1,263 matches
-
și vocile noastre se împăcau de parcă s ar fi cunoscut dinainte de a ne fi întâlnit prima oară. Uneori scriam amândoi poezii și ne citeam unul altuia gândurile. Semănam în trăiri, dar ne manifestam cu totul pe dos. Eu, un zbuciumat gălăgios, ea, mai rezervată și atentă mereu la forma pe care o dădea cuvintelor... Nu știu când m am îmbrăcat și am ajuns în fața cantinei, dar când a apărut Sini, m-am trezit că o sărut scurt pe buze. N-o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
durut, dar abia mai respiram din cauza alergării... Rezistența Îmi scăzuse din cauza băuturii, fără Îndoială. Cu toate acestea, mă simțeam extrem de calm. Mi-am găsit imediat cheile de la mașină și-am pornit Într-o clipă motorul. Majoritatea muncitorilor s-au adunat gălăgioși la panta care forma planul Înclinat al digului - singura cale posibilă care făcea legătura Între albia rîului și drum. În clipa aceea, ultimele două microbuze, care se puseseră mai greu În mișcare, au reușit să-și croiască drum, claxonînd, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Le știam deja după pași. Unele pășeau elastic și încrezător; simțeai arcuirea pulpelor în rochiile lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea vine numai cu suferința, domnule coleg, zicea Tămaș. O femeie trebuie să trăiască o decepție majoră ca să ajungă să fie tandră. Altfel, sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
liniștiți, toți la fel, aproape triști sau melancolici, nu-și mai vădea spre partea așezării de est valabilitatea, căci orașul - capitală a județului -, aflat în monotonia aceleiași câmpii, era, dimpotrivă, locuit de o populație pe cât de eteroclită, pe atât de gălăgioasă, aproape 120.000 de locuitori (foarte mulți la vremea aceea), cu destine la întâmplare, aruncate în aer, jucate la zar, țipate pe străzi odată cu jurnalele de dimineață (asta înainte de război), din centru până în mahalalele desfundate și noroioase și de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fiecare Crăciun și Anul Nou numai la faptul că mai îmbătrânea cu un an; era singura realitate teribilă la care gândea - celelalte, ale politicii și vremii, erau date de o parte, întinderea vieții din față nu era decât un pustiu gălăgios, tăcut, vesel sau nostalgic. Și acum când tocmai gândea la asta, sunară la ușă primii musafiri ai Ajunului de Crăciun, doamna și domnul Neculce, ea casnică, el contabil la o fabrică din oraș, după care, în trei sferturi de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prin denumirea sa, care era rostită cu respect, iar generațiile de absolvenți se identificau și prin numele profesorilor rostit de asemenea cu respect. Nepoata doamnei Pavel era încă tânără, nici treizeci de ani, iar timpul de după război prea învălmășit și gălăgios de preocupările politice ale vremii ca numele ei, prea nou să fi ajuns la notorietate cum s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi aflat în timpurile de pace dinainte, când viața curgea lentă neînchipuind urmările ce-aveau să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trăia, mă miram cum de trăia, ca în vremea când eram elev în penultima clasă de liceu, ne conduse în bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți, vechii oaspeți gălăgioși, de atunci, spunea că s-a săturat de când stă singură, că ne așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar nu se cunoștea. Și începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnișoară! - îl auzi ca prin miracol, vorbind. Dumneavoastră nu știți ce înseamnă această singurătate, când trebuie să hotărăști, fără nimeni altul asupra dreptului, ca Dumnezeu asupra destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sunt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, în timp ce munca noastră se săvârșește, privind substanța, numai în singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era încă lumină. Vocea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
soarele uitat despre care începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, își rostogolea impresiile “încântătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decât reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, întâlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul întâmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum nu erau decât ultimele tresăriri ale acelei lumi, cu speranța - rămasă în subconștient - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mângâiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între mine și ea stăruia, ca o interdicție, veselia, petrecerea aceea gălăgioasă și becurile orbitor luminoase din noaptea nunții ei. Mai stăruia și zâmbetul, din aceeași noapte, nedeslușit ca și acum sau poate cu o anume deslușire secretă pe care mă făceam a n-o înțelege. - Dacă atunci, reluă ea, descătușându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înainte - îți spun numai ție - locuiesc la Maria di Pietrasanta, în Italia sunt soția unui mic patron care ține acolo un fel de restaurant, cam cum erau birturile la noi, în vremea tinereții noastre, totdeauna plin de clienți veseli și gălăgioși, teribili de vorbăreți, nu departe de carierele de marmură din care se fac aici statuile. E țara tatălui meu, Leonardo Perussi. În somn e simplu... repet: nu e ca altădată, dar pe fond e același lucru, sunt lângă tine mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se înveseli, nu știu ce gândea că ne îmbrățișă pe amândoi și după câteva clipe se scuză că trebuie să se întoarcă la birt în care rămăseseră câțiva din clienții aceia gălăgioși cu sângele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci în adevăr în birt gălăgia era în toi, se simțea lipsa patronului. Noi rămaserăm în turn, și, deodată, - de necrezut - contemplarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a Iezerului, privire care mă neliniștea. Într-o săptămână, patima pândei, a vânatului bălții, îmi intrase în suflet, în sânge, în simțuri. Veneam în galop întins, cum da soarele spre asfințit, treceam repede prin crâșmă, unde mă aștepta Marin și gălăgiosul sfat al lui Sandu, umpleam pentru pușcaș o gărăfioară de țuică și plăteam două pacuri de tutun, și ne coboram spre pânza stufăriilor. În liniștea bălții întinse, țipătul singuratic al unei paseri deștepta ca un răcnet singurătățile și mă făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bizară uneori, dar bună. Capitolul 7tc " Capitolul 7" De fapt, nu sunt deloc atât de bizară - mă rog, nu mai mult decât alții, doar că eu nu sunt la fel ca restul lumii. Toate cele patru surori ale mele sunt gălăgioase și efervescente și - ar fi primele care ar recunoaște-o - adoră o ceartă bună. Sau una rea. Orice fel de ceartă, de fapt - întotdeauna au considerat ciondănitul un mijloc perfect legitim de comunicare. Mi-am petrecut viața privindu-le așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Anii optzeci vor trăi veșnic, am spus. Nu, mulțumesc. Pe bune. Prea mult pentru tine, hm? — Exact, prea mult. M-am uitat după Jacqui, era numai vina ei - era colegă cu fratele lui Kent. Dar n-am văzut decât găligani gălăgioși cu pupilele imense și fete cu un aer dubios, înghițind votcă direct din sticlă. Am descoperit apoi că Kent dăduse sfoară în țară că dorea ca oamenii să vină cu genul de fete care se aflau pe ultima sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trei ore în care să încerci să faci conversație în timp ce înghiți cu noduri - aoleu! Un pahar rapid după serviciu ajunge; plăcut și degajat și, mai ales, scurt. Am optat pentru Logan Hall, un bar mare și zgomotos din centru, destul de gălăgios ca să acopere timpii morți. Avea să fie plin de oameni ai muncii care petrec și își descarcă energia. În seara cu pricina, am ajuns prima și mi-am croit drum printre nenumărați oameni ce purtau conversații ispititoare - ... „concediată“ scrie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu-i munera, un spectacol imperial prin excelență. Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scriitoarelor. Ia hai, am exclamat eu. Am condus-o, ținând-o de mâna-i rece și osoasă. Am trecut prin praful umed al draperiei, pătrunzând în zgomotul mai intens, în fumul mai gros, în băutura mai multă. Douăzeci de bărbați gălăgioși urmăreau evoluția femeii mari de pe scena mică. Era neagră ca un păianjen și mare și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art, deshidratați de căldura din autocare, înghesuindu-se la cozile formate în fața intrărilor hotelurilor ad-hoc. Sunt gălăgioși și fericiți. E timpul lor... Acum trei ani pe vremea asta, eram un oarecare aeroport mediteranean, îndreptându-mă spre casă, împreună cu o predecesoare a Selinei, o oarecare Dolly, sau Polly sau Molly. Am luat o cameră la un hotel, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al vieții, în concepția tradițională. În acest caz îndepărtarea de sacru nu poate fi decât nebunie și nu poate lua alte forme decât ale urâtului. În Pildele lui Solomon întâlnim aceeași echivalare între nebunie și moarte: „Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă și care nu știe nimic... ea poftește pe cei ce trec. Cine este neînțelept să intre la mine; Și omul nu știe că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi poftește nebunia se află de mult în
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Cu blândețe, deși unora le place duritatea. Cu blândețe, până pe culmile plăcerii. Ușor, până pe culmile durerii. Sâni ca piscurile gemene, așa aveau ele pe vremea aceea, munți cedând mângâierilor. Mele. Ce lucruri dulci. Ce lucruri grozave și ele. Un șmecher gălăgios, așa eram pe vremea aceea. Toate organele se uzează prin nefolosire. Scoateți atunci toate stopurile. Ia-mă, Virgil! Iei și dai, iei și dai, un ping-pong al trupurilor posedate. O, Virgil, te pricepi să satisfaci. Te rog... te rog, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce faci. Am luat liftul până la ultimul etaj împreună cu o mulțime de inși care ofereau servicii de publicitate, îmbrăcați în costume elegante, vorbind pe tonul cel mai ridicat cu putință. Tipii din publicitate sunt la fel peste tot în lume: gălăgioși și insuportabili, indiferent de ce vând. În timp ce liftul urca, mă gândeam la tacticile pe care aveam să le folosesc. Cred că cel mai bine ar fi un șoc scurt și tăios. Voiam să o iau complet prin surprindere și nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era retras, distant, putând povara cuiva care s-a închis în sine și pentru care lumea exterioară pare irelevantă, cel puțin pentru moment. O să-ți spun o anecdodă, vrei? Uită-te la individul de colo, zise, arătând înspre un bărbat gălăgios, chel, în costum gri, care ieșea în evidență din mulțime. Lucrează la departamentul de negocieri. S-a certat cu un alt tip, pe care nu-l văd pe aici. Se poate să nu fi fost invitat. Oricum, au devenit din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră de-o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi așa, atârnate, zvârcolindu-se, dând din picioare și măcănind gălăgios. Ce să vă fac, dacă n ați fost cuminți? Acum să stați acolo până o să vă uscați! Iar rățuștele îi răspunseră pe măcănitul lor. Uf! Că tare am mai obosit! Cum i se făcuse foame, plecă la bucătărie să mănânce
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cerut Moșului să-mi aducă un trenuleț. Eu vreau o păpușă nouă. Mie să-mi aducă o săniuță! Uite, acolo în vale, vine nea Vasile poștașul! Să-i ieșim înainte, să vedem ce noutăți ne aduce! Copiii porniră înaintea poștașului, gălăgioși și veseli. Însă nea Vasile părea cam abătut, era tare tăcut, nu ca în alți ani, când le vorbea cu veselie încă de departe. Nea Vasile, bine ai venit! Ce noutăți mai sunt prin lume? Nea Vasile, ce vești ne
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]