7,117 matches
-
în mulțime, trăiesc la întâmplare, îmbătrânesc pe nesimțite, la timpul cuvenit mor și nimeni nu va ști vreodată că au existat pe pământ. Cei puternici dintotdeauna au ieșit la lumină și s-au făcut cunoscuți, cei fricoși au stat în găuri! Însă deloc lucrurile nu se opresc aici, pentru că pe aceștia îi va pârjoli mereu invidia și se vor ivi cutezători dintre ei, care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu gândul de a fi deschisă, ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră, despre care vorbesc, era despărțită de locul de așteptare al oamenilor printr-un perete de sticlă, în centrul căruia era decupată o gaură potrivit de mare - pe acolo încăpea mâna ce făcea schimbul de bani și de hârțoage dintre funcționar și cetățeni. Și iac-așa, acest mare perete de sticlă mi-a dat mie voie să privesc ce-i dincolo de el și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Sunt atâtea de spus! Cel mai mult Îmi lipsesc nebuniile tale, dorința ta de viață și necunoscut. Îmi amintesc când te-ai deghizat În țigancă: basma albă cu fir strălucitor și trandafiri roșii, un ciorap subțire pe față ( făcând niște găuri În zona ochilor și a gurii), buze rujate cu roșu aprins,bundița mamei și fustă plisată, lungă până În pământ. În timp ce ai fost plecat la mătușa de peste drum, a venit În vizită prietenul tău cel mai bun. La Întoarcere, ai dat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
însă, de astă dată, în alt registru. „Ești oarbă!” - dispută teologică de mare profunzime, demnă, întru apărarea dreptei credințe. „Incendiul”: importantă scriere autobiografică; sensibilitatea autoarei se vede încă de la acest episod relatat în povestire, petrecut în copilăria acesteia. Privirea prin gaura cheii ușii bisericii părăsite a satului, ca o privire de aici către dincolo, din spațiul profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu-mi plăcea să mă joc în curtea bisericii, din cauză că îmi era frică. De ce mă temeam? Nu știam nici eu anume. Căutam să mă feresc cât mai departe de pragul și de ușile bisericii. Îmi amintesc că ușa avea o gaură pentru cheie, prin care copiii se uitau să vadă ce era înăuntru. Eram curioasă să privesc și eu, dar frica nu mă lăsa. Într-o zi, totuși, curiozitatea a învins frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copiii se uitau să vadă ce era înăuntru. Eram curioasă să privesc și eu, dar frica nu mă lăsa. Într-o zi, totuși, curiozitatea a învins frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc și eu prin acea gaură. Nu voi uita niciodată ce am simțit atunci. Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau cum se simte o stăpână în casa ei, o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau cum se simte o stăpână în casa ei, o făcea să pară înfricoșătoare. După ce am privit înăuntru, m-am ferit într-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
drum, ca și cum nu ar fi știut că așa ceva nu era posibil, legea gravitației l-ar fi împiedicat, nu știa dacă această lege funcționează și în vis, acolo orice este posibil, aștepta cu nerăbdare cașcavalul, era tăiat în jumătate, se vedeau găurile mari și pulpa fragedă, Doamne, de nu s-ar întoarce din drum, cașcavalul devenea din ce în ce mai mare, era din ce în ce mai aproape, găurile deveniseră imense, nici nu mai vedea altceva, pătrunsese în una din ele ca într-un tunel, îl înghițea cașcavalul. Azi-noapte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
această lege funcționează și în vis, acolo orice este posibil, aștepta cu nerăbdare cașcavalul, era tăiat în jumătate, se vedeau găurile mari și pulpa fragedă, Doamne, de nu s-ar întoarce din drum, cașcavalul devenea din ce în ce mai mare, era din ce în ce mai aproape, găurile deveniseră imense, nici nu mai vedea altceva, pătrunsese în una din ele ca într-un tunel, îl înghițea cașcavalul. Azi-noapte a fost Revoluție în oraș, așa spun vecinii, el s-a ascuns în casă, nu a deschis nici televizorul, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vișinel străin, ciudat, neobișnuit. Deși în casa familiei Georgescu i se oferise o ospitalitate deosebită, avea impresia că se sufocă. La el în cort era mult mai mult aer. În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură a cortului, putea chiar să vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doi prieteni. După ce și-au stors creierii cum să scoată ovăz din magazia închisă cu bară metalică și lacăte grele, Sile a ticluit o metodă ingenioasă, bazată pe un sfredel mai gros din atelierul bunicului, cu care să dea o gaură în peretele din spate al depozitului, învecinat cu grădina de pomi care le asigura camuflajul la transportul prăzii. Prin gaura obținută s-au umplut zeci de saci cu ovăzul ce curgea în jet datorită presiunii exercitate de greutatea boabelor de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Sile a ticluit o metodă ingenioasă, bazată pe un sfredel mai gros din atelierul bunicului, cu care să dea o gaură în peretele din spate al depozitului, învecinat cu grădina de pomi care le asigura camuflajul la transportul prăzii. Prin gaura obținută s-au umplut zeci de saci cu ovăzul ce curgea în jet datorită presiunii exercitate de greutatea boabelor de deasupra. Pe proprietatea unui gospodar vecin, Costea Preutescu, erau instalate cazanele în care se pregătea mâncarea pentru trupă, iar căsoaia
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
originale și mai periculoase, fără urmări grave. Obișnuiam să ne jucăm „de-a ascunsul” prin podul grajdului cu fân, plăcut mirositor, mai ales dacă era proaspăt, după cosire, zghihuindu-ne și rostogolindu-ne într-o aterizare total amortizată. Odată, când oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol în grajd, între coarnele unei vaci ce rumega la iesle și care m-a întâmpinat cu o împunsătură însoțită de răgete. O
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a ascunsul” prin podul grajdului cu fân, plăcut mirositor, mai ales dacă era proaspăt, după cosire, zghihuindu-ne și rostogolindu-ne într-o aterizare total amortizată. Odată, când oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol în grajd, între coarnele unei vaci ce rumega la iesle și care m-a întâmpinat cu o împunsătură însoțită de răgete. O slugă care era prin preajmă, cred că Bulbacul, m-a recuperat din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sportul „rege” oriunde, jucam multe jocuri reprezentative pentru anii de după război: burda, copcica, poarca, ultimul chiar foarte îndrăgit, căci loveam o minge confecționată din cârpe cu un soi de bâte originale îcrose) care, în final, trebuia să ajungă intr-o gaură săpată în pământ, joc similar cu hocheiul pe iarbă de astăzi sau poate cu sportul național, oina. De două ori pe săptămână, marțea și joia după amiaza, de la ora 16, se desfășurau antrenamentele echipei de fotbal seniori „Bradul” Vama, iar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca și cum nimic nu l-ar fi deranjat, și mă tot invita să beau un pahar cu dânsul, mișcându-și capul În ritmul valsului. Numai că pasărea aceea Încăpățânată, tot ciugulindu-l pe Colonel, reuși să-i facă prin spate o gaură până-n piept, prin a cărei deschizătură Începu să curgă foarte repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
exemplu cumpărarea de materiale „valoroase” de întreținere, în condițiile când nu au plătit de atâta timp facturile la furnizori, care însumează zeci de mii de lei. Cine răspunde pentru conflictele reale ivite în aceste cauze ca urmare a faptului că, găurile negre sunt acoperite tot din contribuția lunară a proprietarilor la care sunt obligați, fără drept de apel.Aceasta este motivația pentru care, în aceste situații toți membrii conducerii asociațiilor se solidarizează și refuză să dea explicații proprietarilor sau le dau
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
eu, acum, că am ajuns să locuim împreună. Înainte mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început, apoi nu mi-a mai păsat. Mătușa se scula
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
coasă atâtea goblenuri, nici ea n-a știut ce să-mi spună. Numai mama era convinsă că așa mătușa era liberă să nu facă nimic. Oricum mie îmi plăcuse mereu liniștea din jurul fotoliului în care mătușa aplecată asupra modelului calcula găurile în care urma să înfigă acul. O priveam și mă gândeam că venise pe lume tocmai pentru a nu deranja pe nimeni: dacă nu ar fi munca ei de dimineață, în rest ai putea crede că mătușa nu există, rămâneau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sentiment în coșul pieptului, era așa de tare, că aproape îmi crăpa sternul și a trebuit să plec. Un timp n-am mai știut nimic de ea, doar îmi închipuiam cum cresc goblenurile în jurul ei. O vedeam în fotoliu numărând găurile lângă o ceașcă plină cu lapte cu cacao. Apoi mi s-a spus că s-a mutat mai aproape de oraș și de spital. M-am dus s-o văd în noua ei casă. În gură aveam un gust amar ce-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fi oprit niște pantofi cu tocuri înalte în smoala de lângă ghișeu. Apoi ai renunțat, era copilăresc să mai crezi în prostii cu happy-ending. Viața ta avea un tipar în care intrai perfect, iar urmele din asfalt nu erau decât niște găuri prin care respira betonul. Asta până când urmele au prins conturul unor pantofi roșii ce plecau de lângă tine și începeau undeva o conversație, apoi ușile troleibuzului închise în urma lor, separându-i de gândurile tale. Te încăpățânai să crezi că aveau să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca să vezi ce se întâmplase în lipsa ta. Ea te aștepta tot acolo și îți răspundea la gesturi și la întrebările care începeau cu „ce-ar fi dacă...“ și iubea urmele pantofilor tăi așa cum stăteau aliniați în ploaie lângă cele două găuri umplute cu apă, ascunzând semnele trecerii ei. Totuși ai așteptat-o și atunci când strada deveni pustie și întunecată, iar din cele două urme apa începu să se prelingă. Te-ai aplecat încet și privirea ta a mângâiat betonul ca pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]