2,545 matches
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > ȘI M-AM ARS LA... POLONIC! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1075 din 10 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului pe vremuri, când făcui armata, am băut ceai cu găleata. degeaba mă-nvățase tata: ”uăi, sî nu bei, cî ti dă gata!” astăzi știu de ce înjură ăia ce-au fost leat cu mine: cică ne puneau bromură, eu credeam că-s... vitamine! însă, cum am fost de mic, un râncău
ŞI M-AM ARS LA... POLONIC! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363299_a_364628]
-
taci tu! Ce te bagi? Vrei să-ț plătesc io ”măcdonaldu”? -Nu, merci! Am bani. Eu lucrez, nu ca voi! N-aștept ajutor social, nu cerșesc și nu fur. -Ce lucrezi, făăăă? Nu-i mai răspund idioatei, sunt deja o găleată de nervi și în plus urmează să fiu servită. Doamna de la tejghea îmi ia comanda și-mi spune să nu mă enervez că ... ”așa fac ăștia întotdeauna”. Replica ei liniștitoare mă agită mai tare. -Foarte rău! De aia am ajuns
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
beci, încărca cu paie o saltea din pânză de cânepă, țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[1] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Nu țin minte să fi fost vrajbe, fapte rele, focuri intenționate sau furturi. Scriind aceste rânduri îmi amintesc cum mi-a povestit draga mea mamă ce vorbiseră două țărănci atunci când le întâlnise la cișmeaua de pe stradă de unde luam apă cu găleata: - D’apoi nana mè, asară am adus acasă de pă câmp doauă coșeri de tenchi (două coșuri de porumb) să am ce da la purcel și la găinuțe. -, Să nu mai faci așè, că te bate Dumnezeu! Ăsta-i furt
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
Pentru plante însetate, Apă dau, pe saturate. Ieri era tristă cicoarea; Azi, i-a trecut supărarea; Macii roșii râd în soare Fericiți nevoie mare! Nouraș e hărnicel, Ce ochi ageri are el! Unde-i nevoie de apă, Iute toarnă o găleată. Se plimbă mănat de vânt Spre-orice colț de pe pământ, Dăruind cu-ndestulare Ploaia binefăcătoare. Chiar de este-un pui de nor, La toti sare-n ajutor. Fii și tu atent și harnic Și că norișorul, darnic! Primăvară Peste vai ușor
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
nu suntem acasă!"- porunci stâlpul casei, pe care cât pe ce a fost să-l fure somnul. Fata știa că iar trebuie să mintă și ar fi vrut în acele clipe s-o fi trimis mai degrabă să aducă o găleată cu apă, dar dacă așa vrea tata... Porni, deci, mai mult rușinată și, când ajunse la o distanță pe care o apreciase ea că ar fi convenabilă să nu o înăbușe emoțiile, strigă cât putu de tare: „A zis tata
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
prea plăpînd, greu îl apucă bietul cal cu dinții ... Vara, ei, e altceva ... Îl las liber, să pască pe unde îi place lui. Cînd îl ia căldura, se bagă la umbră și doarme de-a-n picioarele ... Cînd îi dau seara găleata cu ovăz, mă împinge cu botul în burtă și sforăie de plăcere. Uneori rîde, cînd e fericit. E ca un copil, cîteodată ... Calul este zeul pe care i l-a dat Dumnezeu omului, ca să-l ajute la muncă ... Cînd îi
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
ce aduceau ploaia pe diferite porțiuni. Nu avea umbrela la ea. Începuse să fulgere și să tune. Alergă să ajungă mai repede la magazin înainte de a începe ploaia dar norii fuseseră mai iuți decât ea și începură să verse cu găleata o ploaie torențială, caldă, de vară. Era prin dreptul dispensarului. Intră să se adăpostească sub copertina de la intrarea în dispensar. În incinta dispensarului nu mai era nimeni dar mai veniseră vreo câteva persoane să se adăpostească de ploaie sub copertină
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
o să mai pot să mă bălăcesc, împreună cu gâștele satului, în pârâul Beica. Doamne, ce mai iubeam acest firicel de apă tulbure! Deși aducea multe necazuri oamenilor. Când era vară și cald, apa aducea răcoare. De acolo aduceau oamenii apa în găleți să ude grădinile. Noi, copiii, prindeam broaște și peștișori. Pe aceștia din urmă îi puneam în borcan și ne uitam la ei cum se joacă. Așa credeam noi, naivii, că se joacă, dar ei căutau libertatea. Toamna și primăvara, apa
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
învelită cu șiță, părea arptoasă cu două odăi, cu ferestre mari, cu tindă între odăi, cu prispă și parmalâc. Lângă gardul curții, în colțul pe care îl făcea cu drumul, se afla o fântână, cu ghizdurile de ciment, cu două găleți cu lanț de scripete, cu un jgheab mare de tot de ciment, întins lângă șanț ... Cât despre fânar și casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”. Casa lui
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
și-l cam luase, fiecare-n parte; Așteptau sfârșitul, simțeau a lor moarte Care, nemiloasă, venea înspre ei. Nădejdea pierduse, căci atâția zei... Nu se arătau - părăsiți erau... Apa dispăruse, de sete piereau. Cumpăna se mișcă, trage ceru-n jos, Găleata ajunge la loc răcoros. Picături de viață ia-n găleata ei; Lumânarea trage apa ce-ai s-o bei. Le mai zice...-nțeleptul celor însetați: „Cumpăna v-ajută, iar sunteți scăpați.” Cumpăna, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
a lor moarte Care, nemiloasă, venea înspre ei. Nădejdea pierduse, căci atâția zei... Nu se arătau - părăsiți erau... Apa dispăruse, de sete piereau. Cumpăna se mișcă, trage ceru-n jos, Găleata ajunge la loc răcoros. Picături de viață ia-n găleata ei; Lumânarea trage apa ce-ai s-o bei. Le mai zice...-nțeleptul celor însetați: „Cumpăna v-ajută, iar sunteți scăpați.” Cumpăna, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos, Stropi de apă vie pentru muritori, Și-mi stă ridicată
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
cântând: „Paparudă, rudă/ Vino și mă udă/ Dă, Doamne, o ploaie/Să curgă șiroaie/ Câmpul să-nverzească/ Recolta să crească.” Oamenii ieșeau la porți și aruncau în paparuda ce implora ploaia, căni cu apă, unii transformau ritualul în circ aruncând găleți cu apă pe Costică, dar care nu zicea nimic, parcă ostentativ să arate că el este mai presus decât ei. Uneori, oamenii certați cu educația, îl dezbrăcau, lăsându-l gol. Primea Costică bani pentru efortul și pentru umilința lui, strângea
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
acum la fermă. Cum plec de acolo, cum nu mai fac nimic muncitorii și se apropie ora mulsului. Trebuie să-i supraveghez ca pe niște copii. Mereu îi prind că nu spală ugerele la vaci și le mulg direct în găleată fără sidilă din tifon. Cred că am să-i pedepsesc, dar dacă pleacă de la fermă, unde găsesc imediat alții? Cine crezi că preferă să stea în mizeria și mirosul unui grajd zootehnic, când la fel de bine poate lucra la tine la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
VOLUM ÎN LUCRU) Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
gloanțelorîi purta prin clipe de groază. - Cinci... șase... șapte... Teama ce o simțea acum nu cunoștea cifrele sau nu voia să le audă. Ea creștea, creștea, creștea, cu aceeași repeziciune cu care mâinile apucau știuleții și le desprindea boabele. O găleată, și încă o găleată, un sac plin... Șerban număra cu voce tare, din ce în ce mai tare, trebuia, trebuia să își învingă teama. - O sută zece... o sută unșpe... o sută doișpe... Maria apăru în ușa șoprului. Într-o mână avea oala cu
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
de groază. - Cinci... șase... șapte... Teama ce o simțea acum nu cunoștea cifrele sau nu voia să le audă. Ea creștea, creștea, creștea, cu aceeași repeziciune cu care mâinile apucau știuleții și le desprindea boabele. O găleată, și încă o găleată, un sac plin... Șerban număra cu voce tare, din ce în ce mai tare, trebuia, trebuia să își învingă teama. - O sută zece... o sută unșpe... o sută doișpe... Maria apăru în ușa șoprului. Într-o mână avea oala cu lapte, în cealaltă sacoșa
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
Decretul făcut public în aceeași zi în toate colțurile uriașului imperiu provocă, așa cum se întâmplă întotdeauna când e vorba de omor, o imensă bucurie supușilor, indiferent de starea socială. Mocofanii se bucurau fiindcă se plătea cu un ban de aur găleata de furnici moarte, iar nobilii pentru că descopereau cu acest prilej noi metode de amuzament și inventau tot felul de capcane sofisticate pentru asasinarea a cât mai mult furnici într-o singură acțiune. Dar, ca să fim sinceri, pe ei nu-i
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
noi de eroi necunoscuți! Doi suspuși, Trepăduși, Mulți intruși, Restul... muți! ALFABETIZARE (recitați poezia cu voce tare - cu dicție și interpretare) Alfa, Alfalfa, Anton Brânză, Brânzoaică, Breton Coca, Cocotă, Cocon Dală, Dalila, Dalton Ene, Enescu, Eston Fugă, Fugată, Furgon Gală, Găleată, Galon Horă, Horincă, Hormon Iie, Istoric, Ison June, Junincă, Jupon Kaki, Kakemóno, Kripton Latex, Latentă, Lapon Mică, Micoză, Micron Nelu, Nenică, Neon Odă, Odrasă, Odgon Pară, Paradă, Pardon Quito, Quinellă, Quilon Ramă, Rampantă, Radon Solo, Solniță, Somon Șagă, Șăgalnic, Șablon
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
apariție... După cum merg evenimentele, opoziția „unită” își va căuta candidatul ideal și după 17 noiembrie! Pe ce mă bazez. Pe Dreaptă nu avem, deocamdată, niciun candidat autentic. De Dreapta. Numai plevușcă. S-a lansat o adevărată modă. Nu cea cu găleata cu gheață. Ar fi bine! Poate i-ar mai trezi pe unii. Se aruncă în arenă, mai întâi, iepurele! După un timp, este retras și apare... leul! Cu tot felul de elemente de suspans. Iată, Diaconescu, falsul iepure traseist al
TABLETA DE WEEKEND (76): ALINEREA LA START de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368371_a_369700]
-
am realizat folosind exact datele din această îngrășătorie de bovine. Am și un studiu de caz, vă rog doar să aruncați o privire. Îl apucă de mână. Pe el. Se întoarse ca electrocutat, gata să-i trântească dosarul direct în găleata cu apă de lângă ușă. Apoi văzu foaia pe care o ține în mână, îmbujorată. Era schița silozurilor în care se păstrau furajele și sub ea, un grafic al periodicității aprovizionărilor, ordonat așezat lângă graficul cantităților eliberate către consumul animalelor. - Am
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
-O să vin după tine!-să nu-ți fie teamă de întuneric. Doar că acum, va trebui să îngrop șuvoaiele astea, negre de furie, ca să te pot așeza, liniștit, în locul tău de odihnă! ...Începu să care toată măreția apelor cu găleata. Din cer, luna privea mirată, la neputința pământului. Văzu ca prin ceață, chipul dragei lui, bucurându-se de pantofii pe care-i împletiseră, cu atâta decădere de sine. Niciodată nu mai văzuse petale de flori, bucurându-se pe sub roua amară
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
meu chibrit de la oraș,apa venea întotdeauna când o chemai la robinet ,iar temperatura o umflai doar printr-o singură rotire de buton. Dar toate astea fuseseră odată.... Acum apa nu mai vroia să vină singură ,o aduceai cu o găleată tocmai de undeva ,din străfundul pământului ,iar iarna aveai căldură-n casă doar dacă te învredniceai vara să aduci lemne ,să le tai ,să le crăpi,și-apoi să le așezi frumos, sub ștreașină,să nu le plouă. Adică era
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
Mi-ai stricat două topoare în cinci minute ?? I-am spus eu fie-mi să nu ia un merintic de la oraș, că ăștia freacă bulevardul și habar n-au de munca curții. Nu sunt în stare nici să scoată o găleată de apă . Și-i tot dădea înainte cu insultele . Iar eu tăceam ca mortul în păpușoi, simțindu-mă cu musca pe căciulă. Și chiar mă întrebam ce-a fost în capul fie-si de m-a luat. Pesemne tot dragostea
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
umplut fedeleșul și ne-am răcorit. Și iată, după un cot se zărește casa scufundată într-o liniște nefirească - animalele dorm la umbra deasă a pomilor iar păsările se scaldă în țărînă. Bunica a pregătit arămia cea mare (cât zece găleți la un loc) și-a așezat-o pe pirostrii deasupra unui șanț plin cu lemne de ulm și de fag. Spre seară-și cheamă vecinii la clacă. A pregătit plăcinte și mai are vin din vechea recoltă. Înarmate cu lingri
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]