7,253 matches
-
asigura dezvoltarea noastră maritimă"1888. A doua zi, 15 septembrie 1895, "Majestățile Lor au sosit la Constanța, unde au fost primite la gară de dnii miniștrii cu doamnele, de domnii consuli cu soțiile, de autoritățile locale și dnii ofițeri din garnizoană"1889. La sosirea trenului regal în gara Constanța, "prezentând tradiționala pâine și sare, dl. primar a ținut o scurtă, dar bine simțită, alocuțiune arătând fericirea ce o simt orășenii pentru vizita M. S. Reginei, care pentru prima dată vine la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
suma de 2 041 lei2600. Pentru plata salariilor casierilor comunali era alocată o sumă de 6 300 lei, în timp ce, pentru salariile jandarmilor rurali din plasa Constanța era alocată suma de 3 000 de lei2601, iar pentru plata salariilor șefilor de garnizoană ai jandarmeriei rurale era alocată o sumă de 2 100 lei2602. Tot în plasa Constanța sumele alocate pentru plata salariilor agenților sanitari și ai poștei comunale erau de câte 840 de lei2603. În județul Constanța existau în anul 1903 un
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cântece patriotice"2712. La orele 10 a fost oficiat un Te Deum "în prezența domnului prim-ministru, a corpului consular, a autorităților civile și militare și a unei mari afluențe de public"2713. Ulterior, a avut loc defilarea trupelor din garnizoana Constanța, festivitățile continuând în piața Independenței "în prezența tuturor invitaților postați împrejurul fântânii țășnitoare"2714. La finalul festivităților au rostit discursuri primarul orașului Constanța, domnul Cristea Georgescu, prefectul județului Constanța, domnul Scarlat Vârnav și primul ministru Dimitrie A. Sturdza. În
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Vidrașcu au dat suveranilor toate explicațiile asupra acestor importante lucrări"3066. În dimineața zilei de 1 mai 1911 vasul "Ștefan cel Mare" a sosit în portul Tulcea, unde se aflau mii de cetățeni. Regele Carol I a inspectat trupele din garnizoana Tulcea primind raportul din partea domnului general Toma Constantinescu, comandantul Diviziei a IX-a, după care "domnul Ștefan Borș, primarul orașului, îi iese în întâmpinare cu tradiționala tavă cu pâine și sare"3067. În după-amiaza zilei de 1 mai 1911 vasul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
leur ouvrage" (Oliveila Lima). Cu pierderea Braziliei, imperiul colonial portughez suferă cea mai grea lovitură din istoria sa. Și este cel puțin ciudat că această lovitură i-a fost dată chiar de către Prințul moștenitor... Câteva luni după insurecția de la Porto, garnizoana militară a Lisabonei aderă la revoluție. Se alcătuiește o Juntă a Guvernului provizoriu, care administrează în numele Regelui și elaborează, în același timp, o Constituție după modelul francez și spaniol. Puțin timp înainte de îmbarcarea sa, cedând stăruințelor Principelui moștenitor, Joîo VI
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
credință Constituției la Lisabona, izbucnește, în Nordul țării, revolta Contelui de Amarante. Mulțimea strigă: "Trăiască Regele absolut! Moarte Constituției!" De abia se potolise mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe motiv că Franța a cerut artileria portugheză fără să accepte și pe artileriștii portughezi. De fapt, Portugalia nu era încă în război cu Puterile Centrale, dar cererea Franței a umilit orgoliul armatei și a iscat noi și grave nemulțumiri. Garnizoana din Lisabona încearcă un pronunciamento militar, însă rebeliunea e repede stăpânită. Ofițerii sunt obligați să-și depună fără excepție săbiile la Președinția Consiliului. Guvernul cere Președintelui să dizolve regimentele care se răsculaseră, iar acestea se adresează decanului armatei, generalul Pimenta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în Franța, unde se înfruntau milioane de oameni și unde sacrificiul sângelui portughez nu va atârna în nici un fel în balanță - în loc de a-i trimite în Africa, unde sunt de apărat coloniile portugheze și unde 50-60 de mii soldați împotriva garnizoanelor germane ar însemna un aport serios pentru dobândirea victoriei?! Dar Costa își duce cu încăpățînare planul la bun sfârșit. El vrea să se angajeze cât mai aproape de aliați, pentru ca victoria din Franța să asigure pentru totdeauna nu numai posesiunea coloniilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-l ducă la fort în mijlocul insurgenților, care înmărmuresc văzîndu-l și începe să glumească, ironic, chiar cu cel care trebuia să-l păzească într-o anumită celulă. Când se anunță greva generală a Uniunii Muncitorilor, Sidonio organizează o paradă a întregii garnizoane cu zi mai înainte, invitând lumea să asiste și, cei care acorda încrederea Guvernului, să poarte un semn verde. Succesul e desăvârșit. Greva generală, care trebuia să realizeze prima încercare sovietică în Portugalia, eșuează. Cu cât trece timpul, cu atât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se convingă personal de starea lucrurilor de acolo, care părea atât de confuză de departe. Prietenii încearcă să-1 oprească. Nu se tem de Porto propriu zis, ci de gările prin care avea să treacă trenul Președintelui până la capitala Nordului. Comandantul garnizoanei din Porto expediază ministrului de război o telegramă cifrată arătând riscurile călătoriei. "Telegrama ajunge neinteligibilă, indescifrabilă. Niciodată nu s-a știut cum a fost încurcată și mutilată după expedierea ei de către poșta din Porto" (Rocha Martins). În fața hotărârii lui de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
speră, așa cum au sperat mulți naivi, că serviciile care le face democrației vor fi răsplătite, îngăduindu-i-se să rămână la putere. Avea să plătească scump această naivitate, și încă foarte repede. În urma manifestațiilor muncitorești, pe care Guvernul le acoperea, garnizoana militară a orașului Santarem se răscoală, mărturisind printr-o proclamație că mișcarea e în afara partidelor politice și că cere un guvern care să asigure țara că demagogia dinainte de 5 decembrie 1917 nu va fi încurajată. Răscoala din Santarem însă, începută
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Santarem însă, începută în ziua de 13 ianuarie 1919, nu durează decât două zile. Și aceasta, nu pentru că Guvernul a reacționat prompt, ci pentru că armata - lipsită de unitate de conducere și de intuiție politică - se hotărâse să ajute, "deocamdată", Guvernul. Garnizoana din Santarem a fost dezarmată chiar de un militar, mâna dreaptă a lui Sidonio, locotenentul Theofilo Duarte. În toate celelalte orașe domnește aceeași nesiguranță și aceeași nehotărâre. Monarhiștii șovăiseră până acum, crezând că armata va continua opera lui Sidonio, asigurând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Sidonio, asigurând astfel ordinea în țară. Armata șovăie de teamă ca nu cumva o lovitură de forță din partea ei să aducă după sine restaurarea monarhiei. Se ajunsese la un compromis cu Guvernul, compromis care dovedea o neîncredere și suspiciune reciprocă: garnizoanele să nu-și părăsească reședințele și să păstreze, "deocamdată", neutralitatea. Nu se înțelegea prea bine ce însemna această "neutralitate". Între timp, profitând de paralizarea oricărui spirit de inițiativă din partea celor două forțe de temut - armata și monarhiștii - adversarii regimului lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
puținele nuclee comuniste care se organizaseră în Portugalia, iar victoria Aliaților asupra Puterilor Centrale insuflase forțe noi democrației portugheze; toate greșelile și excesele care o compromiseseră în 1917 începeau să fie uitate în iarna anului 1919. În fața continuei agitații demagogice, garnizoanele militare din Porto și Lisabona se răscoală, la 19 și 22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al Juntei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
suspectat de "sidonism" de către incoruptibilii republicani, geloși pe tradiția revoluționară și anticipată a mișcării. Șeful Guvernului e învinuit că se aliază cu monarhiștii și catolicii, îndepărtînd pe adevărații republicani. La 30 septembrie se schițează o mișcare revoluționară, repede sufocată de garnizoana din Lisabona. Granjo hotărăște dezarmarea gărzilor republicane și a marinarilor. Un mare număr dintre ofițerii de marină sunt arestați. Un ziar de stânga, Impresa da Manha, se indignează: "Domnul Granjo, după ce s-a supărat pe jurnaliști și pe toți republicanii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încercare de revoltă militară, repede zădărnicită. La 18 aprilie, însă, încercarea se repetă, pe un plan mai mare, sub conducerea comandantului Filomeno da Cîmara, a generalului Joîo Sinel de Cordes, a locotenent-colonelului Raul Esteves și a altor ofițeri. Aproape întreaga garnizoana militară din Lisabona se alia în complot. Câteva regimente ocupă pozițiile în Parcul Eduard VII și schimbă focuri de armă cu gărzile republicane. Dar, poate pentru că nu aflaseră la timp orarul insurecției, sau poate pentru că fusese la mijloc o trădare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stânga în armată se accentuase în ultimii ani. Antonio Maria da Silva - care înlocuise oarecum prestigiosul mit al lui Afonso - Costa încurajase organizațiile comuniste mai ales pentru a se apăra de armată. Demisiile forțate, arestările, surghiunurile în insule, schimbările de garnizoane, umilințele jigniseră adânc cercurile militare. Numai greșeli de ultimă oră zădărniciseră lovitura de stat de la 18 aprilie. Dar hotărârea armatei de a îndepărta regimul rămâne tot atât de viguroasă. La 19 iulie izbucnește o nouă rebeliune, sub conducerea căpitanului de marină Cabeçadas
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
noapte centrul noii revoluții. Ofițeri de legătură între diferitele nuclee veneau și plecau cu ordine, fără ca totuși comandantul fortului Elvas să îndrăznească să se opună. După achitarea și eliberarea complotiștilor, centrul mișcării insurecționale se strămută la Lisabona. Aproape în toate garnizoanele ofițerii se angajează, prin declarații scrise, că se vor revolta îndată ce vor auzi semnalul. Șeful insurecției era generalul Alves Rocadas. Și când pretutindeni se aștepta, dintr-un moment în altul, izbucnirea revoluției - generalul Rocadas moare. Insurecția e din nou amânată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
anul trecut. Dar revoluția nu putea izbucni la Lisabona, pe de o parte pentru că serviciile de siguranță ale Guvernului funcționau excelent și orice complot ar fi fost descoperit cu 24 de ore înainte de înfăptuire, iar pe de altă parte pentru că garnizoana Lisabonei părea a fi în majoritatea ei loială Guvernului. După multe întîlniri, discuții și planuri, e ales șef al insurecției, câteva zile înainte de izbucnirea revoluției, generalul erou Gomes da Costa, fostul comandant al corpului expediționar portughez în Flandra. Se hotărăște
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și să modifica itinerariul. Generalul Gomes da Costa va fi dus la Braga îmbrăcat țărănește, într-o mașină condusă de un om de încredere. Tot Murias redactează proclamația pe care Gomes da Costa trebuie s-o difuzeze îndată după insurecția garnizoanei din Braga. În ziua de 26 mai, la cinci și jumătate după amiază, generalul coboară treptele locuinței lui Manuel Murias cu îndoiala în inimă. Nu știu ce să fac... să mă duc?... să nu mă duc?!..." Ca în toate revoluțiile portugheze, militare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mulțime strânsă în cea mai mândră cetate episcopat a Portugaliei. Dar, 48 de ore după izbucnirea revoltei, Gomes da Costa și mulți alții de la Cartierul general revoluționar nu știau nimic de soarta pe care o va avea mișcarea. Adeziunile celorlalte garnizoane întîrziau. La Lisabona nu se petrecea nimic. De la Porto se îndrepta spre Braga o puternică și bine înarmată coloană guvernamentală cu misiunea de a înăbuși răscoala. A fost un interval de cumplită îndoială, când se credea că totul e pierdut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
angajaseră să ia parte la revoluție, șovăiseră și renunțaseră în ultimul moment. Dar, de data aceasta, intervin și alte forțe în luptă: centrele de revoluție civilă, nucleele camuflate în instituțiile Statului, care sabotează măsurile Guvernului, răspândesc informații false, anticipează adeziunile garnizoanelor, care încă nu știau dacă trebuie să lupte în rândurile lui Gomes da Costa sau ale lui Antonio Maria da Silva. După cum mărturisește un funcționar superior al Poștei și Telefonului, "de la un anumit moment, revoluția națională din 28 mai a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
moment, revoluția națională din 28 mai a fost făcută de P.T.T. Mai mult decât trupele, firele telegrafice au fost acelea care au hotărât soarta revoluției". Într-adevăr, în primele zile ale insurecției, P.T.T. nu transmitea nici o telegramă a Guvernului către garnizoanele leale, și prezenta, dimpotrivă, lui Antonio Maria de Silva telegrame trucate, cum a fost, bunăoară, aceea a revoltei trupelor din Sudul țării. La Lisabona, Manuel Murias este acela care anunță lovitura de la Braga, știre repede difuzată de nucleele civile revoluționare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
revoltei trupelor din Sudul țării. La Lisabona, Manuel Murias este acela care anunță lovitura de la Braga, știre repede difuzată de nucleele civile revoluționare. Guvernul instaurează cenzura și dă următorul comunicat oficial: "Liniștea domnește în toată țara. Doar o parte a garnizoanei din Braga s-a revoltat, sub comanda generalului Gomes da Costa. La Porto, liniștea e absolută. S-au organizat două coloane care se îndreaptă spre Braga, pentru a înfrînge pe rebeli". Și probabil că, cel puțin în Nord, rebelii ar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Manuel Murias, dă acestuia din urmă putința să anunțe izbucnirea revoluției; coloana militară din Porto, organizată din "elemente sigure", se îndreaptă spre Braga, îngăduind astfel grupului revoluționar din Porto să se revolte și să dobândească chiar adeziunea unei părți din garnizoană care, nefiind "sigură", fusese lăsată acasă etc. etc. Coloana guvernamentală înaintează șovăielnic, deși are cu ea artilerie și multă muniție. Dar părerile sunt împărțite și printre comandanții coloanei loiale; propaganda - revoluționară îi atinsese și pe ei, mitul lui Gomes da
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]