688 matches
-
apoi gimnaziul și Școala Comercială la Brașov. Cu înzestrare pentru declamație, cutreieră Transilvania, luând parte la turneele lui Zaharia Bârsan. Își urmează chemarea și se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică din București, dar abandonează curând studiile teatrale. Intră în gazetărie, semnând articole cu caracter naționalist în ,,Tribuna” (Arad) și ,,Lupta” (Budapesta), pentru care va fi întemnițat la Seghedin (1908-1909). La ieșirea din închisoare încearcă să își facă o carieră comercială, dar optează din nou pentru ziaristică. Persecuția autorităților îl obligă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
II, 827-829; Ion Roșioru, Marius Tupan între utopie și parabolă, București, 2001; Vasile, Proza, 296-305; Iulia Alexa, Fantasmagorii, RL, 2002, 43; Dicț. scriit. rom., IV, 610-612; Daniel Cristea-Enache, Auzenii, ALA, 2003, 665; Liviu Grăsoiu, De la istorie literară la memorialistică, prin gazetărie, CL, 2003, 11. M. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
femeii în societate, starea învățământului și culturii naționale ș.a. -, cât și relațiile externe ale Principatelor. Stilul are nerv, argumentele sunt folosite cu iscusință și ironia își face loc printre rânduri. Școala publicistică și polemică la care C. a deprins meșteșugul gazetăriei e aceea a lui M. Kogălniceanu. Poeziile rămase de la C., zece cu totul, păstrează aerul epocii. Sunt, cele mai multe, versuri ocazionale, scrise sub impresia evenimentelor (plecarea trupelor rusești la 1854) sau inspirate de întâmplări din viața personală. Un poet român celebrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
tolerant și, deopotrivă, moralizant; pe alocuri chiar sarcastic: ,,I... haa... la panorămi țăranii se civilizează’’.6 ) Comun lui Caragiale și Bacovia e, iarăși, limbajul jurnalistic. La autorul Momentelor acesta era un mod natural de a se exprima, căci el cunoștea gazetăria din interiorul ei. La autorul Plumbului, ca la mai toți simboliștii, limbajul jurnalistic era programatic, un cod pentru diferențierea de poeții „cu satul în glas”. Jurnalismul se face la oraș și în mare parte despre oraș, iar el și ceilalți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
faptul că cel mai mare poet al țării a crezut atunci că nu poate rămâne străin de acele eforturi, contribuind el însuși, mai mult ca oricine, la succesul lor. În dinamica socială, studiată de poet cu cea mai mare atenție, gazetăria ocupa un loc de seamă, prescris ca atare și de știința politică a epocii. Ea înregistrează schimbările produse în corpul națiunii, jocul de interese, aporiile sistemului, ideile, mentalitățile, veghind la echilibrul ansamblului. Seismograf social, ea constituie totodată și un "sacerdoțiu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
1933, acum membru al Partidului Liberal, devine deputat de Ilfov, iar ceva mai târziu este numit, pentru puțină vreme, prefect al județului Timiș-Torontal. Cariera politică a lui B. este însă în scădere. Încă din 1920 el se dedicase, în principal, gazetăriei profesioniste, fiind redactor și conducător a numeroase ziare, reviste, almanahuri și calendare. Părăsind, la mijlocul anului 1936, ziarele „Adevărul” și „Dimineața”, la care scria din 1921, intră în conducerea unui cotidian tot atât de popular, dar orientat spre dreapta - „Universul”. După război, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Maria Savel, Marcu Ionescu, Marin Opreanu, Moș Nae, N. Macedoneanul, P. A. Triot, Vasile Stănoiu, Vintilă Bratu, Vlad Astronomu și multe altele. Ziaristul B. abordează fără complexe, în continuarea tradiției gazetărești autohtone, un întreg repertoriu de subiecte politice, culturale sau literare. Gazetăria sa este una de atitudine partizană, de dezbatere pasionată, cu enunțuri limpezi, cât mai aproape de nivelul de înțelegere al unor cititori puțin pretențioși. Primele scrieri literare ale lui B., anecdote versificate, schițe, sunt compuse în aromână. În 1901, își strânge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
lung-miop. [...] Poartă o haină neagră de lustrin, cu gulerul încheiat sus, peste cravata de mătase de culoarea inului. Mustața ca puiul de vrabie." Am observat deja la Caragiale o instabilitate funciară, o psihologie de chiriaș grăbit și Ahasverus perpetuu; în gazetărie și politică această psihologie se manifestă superlativ și bruschează nevoia noastră de ordine, consecvență și stabilitate, chiar dacă Ș. Cioculescu încearcă o machiavelică justificare tardivă: "a fost mereu disponibil ca gazetar, fără a se dărui, ci numai împrumutîndu-și pana, în lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
LINIA DREAPTĂ, revistă apărută la București, bilunar, între 15 aprilie și 15 iunie 1904, anunțând ca director pe V. Demetrius. Redacția i se datorează însă cu precădere lui Tudor Arghezi (oprit, ca monah și diacon la Mitropolie, să practice gazetăria), poetul folosind aici pentru prima oară pseudonimul devenit apoi celebru. Sub semnătura Redacțiunea, grifa scrisului arghezian se recunoaște chiar în cuvântul introductiv, A.B.C..., care se referă expres la o conducere colectivă a revistei, vorbind despre „prietenii grupați în direcțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
e o meserie ingrată, care surmenează, uzând atențiunea și nervii, din cauza marii Încordări și concentrări sub care stai tot timpul. Cu toate acestea, corectura este ucenicia unui bun ziarist, căci nicăieri ca la această corectură nu prinzi mai bine secretele gazetăriei.” (Nicolae Straje, 1933) Exigențe sporite În corectarea textului științific Corectura este una dintre cele mai importante etape În drumul pe care textul Îl are de parcurs de la autor la cititor. Ea este cu atât mai importantă În textul științific, caracterizat
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
suflet, nu numai pentru că a fost și a rămas un ardelean c ăruia nu‐i încap fisuri între vorbă și faptă, dar și pentru statornicie în totul, pentru amintirea anilor de tinerețe. L‐ am vizitat la Brăila, când el făcea gazetărie l a Înainte, iar soția sa Angelica, lupta ca inginer agronom într‐o comună să scoată recolte bogate. Apoi, el m‐a vizitat la Huși - unde eram secretar de raion la Consiliu - dar și la Iași, când a trebuit să
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sonoră și nesinceră. Rică este prin excelență gazetarul-tip al acestei structuri politice, după cum Nae Cațavencu este sublimul orator de mase al micii burghezii, dublat de un escroc de rând și de un ambițios fără scrupule, care se folosește de gazetărie ca de un instrument de șantaj. Deși nu are încă un caracter bine definit, ca Nae Cațavencu, Rică este în plină formație. Entuziasmul pe care îl etalează ca teoretician politic încă de pe băncile facultății promite mai mult decât și-a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
oprește însă de la adulterul cu soția venerabilului. Mentalitatea lui Tipătescu este cea a unui adevărat reprezentant al claselor dominante. Îl aducem în scenă pe Nae Cațavencu acum, demagogul politic, tratat în grotesc, ca și Rică Venturiano. Acesta practică avocatura și gazetăria. Cațavencu este director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților“, prezident-fondator al Societății Enciclopedice-Cooperative „Aurora Economică Română“. Aceste specificări par a institui un regim de diferență față de organismele asupra cărora prezidează Trahanache și din care face parte Farfuridi; ele trădează o nuanță privat-activist
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și în eseu T. s-a distins, nu mai puțin decât în poezie, atât înainte, cât și după expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă pe eseist și publicist. În vremea dictaturii ceaușiste el a izbutit să practice o gazetărie ferită de servituțile politico-propagandistice, ceea ce era greu de evitat în epocă. Textele trădează un spirit efervescent, cu apetență pentru cotidian, pentru modernitate, pentru citadinism. O mențiune specială o merită volumul de interviuri Biografia debuturilor (1978), care grupează o serie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
15; Ion Vlad, Inscripții pentru discursul poetic, TR, 1978, 16; M. N. Rusu, „O zi în natură”, AFT, 1978, 3; Ștefan Aug. Doinaș, Levitație și transparență, F, 1978, 3; Mircea Tomuș, „O zi în natură”, T, 1978, 3; Al. Dobrescu, Gazetărie și poezie, CL, 1978, 4; Mihai Ursachi, „O zi în natură”, RL, 1978, 25; Adrian Popescu, Radiografia debuturilor, T, 1978, 6; Sorin Titel, „Biografia debuturilor”, RL, 1978, 30; Radu Săplăcan, O zi în natură cu Dorin Tudoran, VR, 1978, 9
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
și în unele poezii), teza dacismului. Propunând însă ipoteze riscante, se expune ironiilor, A. I. Odobescu zeflemisindu-l în maniera lui spirituală, ca întotdeauna. Însemnările de călătorie ale lui B. dezvăluie bune însușiri de prozator. Dar el obține performanța scriitoricească în gazetărie. După întoarcerea din exil, se dezlănțuie în adevărate campanii de presă (de exemplu, în problema secularizării averilor mănăstirești), cu mare răsunet în epocă. Avea nerv polemic și știa să-și orchestreze argumentația în perioade ample, de largă respirație. Cu intervențiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
campanii de presă (de exemplu, în problema secularizării averilor mănăstirești), cu mare răsunet în epocă. Avea nerv polemic și știa să-și orchestreze argumentația în perioade ample, de largă respirație. Cu intervențiile sale publicistice incisive, inspirate, B. anticipează și pregătește gazetăria lui M. Eminescu. Numai abundența a stricat lui Bolliac, care de altfel face dovada unei mari imaginații și a unei amplitudini lirice excepționale. G. CĂLINESCU SCRIERI: Operile lui... Meditații, București, 1835; Din poeziile lui..., I, București, 1843; Poezii noue, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
Câmpulung, unde își susține bacalaureatul. În 1953 încearcă să devină cursant la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București. Respins din cauza dosarului, se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității bucureștene, pe care o va absolvi în 1959. Intră în gazetărie, mai întâi la „Scânteia tineretului”, de unde în 1960 se transferă la „Viața studențească”, iar în 1962 la revista „Știință și tehnică”. Aici face parte și din colectivul care editează una din cele mai populare tipărituri pentru tineret din anii ’60-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
comuna natală și Liceul „Al. Lahovary” din Râmnicu Vâlcea. Încă înainte de absolvire luase hotărârea să se înscrie la Facultatea de Litere din București. Fire exaltată, cu gustul riscului și o înclinație spre trăiri impetuoase, B., care între timp intră în gazetărie, devine un adept al mișcării legionare. Condamnat în 1945, în contumacie, la închisoare pe viață, este arestat un an mai târziu. Eliberat în 1947, se alătură grupurilor de partizani din munți, făcând parte din comandamentul mișcării legionare de rezistență anticomunistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
și ziare din București și din alte orașe din țară, între care „Drumul vremii” (Craiova), „Pasărea albastră”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Litera” (Arad), „Sfarmă-Piatră”, „Flacăra” ș.a. Câteva strofe îi apar și în „Universul” și „Universul literar”. În 1945, părăsind gazetăria, urcă din nou pe scenă, jucând la diverse atenee populare bucureștene, iar din 1949 este angajat la Teatrul de Stat din Reșița, de unde se și pensionează. B. a debutat ca poet în „Epoca” (1922), cu versuri de factură vag minulesciană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
nici un ecou. O lucrare (compilatorie sau nu) ca Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba, la fel. Doar două exemple aproape la întâmplare. Le-am mai dat și altădată, fiind concludente. Cultura română este fundamental poetică și publicistică. Valuri-valuri de gazetărie zisă culturală, de pseudo-eseuri, de cronici, de materiale publicistice repede uitate, inconsistente, de pură actualitate, scrise de azi pe mâine, care n-au cum să reziste. Când am susținut că critica literară nu se reduce numai la cronici de strictă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fondarea Universității din Iași de Spiru C. Haret, Corespondență politică din 1869 între Mihail Kogălniceanu și G. Mârzescu, Schițe și amintiri de D. D. Pătrășcanu, Impresii de la Blaj de Petre Locusteanu, Personalități proeminente ale României de I.G. Duca, Relativ la istoria gazetăriei: „Gazeta Transilvaniei” de G. Bogdan-Duică, Spicuind corespondența familiei Brătianu de Marius Theodorian-Carada. În paginile revistei sunt comemorați Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, Dimitrie Zarifopol, Gh. Asachi. Literatura străină e reprezentată atât prin traduceri, în special din literatura franceză - prozatorul preferat e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
a unui gen cultivat din imperative strategice, cuprinzând și un set de sfaturi practice cu privire la redactarea unui reportaj în „lumina” ideologiei oficale, dar și o denunțare, pe poziții teziste, a revistelor și scriitorilor care nu se conformează acestui tip de gazetărie. În aceeași linie se încadrează și publicistica lui M., desfășurată timp de câteva decenii și reunită în volumele Oameni și fapte (1957) și Vârstele timpului (1971), cărora li se adaugă o carte de „învățături” pentru tineri, Catargele înalte (1972), colecție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
1845-1883) a murit prea tânăr ca să fi lăsat lucrări temeinice de filologie. Vasile Burlă (1840-1905) se orientase în limba sanscrită și devenise notoriu prin polemica cu Cihac asupra cuvântului "rață". Gh. Panu (1848-1910) s-a pregătit pentru istorie, a făcut gazetărie și a lăsat niște vioaie Portrete și tipuri parlamentare. Opera istorică a lui A. D. Xenopol (1847-1920) e serioasă, ridicată pe o solidă documentație, dar nu depășește cercul didactic, din cauza absenței darurilor literare (portretistică, interpretare fină a faptelor). E universal cunoscută
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ordine cronologică, întreaga publicistică eminesciană, înlăturând carențele edițiilor anterioare. Eforturile editoriale ale lui Perpessicius sunt continuate de Petru Creția, Alexandru Oprea, D. Vatamaniuc, alături de cercetători de la Muzeul Literaturii Române și sub patronajul Academiei Române. În perioada comunistă, o parte importantă a gazetăriei eminesciene este interzisă de cenzură: volumul Opere X. Publicistica, acoperind perioada noiembrie 1877 februarie 1880 și încheind seria celor cinci volume de articole semnate de Eminescu în presa timpului, primește drept de tipar abia în decembrie 1989. Fără a fi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]