KorAP: Find »[drukola/base=galop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...45 >

1,108 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

de onor. - Mon commandant! se auzi vocea tunătoare a lui Yves, urmată de strigătul celor o sută de spadasini: - Vive le commandant! Vive la France! Noii veniți se alăturară coloanei care urca pe Valea Moravei, spre Dunăre. Yves sosi la galop lângă comandantul Apărătorilor, salutând luptătorii din avangardă. - Trăiește? fu prima Întrebare a francezului. - Si, răspunse Angelo. Dar e grav rănit. Doctorul e sceptic. -Olala... mais tous les medecins sont sceptiques, voyons... spuse Yves, descălecând și apropiindu-se de căruța În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
joncțiune cu trupe proaspete trimise de Mahomed pe mare. Numără peste opt mii de achingii și ieniceri. Dinspre Răsărit sosește cu o viteză nebună un grup de cinci sute de Cuceritori. E posibil să ajungă aici În cinci ore de galop. Poate patru, dacă găsesc căi de acces mai puțin Înzăpezite și dacă au cai odihniți. - Trei atacuri succesive... murmură unul din căpitani. Ar trebui să pregătim trei strategii diferite... - Exact, continuă Angelo. Iată ordinele mele. Primul val de spahii trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu pierduseră nici o bătălie În afară de cea de la Sabac, unde Dracula Îi spulberase ca un fluviu furios care mătura totul În cale. Atacul era În avantajul turcilor. Numărul, forța de izbire, Înălțimea de pe care porneau ofensiva. - Așteptați... murmură Angelo, urmărind concentrat galopul achingiilor. Așteptați... Acum! Retragere falsă, cu Învăluire pe flancuri! Apărătorii făcură zece pași Înapoi, lăsând În locul lor patru rânduri de țepușe ascuțite. Săriră În șei, grupându-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se prăbușeau În vârful țepușelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
privind În jur. Bine, semnalizează primirea mesagerului. Cel puțin vom afla ce vor. În mai puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și se Înclină, cu mâna dreaptă la piept, În fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-și putu stăpâni un zîmbet. În sfârșit, „cascada”. Una din deschiderile preferate ale lui Angelo. Din acel moment, totul avea să fie o creștere gradată a puterii de atac până la limita rezistenței adversarului. Încă o sută de Apărători porniră la galop, cu lăncile În cumpănire pe mîna dreaptă. Primii trei sute de luptători auziră tropotele celor de pe celălalt versant și părură a ceda câteva zeci de metri din poziția câștigată. Inevitabil, ienicerii făcură pasul Înainte, Încercând o cuprindere cât mai largă. „Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acela mi-a intuit strategia... În scutul venețian agățat de trunchiul unui brad, pentru primirea mesajelor urgente, se Înfipse o săgeată cu răvaș. Giuliano o desprinse și Îi Înmână răvașul lui Angelo. Textul era scurt. Avangarda lui Dracula, trei ore galop. Lucrurile se complicau pentru trupele disciplinate ale lui Mihaloglu. Ajutoarele de la Istanbul abia debarcaseră pe coasta Muntenegrului, pe când forțele transilvane comandate de Vlad avansau cu repeziciune spre bariera de netrecut a Apărătorilor. - Allah Ekber!!! se auzi deodată strigătul de luptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pădurile aflate În flancul stâng al armatei turce se dezlănțui șarja spadasinilor lui Yves. „Tăcerea absolută” a lui Angelo era, de fapt, indiciul esențial asupra strategiei pe care Apărătorii o aveau de urmat. Cei o sută de spadasini coborâră În galop, trecând razant pe lângă trupele de ieniceri, și izbiră călăreții care porniseră În urmărirea căruței. Lupta fu scurtă. Ienicerii deveniți subit cavaleri Încercară să Întoarcă armăsarii ca să facă față atacului, dar viteza cu care se derula totul era năucitoare. Spadasinii lucrară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
schimba totul. În matematica fără cusur a lui Angelo, Amir era necunoscuta. Era sclipirea de nebunie și de talent care răsturna totul. Flancul drept al lui Angelo avea nevoie de ajutor, iar Amir simțise asta și se năpustea, Într-un galop care atingea o viteză incredibilă, În ajutorul Apărătorilor. Caii mici, extrem de iuți, ai mongolilor, abia reușeau să țină pasul cu armăsarul murg al lui Amir, care aproape zbura spre dușmani. Sub ochii măriți de uimire ai lui Alexandru, Amir sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
decizii. Era stilul de luptă din Asia Îndepărtată, un stil pe care foarte puțini Îl puteau stăpâni, căci el presupunea o relație specială cu universul. Calul murg scutură Încet coama și mări ritmul. Trapul ușor de la Început se transformă În galop. Ogodai dădu pinteni și Încordă arcul. Mâna Îi tremura, dar, cu toate astea, nu putea greși. Dădu drumul săgeții, dar În aceeași clipă murgul lui Amir făcu un salt, ca și cum ar fi sărit peste un obstacol, și mări viteza galopului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
galop. Ogodai dădu pinteni și Încordă arcul. Mâna Îi tremura, dar, cu toate astea, nu putea greși. Dădu drumul săgeții, dar În aceeași clipă murgul lui Amir făcu un salt, ca și cum ar fi sărit peste un obstacol, și mări viteza galopului. Săgeata lui Ogodai se pierdu În noapte. Ogodai scoase a doua săgeată și ochi un timp Îndelungat. Patru săgeți la una. Angelo simți tensiunea crescând. La fel o simți și căpitanul Oană, căruia Erina Îi ridicase ușor capul, ca să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a treia săgeată. Erina strânse mâna lui Oană. Apoi simți că rănitul vrea să spună ceva și se aplecă spre buzele lui. - Am câștigat... șopti căpitanul, zâmbind. Erina ridică din nou privirile spre cei doi luptători care goneau Într-un galop nebun. Și, brusc, se Întâmplă ceva ce nu putea fi văzut cu ochiul liber. Ceva ce nu puteau Înțelege decât Oană și Angelo. Cu o străfulgerare de clipă Înainte ca Ogodai să dea drumul celei de-a treia săgeți, Amir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Însoțesc până când vei ieși din teritoriile vrăjmașe. Și am să cer prietenia lui Alexandru. - Prietenia? se auzi vocea lui Alexandru, care venise și el lângă tatăl său. Un semnal al Apărătorilor Întrerupse discuția dintre cei doi. - Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula... murmură Angelo. E pe urmele lui Mihaloglu. În scurt timp, sute de făclii se iviră pe crestele munților. Un grup de aproximativ cincizeci de călăreți coborâră valea plină de cadavre și, la vederea mantiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pentru a-l duce la Cetatea Sucevei. - Mesager al Cuceritorilor! se auzi vocea unui mongol din ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși, În albul strălucitor al zăpezii, silueta Îndepărtată a unui călăreț care Își biciuia calul Într-un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar al Dunării se auzi un sunet scurt de corn. Sosise un mesaj urgent prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta de neliniște de pe fruntea mongolului. Călărețul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Înseamnă că are un plan. Iar dacă are un plan, atunci nu poate fi ucis, căci știe dinainte ce se va Întâmpla! Alexandru privi cum războinicii lui Amir se Încolonează‚ trec la trap pentru Încălzirea cailor, iar apoi trec la galop, reluându-și ritmul rapid de Înaintare În care sosiseră. Trase frâul calului și intră pe gheața care acoperea fluviul. Se Întoarse Încă o dată, ca să vadă grupul mongolilor, dar aceștia dispăruseră deja, Înghițiți de albul nesfârșit al depărtărilor. De la mijlocul Dunării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Jos, Crivăț! Jos! Calul necheză, scuturându-și coama lucioasă, apoi Îndoi genunchii din față și, În cele din urmă, se lăsă până atinse cu burta pământul. Căpitanul se instală În șa și trase de frâu. - Bravo, Crivăț! Acum sus și galop! Crivăț se ridică și porni Întâi la trap, apoi, strunit de căpitan, Începu să alerge din ce În ce mai repede. Erinei i se păru că aude tropot, dar Își spuse că n-ar avea cine să călărească dinspre casa lui Oană spre malul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
porni Întâi la trap, apoi, strunit de căpitan, Începu să alerge din ce În ce mai repede. Erinei i se păru că aude tropot, dar Își spuse că n-ar avea cine să călărească dinspre casa lui Oană spre malul Jijiei, și Încă la galop. Dar caii tresăriseră și ei. Deci, totuși, se apropia cineva. Dădu pinteni ca să iasă din luminișul de pe malul apei și abia atunci Îl văzu, uluită, pe Oană călare pe Crivăț, armăsarul lui de luptă. Îi ieși În Întâmpinare și vru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
armată ar trece granițele noastre! - Nu, Erina... Cred că măria sa știa, dar n-a vrut să ne Împovăreze cu asemenea vești... Amândoi tresăriră auzind tropote de cai apropiindu-se În goană. Pe culmea dealului apărură patru Apărători care coborâră la galop. Cei patru opriră În dreptul casei, dar Ionuț arătă cu mâna spre malul apei, iar mesagerii Își continuară drumul până ajunseră În dreptul căpitanului. - Să trăiești, căpitane! strigă unul din ei, iar Oană Îl recunoscu pe arcașul Simion. - Să trăiești și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Apărătorilor, și se Întoarse spre grupul condus de Pietro. Oană și Erina Întoarseră și ei caii, trecând În fruntea coloanei de Apărători menită să deschidă atacul spre Răsărit. În spatele lor, un corp de opt sute de călăreți traversă valea, trecând În galop spre liziera pădurii, unde se opriră. - Arcași... spuse Oană. Voievodul trece la lupta de hărțuială fără cavalerie... Încep ceasurile nopții. 3 iulie 1476, ora 3 dimineața, Ștefănești, Moldova Noaptea fusese senină, dar cu aproape un ceas În urmă devenise grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În spatele crângului! Pe poziții! O clipă, marginea satului Ștefănești apărată de călăreții Moldovei Încremeni Într-o liniște neașteptată. Se auzeau, tot mai distinct, tropotele cailor tătari și ordinele strigate de căpetenii Într-o limbă aspră, guturală. Apoi trapul tătarilor deveni galop, iar călăreții din primele rânduri se ridicară În șei, cu arcurile Încordate. - Sub adăpostul scuturilor, la atac! strigă Oană. Vârful de atac al Apărătorilor se transformă, deodată, Într-o suprafață albă de scuturi ridicate unul lângă altul. În secunda următoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
primele rânduri se ridicară În șei, cu arcurile Încordate. - Sub adăpostul scuturilor, la atac! strigă Oană. Vârful de atac al Apărătorilor se transformă, deodată, Într-o suprafață albă de scuturi ridicate unul lângă altul. În secunda următoare, luptătorii țâșniră la galop. Moldova Își arunca În luptă elita cavaleriei, mizând totul pe o intuiție a căpitanului Oană. 3 iulie 1476, Ora 17.00, Pâncești, Valea Siretului Înaintarea spahiilor lui Ali Mihaloglu fusese oprită de atacul curajos al voievodului, Înconjurat de Apărătorii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și atacul spahiilor asupra micii cavalerii moldovene. Pe dealul care cobora spre șleahul Sucevei, detașamentul călăreților moldoveni atacase coloana spahiilor și, Înainte ca aceștia să organizeze apărarea, se retrăseseră. Fără să stea pe gânduri, turcii porniră În urmărire. După un galop de aproape o mie de pași, voievodul dădu semnal arcașilor. Dușmanii intraseră În raza de acțiune a săgeților. În Întunecimea pădurii, vânătorii domnești conduși de comisul Tudor Jurj așteptau cu neliniște ordinul de atac. Zdrobiseră armata lui Eminek, pe malul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
orice ajutor din afară! Ridicați-vă acum și arătați că sunteți cea mai bună cavalerie a Europei! În numele Domnului și al Moldovei, la atac!!! - Moldovaaaa!!! se prăvăli strigătul de luptă al călărimilor care țâșniră din negurile codrilor, coborâră Într-un galop nebun dealurile Ilișeștilor și izbiră frontal detașamentele de spahii. Forța atacului fusese mai mare decât se așteptase Stefan. În ea era nu doar viteza cailor și panta dealurilor, care erau condiții pur strategice, ci era mult mai mult. Era sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
e acolo. Spune-mi, Erina... Spune-mi tot ce vezi... Am un sentiment ciudat... parcă aștept ceva... parcă se apropie cineva... - Și eu, spuse Erina. E primul atac al Moldovei după Înfrângerea de la Valea Albă. - Spune-mi... - Călărimile coboară la galop... săbiile scoase... trec printre spahii ca și cum n-ar fi decât niște surcele... Ucid tot... taie tot... e o luptă sălbatică! - Trupele lui Mahomed? - Se strecoară prin văi, spre voievod. E un semicerc. Mulți ieniceri. - Firește. Spahii se mișcă mai greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În picioare. Ceilalți vânători se adună În jurul lui. O parte a achingiilor menține Încercuirea. Altă parte a pornit În sus, spre voievod. Din spate apare o linie deasă de spahii. De pe culmea Șuriei un grup de războinici au pornit la galop. - Direcția... - Spre Alexandru. Unul din ei s-a desprins de grup. Calul lui e foarte rapid. Parcă mănâncă pământul. E prea departe. Nu văd decât un călăreț pe un cal foarte iute. - Mai iute decât caii tăi? - Da. - Mai scund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
două veacuri. Ochii lui rămaseră larg deschiși, privind cu o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]