1,633 matches
-
glodul istștiind că la galop nu-l vreau spre astreNici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pintennu-l pot mișca cu furia-mi degrabăcu-n icnet îmi răspunde, și e sprinten,ca un cuțit în inimă-mi se-ngrabăCu același geamăt mintea-mi se trezește:mărind distanța dintre noi, bucuria-ndată putrezeșteSonnet 50How heavy do I journey on the wayWhen what I seek (my weary travel’s end)Doth teach that ease and that repose to say,“Thus far the miles
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
rădăcini și haine de țurțuri pe ramuri și tulpini. Era plină Temnița Troienelor Uriașe de răzvrătiți... Oamenii pierduseră orice speranță. - Gata, până aici ne-a fost! ziceau ei. Din lanțurile Iernii nu ne mai scapă nimeni. Și disperarea plutea peste gemetelor tuturor. Iar cămările Iernii se umpleau: butoaie cu seva copacilor, stive cu blănurile animalelor pădurii, congelatoare uriașe pline cu carnea lor și de la vitele și orătăniile luate de la oameni. Toate fuseseră prăduite de tâlharul Viscorilă și ticălosul Ger-Sticlos. Mai furaseră
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
se mai opresc pentru un piss, începe drumul către Paradis. Acolo vravia e mult mai jucăușă, Corbii ceremiomioși stau doar la ușă, iar cariul și furnicile lucrează, să roadă-n carnea înmuiată de gălbează. În care limbă noi murim? În geamăt, iar geamătul nu prea se ia în seamă, tradu-l în versuri ori petrece cum dorești, suntem la Porțile Orientului, în București. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Where are you? Întreabă schilodul înghițindu-și o labă, se consumă singur, se violează, iar statuia de marmură
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
opresc pentru un piss, începe drumul către Paradis. Acolo vravia e mult mai jucăușă, Corbii ceremiomioși stau doar la ușă, iar cariul și furnicile lucrează, să roadă-n carnea înmuiată de gălbează. În care limbă noi murim? În geamăt, iar geamătul nu prea se ia în seamă, tradu-l în versuri ori petrece cum dorești, suntem la Porțile Orientului, în București. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Where are you? Întreabă schilodul înghițindu-și o labă, se consumă singur, se violează, iar statuia de marmură veghează. Ce
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
putea mișca deloc. O spălăm, o hrăneam cu biberonul, fiindcă totuși mai putea mânca și făceam de gardă lângă ea zi și noapte! Făcusem rost de un pat cu gratii, ca să nu cadă, Doamne ferește! Dormeam pe apucate, mă trezeam în gemetele ei, luăm și eu somnifere dar vai de somnul și ... Citește mai mult Mama a fost cea mai longevivă din familia noastră, nu pentru că s-ar fi bucurat de o „sănătate de fer” cum se spune, nici pentru că ar fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
putea mișca deloc. O spălăm, o hrăneam cu biberonul, fiindcă totuși mai putea mânca și făceam de gardă lângă ea zi și noapte! Făcusem rost de un pat cu gratii, ca să nu cadă, Doamne ferește! Dormeam pe apucate, mă trezeam în gemetele ei, luăm și eu somnifere dar vai de somnul și ... III. DRAG DE POEZIE, de Sabina Măduța, publicat în Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. Poezia, acum de ceva vreme încoace, trece printr-un flux de transformări de așteptat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
tău bifurcat de suplicii, de unde umbrele lor urcă-ncet, încet, fără grabă, toate treptele de marmură lăptoasă ale cerului... Urcă lent, fără ca zvonul trist de lanțuri, auzit doar în serile calme de vară, din fosta Atlantidă, să poată întrece vreodată geamătul Pământului însuși; căci din Pământ izvorăsc până-n cer chiar și-acum, alte ritmuri de pași lănțuiți și de biete suflete-n lanțuri, ca un jalnic perpetuum mobile hrănit totdeauna de blestemul celor înfrânți de pe Drumul Robilor, căci cerul devine adesea
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
să-i relateze toate gândurile lui. Cum au apărut, cum l-au chinuit, cum i-a spus soru-sii când a fost la ei, discuția de la Craiova și în final, hotărârea lui de la ședința cu părinții. - Ai înnebuniiit, Nicolaeee! se auzi geamătul femeii, care își privea bărbatul îngrozită de cele ce-i fusese dat să audă... Te-ai gândit o clipă la fată? Te-ai gândit la ceilalți? Cum îi vei privi în ochi când le vei spune? Când îi vei despărți
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
camera 101 răzbat țipetele disperate ale unei femei. - Vă rog să mă ajutați! Cineva să mă ajute și pe mine! Ajutooor! Locatarii camerelor vecine încep să se agite, neștiind ce se întâmplă. Cineva încearcă ușa de unde se aud, fără oprire, gemetele femeii. Este încuiată. Altă persoană sună la recepție și, aproape imediat, apare camerista, învârtind pe degetul arătător un inel de care erau prinse mai multe chei. Cu dexteritatea datorată obișnuinței, firește, o alege pe cea cu numărul 101 și, însoțită
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
între paturi, cu pantalonul îmbrăcat pe un picior, cu o plagă deschisă în zona capului, de unde sângele îi șiroia pe după ureche și pe umărul stâng, Romelia, o femeie frumoasă, blondă, ce nu-și arăta vârsta nici măcar în această postură, printre gemetele ce nu încetau, nu contenea să mulțumească salvatorilor, deși biata femeie făcea eforturi vizibile să se abțină. În afară de cameristă, nimeni nu înțelegea ce se întâmplă, cum căzuse această femeie pe jumătate îmbrăcată și de ce, deși conștientă, nu se ridicase singură
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
timpului mort, Mă mușcă dulăul prezentului spart, Dar mă vindec într-al „pot”-ului cort, Cătă vreme visu-mi rămâne în cart. Cu peștii mă rog, cu roua în brațe tot fug: Îmi tot arseră tot din mine, din jur! Sunt geamătul brazdei rostite-n sperjur, Și lemn refuzând să ardă pe rug! ---------------------------------------------------- POPESCU Daniela Madrid, Spania 25 februarie 2016 Referință Bibliografică: Daniela POPESCU - VERSURI (2) / Daniela Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
-mi străpunge Cu mii și mii de ace, cu săbii și pumnale, Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajunge Să oblojesc rănirea și junghiurile tale. Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-
DURERII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373510_a_374839]
-
Articolele Autorului Vorbesc porțile cerului de-o copilă ce-n zbor, le atinge cu aripile de parcă ar vrea și n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
și n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
-mi străpunge Cu mii și mii de ace, cu săbii și pumnale, Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajunge Să oblojesc rănirea și junghiurile tale. Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
oasele nu-mi străpungeCu mii și mii de ace, cu săbii și pumnale,Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajungeSă oblojesc rănirea și junghiurile tale.Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea,Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul,S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea,Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul...Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul,De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții,Mi-
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Purtau în inimi lumina dragostei, multă Erau însetați de iubire, de cântec și joc, Dar nu vor mai îmbrăca hainele de nuntă Botezul copiilor lor nu va mai avea loc. Pământul care ne hrănește ridică glas Revendică trupurile lor cu geamăt firav, Părinților și rudelor nu le-a mai rămas Decât plânsul - în locul tânărului brav. 03 nov 2015 * tinerilor arși în fatidicul Club Colectiv. Referință Bibliografică: Elegie* / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015
ELEGIE* de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373654_a_374983]
-
Te înșeli singur crezând cele neadevărate! Gaius dădu însă din cap a negație și păru că se gândește la un răspuns. -E adevărat ce ziceți voi, spuse Gaius, e mort fără nici o îndoială căci împungându-i coasta cu sulița nici un geamăt n-a scos. Eu însă altceva vreau să spun. Dacă cel care moare dându-și viața sa pentru alții, ce este că se aduce jertfă pe sine însuși? Deci murind el, îi face pe ceilalți să trăiască! Nu înseamnă asta
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
Acum, ne cânta nouă cântecele lor de leagăn. Ochii mi se umplură de lacrimi. Zâmbea cerului, ținându-i nemișcată oglinda.Mă ispiteau valurile, care, aduceau cu sine la fiecare zbatere, câte o poveste. Se auzeau strigătele de ajutor ale pieriților, gemetele de plăcere ale îndrăgostiților, freamătul ascuns al coralilor ce pândeau de o eternitate, comorile piraților. Pașii mei mușcau din nisipul îngenunchiat pe sub trupurile, pline de patimi, ale cotropitorilor. Am luat în mână marea și, am mângâiat-o!. Nicicând nu mi
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > M-AI CHEMAT Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului M-ai chemat M-ai chemat? Sau poate doar mi s-a părut?... În suspin de șoapte și geamăt de vânt, Din adâncuri de timp venind, Se aude un glas în noapte Trecând... Tu numele mi l-ai rostit? Sau poate doar mi s-a parut?... În zbaterea tăcută a unui gând Și-n lacrima târzie tremurând, O palidă
M-AI CHEMAT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371485_a_372814]
-
se iți sfidator-curios F. -După amare luni de zile, un foc m-a-ndepărtat din rândul celor vrednici. Am căzut silit în cohorta nevolnicilor... -Brrr, brrr, parcă simt miros de boală, tresare fără noimă aparent ascultătorul. Frânele ambulanțelor... vocile sanitarilor... gemetele răniților... Saci cu morți. Și brațul drept mă-junghie până la țipăt... Da, da, am fost lovit... Îmi amintesc perfect! Și, după ce-și alungă o umbră de pe frunte, mormăie către sine: Vedenii! Doar vedenii! Mai trage-o carte: Sunt norocos
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: “Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...” Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. Aștepta
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
nebună, Zgomotul monstru în versuri terne Întețindu-se de strigătul ce tună... Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii Ce umple de foc întreaga estacadă, Începe să curgă de sus, focul durerii A zilei tragice cu iz de tornadă! Se-aud țipete, geamăt de durere, Copii, adulți și tineri, acest amalgam, Se luptă să iasă, dar viața lor piere, Durere și foc, e-un ultim program! Apocalipsa se-așterne-n toată îcăperea Carnagiul se-ntinde, miros, purgatoriu, Priveliște-i sumbră oriunde-ntorci privirea, Chipuri mutilate
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
al grupului . De la ea porneau majoritatea inițiativelor extravaganțe. Să nu rămână cumva mai prejos decât suratele ei, a început imediat să simuleze un atac sexualo- limbistic asupra colegei sale de aventuri Tanya. Mai zăpăcita, aceasta se încovoia în spasmele unor gemete ce imitau plăcerea sexuali sublima , miorlâia că o pisicuța în călduri sufocante, se prăbușea pe nisip ca si cand și-ar fi dat ultima suflare, ca în final să se opintească brusc printr-o expresie de genul: - Stai, fâțo, că-mi ștric
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]