțului comun e o formă de captatio, o tresărire a cochetăriei stilistice ce nu are legătură cu intuițiile gînditorului. Așa cum sînt oameni care, atunci cînd spun un banc, nu au nici un haz, tot așa există filosofi care, atunci cînd scriu, nu au sare și piper, aruncîndu-și cu lopata șiragurile de fraze moarte. Și unii și alți suferă de o
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
acel prag de emoție cînd simți că, prin scrisul lor, o altă dimensiune a lumii îți vizitează înțelegerea. E presimțirea unui mister, e adulmecarea unei adîncimi, și nu vînturarea unor glumițe care risipesc o tensiune și evită un conflict. Un gînditor jovial e o raritate patologică, căci elementul care dictează dispoziția filosofilor e de ordin irațional și sumbru. În schimb, în cartea lui Thomas Cathcart și Daniel Klein, înfiorarea e lipsă, iar bășcălia ea la ea acasă. Cu trei bancuri pe seama
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
de poezie (spumoasă, nonșalantă) în trecerea ei grăbită, încât nimic nu tulbură, până la urmă, prospețimea ansamblului, melanjul, insolit într-o lume dezabuzată, de visare, puritate, entuziasm tonic. Regăsim starea aceea arhetipală de ieșire din sine, cu care ne-au obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea nu e întâmplătoare, Mircea Petean fiind un poet al întemeierii filosofice a rostirii: "noi suntem dintre aceia care aud voci/ noi suntem dintre aceia care știu să le distingă/ în haos în degringoladă și-n vacarm/ voci
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
proprii, ci de poziția pe care, avînd-o în ierarhia socială, au folosit-o pentru a juca un rol. În ochii lui Bourdieu, cariera culturală se reduce la relații de putere și la intersecția unor cîmpuri de forțe. Implicit, valoarea unui gînditor depinde de locul pe care îl ocupă în aceste cîmpuri, și nu de pretinsele lui calități. Așa gîndește Bourdieu în Regulile artei, și așa gîndește și acum, în Schiță pentru o autoanaliză. Nu încape îndoială, Bourdieu e consecvent cu sine
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
iubitul ei american din anii '50, strânse în volum). Și cine era mai autentic? Mircea Eliade, istoricul religiilor, autorul unor povestiri de neuitat, precum La țigănci, sau tânărul propagator al ideologiei legionare? în cazul lui Eliade și al altor prestigioși gânditori români de dreapta evoluând în contextul social al epocii interbelice, se poate vorbi de rătăciri ale tinereții, pe care le-au regretat sau dezavuat ulterior în mod explicit (nu Eliade, din păcate), sau prin opera lor. Dar francezul Céline? Dar
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
extrase în majoritatea lor din vasta recoltă a sec. XX, s-ar mai putea adăuga nenumărate altele presărate de-a lungul timpului. în best-seller-ul The intellectuals (apărut în 1988) al americanului Paul Johnson, nu există aproape portret de artist sau gânditor de mare suprafață care să nu fie tarat de defecte caracteriale fundamentale. Jean Jacques Rousseau, autorul Confe-siuni-lor și al Contractului social, care s-a bucurat încă din timpul vieții de un adevărat cult, era dominat de o enormă autocompasiune bazată
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
și alte povești despre el și despre alții - povești în care răzbat răutatea, ura, vindicta, necinstea. Dar nu contează. Contează mai degrabă exemplele inverse - atâtea câte le cunosc, (din fericire există și ele, chiar dacă puține) cele ale unor scriitori și gânditori (fie laici, fie credincioși) de o probitate morală exemplară excluzând orice fisură între operă și viață: regretatul Mare Rabin Alexandru Șafran, poeta Ana Blandiana, cărturarul Nicolae Balotă, cu toții de o bunătate, generozitate și delicatețe sufletească fără cusur. în acest spirit
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
vorbim despre ei. Ceea ce i-a făcut să supraviețuiască epocii în care au trăit a fost tocmai inadecvarea gîndirii lor la tiparul oficial. Au fost de la început inactuali, așezați strîmb, de aceea au rămas. Husserl este un alt exemplu de gînditor inactual. A făcut epocă în chip discret și temeinic, preschimbîndu-se cu timpul într-un nume indispensabil pentru oricine vrea să parcurgă, pornind de la începuturi către prezent, istoria fenomenologiei. Citite cu ochiul secolului XXI, temele lui par picate din cer, iar
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
reflectezi din proprie inițiativă. În fond, rostul unei cărți de filozofie este să te smucească, să-ți zdruncine opiniile, silin-du-te să accepți că lumea poate apăra cu totul altfel decît ești obișnuit să crezi. În privința asta, Husserl e emblematic. Un gînditor clasic, pe cît de inactual, pe atît de modern.
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
dominantă a demersului critic este dată de respectul fără margini pentru omul Caraman și de prețuirea la superlativ a operei sale. "Numele lui - scrie dl Ciubotaru - ocupă un loc de frunte în panteonul culturii românești, fiind așezat alături de cele ale gânditorilor din stirpea lui Cantemir și Hasdeu, opera sa este una "pentru eternitate", autorul ei a avut un "orizont enciclopedic" și a fost "comparatist neîntrecut", "strălucit lingvist", în toate capitolele în cele despre anii studenției, în cele despre profesorul secundar, despre
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
Căci, cu toate că are atîtea de spus, miezului ideilor sale riscă să treacă neobservate din cauza absenței unui indice de frecare între litera textului și atenția cititorului. Așa se face că, deși Ion Papuc scrie profund, nu scrie frumos. Are adîncimea unui gînditor și exprimarea unui ardelean: lungă, migăloasă și înceată. Pecetea neamului său, originar din satul Popești de lîngă Cluj, i s-a întipărit în scris sub forma unei sacadări temperate. De fapt, Ion Papuc scrie cum vorbește, schimbînd ritmul în cadrul aceleiași
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
gen de filozofi nu poate fi comentat decît de un anumit tip de cercetători. Ceea ce înseamnă că o exegeză de calitate, înainte de a cere o aplecare minuțioasă asupra literei operei, presupune o înrudire mentală cu făcătorul ei. Constați că un gînditor îți seamănă și simți imboldul de a-i adînci cărțile. Mai mult, singurii filozofi pe care îi putem aprofunda sunt cei de care ne-am simțit legați printr-o spontană empatie omenească. În schimb, cînd afinitatea inițială lipsește, împreunarea minții
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
nu a rămas nimic. Mircea Flonta este un caz fericit. În lumea filozofiei românești, rolul de exeget al lui Wittgenstein i se potrivește ca o mănușă. E ca și cum coerența și logica minții sale s-au înșurubat perfect în filetul cărților gînditorului austriac, rezultatul fiind o exegeză a cărei principală virtute este că-ți inspiră încredere. Altfel spus, poți fi sigur că, atunci cînd profesorul Flonta spune ceva despre Wittgenstein, afirmația sa are acoperire în substanța operei. În al doilea rînd, Mircea
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
inspiră încredere. Altfel spus, poți fi sigur că, atunci cînd profesorul Flonta spune ceva despre Wittgenstein, afirmația sa are acoperire în substanța operei. În al doilea rînd, Mircea Flonta este unul din acei rari exegeți care nu caută, comentînd un gînditor, să-l deformeze după calapod propriu. Nu caută așadar să-i imprime tiparul preferințelor sale, făcîndu-l pe autor să fie un purtător de cuvînt al exegetului. În privința aceasta, Mircea Flonta are privilegiul unei onestități echilibrate și verificate. Înzestrat cu putere
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
scris acest profesor de-a lungul vremii - despre Karl Popper sau Moritz Schlick, despre Albert Einstein sau Immanuel Kant, despre Thomas Kuhn sau David Hume - cărțile sale au avut acea credibilitate pe care le-a dat-o competența autorului lor. Gînditorul singuratic reprezintă expresia îndeletnicirii profesorului Flonta cu gîndirea lui Wittgenstein. "Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni, iar ordinea lor nu este întîmplătoare. Ele au fost scrise totuși în
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
ei. Nu voi susține că acesta este un caz unic, fără precedent, în istoria filozofiei, chiar dacă par să existe bune temeiuri pentru o asemenea presupunere." (p. 230) În plus, nu e ușor să alegi între cele două ipostaze ale acestui gînditor. Pe care din cei doi Wittgensteini să-l preferi? Pe cel apodictic și ezoteric din Tractatus, care ne spunea că, chiar și atunci cînd toate problemele științelor vor fi rezolvate, noi vom simți prea bine că problemele noastre de viață
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
că problemele noastre de viață vor rămîne neatinse? Și că despre lucrurile despre care putem vorbi clar merită să vorbim, dar că, în schimb, despre cele care nu putem vorbi trebuie să tăcem? Sau, dimpotrivă, merită să-l preferăm pe gînditorul sceptic și rezervat din Cercetări, care considera că filozofia, departe de a fi o teorie despre lume, este de fapt o încercare de a clarifica problemele de limbaj ale oamenilor? Potrivit lui Mircea Flonta, există două prejudecăți din cauza cărora ne este
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
comune, fără relevanță speculativă, le-a etichetat drept niște exerciții gratuite care fac din lenea mentală o virtute. Oricum, dacă trecem peste controversele privind adîncimea notațiilor din Cercetări, Mircea Flonta ține să ne împărtășească o certitudine amară: că genul de gînditor pe care l-a reprezentat Wittgenstein nu a avut urmași. Așadar, avem de-a face cu un filozof a cărui posteritate nu cuprinde continuatori. E ca și cum gîndirea lui s-a încheiat odată cu el, ceea ce a urmat nefiind decît comentarii mai
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
Popovici în funcții de consilieri matrimoniali pentru noile "familii" din penitenciare Recunoscând că propunerea l-a pus pe gânduri, Popovici povestește ce i-a trecut atunci prin minte: "Mi-am imaginat, cum zic ei “pe Hăineală aia de la CSM” coordonând gânditorii Bogdan Ficeac, Cornel Ivanciuc sau analiștii Dan Tăpălaga, Dan Turturica, Grigore Cartianu chiar și pe iluminatul Ion Cristoiu susținând propunerea pentru Cartea Recordurilor la multe categorii. Eradicând corupția pentru totdeauna, curățând România de ultimile rele rămase, formând noi familii moderne
Propunere din spatele gratiilor: acceptarea soluției "homo" în celulă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78410_a_79735]
-
îndeobște recunoscută, la filozofi lucrurile sunt mai delicate. Căci, lipsindu-le o sensibilitate aptă a le stîrni emoții estetice, filozofii se refugiază tocmai în spatele ordinii conceptuale. Jargonul devine o platoșă ermetică, înzestrată cu două virtuți salvatoare: mai întîi, blochează subiectivitatea gînditorului, care, dacă ar fi lăsată să iasă la iveală, ar fi considerată un semn rușinos de dezbrăcare în public, apoi întreține iluzia unei superiorități descriptive. În felul acesta, jargonul cade victima unei exagerări împinse pînă la caricatură, mai toate excrescențele
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
așezate. Tonul amintește de detașarea din Tratat despre lupta zadarnică a Margueritei Yourcenar. Poate cele mai consistente pagini ale cărții aparțin capitolului " Intră în scenă celălalt. Contratimpul - ce ne facem cu calul negru?" Aici Gabriel Liiceanu ne oferă imaginea unui gînditor ale cărei nuanțe cresc în chip organic din matca unei idei pe care o regăsim, sub un unghi diferit, în Despre limită. Tema în cauză este iubirea. Dorința a doi îndrăgostiți de a se uni pînă la contopire își găsește
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
cu virtuți terapeutice, auguri ghicind viitorul în virtutea unor tehnici de divinație a căror rețete n-o știau decît ei, asceți prvilegiați care conduceau din umbră comunitățile celților din Nordul Europei, înțelepți îmbrăcăți în veșminte albe împodobite cu filactere de aur, gînditori care își transmiteau doctrina exclusiv oral (scrisul fiind interzis în casta lor), într-un cuvînt niște zgripțuroi misterioși manipulînd tainele și vrăjind mințile plebei, dar niște zgripțuroi de pe urma cărora nu a rămas nici un text scris, ci doar relatări pe care
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]