4,959 matches
-
va grăbi tempoul deodată cu un accent mai energic. Însă dacă afectul trece (se preface) într-o reflexiune și se sfârșește cu o sentință atunci aceasta pretinde relativ cu mișcarea precedentă a sufletului un tempo retardiv, pentru că omul prin acea generalitate a cugetării se recheamă din afect și se reculege. Tempo mai repede sau mai încet e firește totdeuna numai relativ, pentru că, trebuind a fi comparat cu cel ce precedă și cu cel ce urmează, trebuie să se amăsure acestora. E
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ideală se ridică la intuițiunea jidovimei maltratate, înjosite, apucate de interesele ei materiale și adânc supărate pe creștini. Concepțiunea ideală condensează așadar aceste trăsuri caracteristice într-un singur tablou mare, pe care apoi caută a-l și sensibiliza în toată generalitatea și preciziunea lui. O concepțiune ideală centralizează neîntrerupt cele generale, și în viața individuală ce le realiză ea le concepe astfel încît să pară că în această unică arătare s-ar fi epuizat o dată pentru totdeuna toată speția. E cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e departe de a fi singurul câmp în care s-ar lăsa îngrădită inteligența noastră. Ea ni spune, ce-i drept, ceea ce este, dară nu cum că neapărat trebuie să fie așa și nu altfel. De aceea nici dă o generalitate adevărată, și rațiunea, care-i atât de doritoare după asemenea cunoștințe, se vede mai mult excitată prin ea decât satisfăcută. Asemenea cunoștințe generale, cari poartă totodată caracterul unei necesități interne, trebuiesc să fie neatârnate de experiență, sigure și clare prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
experiență, pentru că fac ca despre obiectele cari apar simțurilor noastre să putem spune mai mult, sau cel puțin să credem a putea spune mai mult, de cum e ceea ce ne-ar [î]nvăța experiența si că afirmările noastre conțin o adevărată generalitate și o necesitate strictă, pe cari cunoștința empirică numai nu ne-o poate da. Dar ceea ce va să zică și mai mult decât toate cele precedente este că unele cunoștințe părăsesc chiar terenul tuturor experiențelor posibile, având părerea de a lărgi cuprinsul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
A un predicat B cu totul străin de ea, pe care cu toate acestea îl recunoaște ca fiind legat de ea? Experiență nu poate fi, fiindcă principiul citat adaogă la reprezentația întîia pe cea de-a doua nu numai cu generalitatea cea mai mare, ci cu espresia necesității, prin urmare cu totului a priori și numai din noțiuni. Într-asemenea principie sintetice, adică lărgitoare (evazive) consistă toată intenția finală a cunoștinței noastre speculative a priori; căci cele analitice sânt drept că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cucerire-n-adevăr nouă. Aicea-i ascuns prin urmare un mister oarecare a căruia destăinuire numai poate să asigure propășirea în nemărginitul câmp a cunoștinței curate a rațiunei, așa încît să te poți lăsa pe ea: adică de a descoperi cu necesara generalitate originea putinței unor județuri sintetice a priori, de a stabili condițiile sub cari e cu putință fiecare speție a lor și de a determina întreaga această cunoștință (care constituie propria ei speție) într-un sistem instituit după izvoarele ei primordiale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avea toată cazualitatea întîmplătoare ale percepției și nici ar fi necesar ca-ntre două puncte să fie numai o linie dreaptă, ci numai experiența ne-ar arăta-o aceasta întotdeauna. Ceea însă ce-i împrumutat de la experiență nu are altă generalitate decât comparativă, adică prin inducțiune. Deci am putea spune numai că-ntru cât s-a observat până azi nu s-a aflat încă un spațiu care ar avea mai mult de trei dimensiuni. 3. Spațiul nu este o noțiune discursivă sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
axiome despre timp în genere. El are numai o dimensiune: deosebiți timpi nu sânt deodată, ci dupăolaltă (precum deosebite spații nu sânt dupăolaltă ci deodată). Aceste principie nu pot fi trase din experiență, căci ea nu ne-ar da nici generalitate strictă, nici siguranță apodictică. Am putea spune numai: "după cât percepția comună ne învață"... iar nu că "așa trebuie [să] fie". Aceste principie sânt reguli cari singure fac cu putință o experiență și ni dau învățături despre ea, nu prin ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiune a lor, iar aceasta [e] condiția proprie sub care timpul intră în reprezentația obiectelor. Daca adaogăm condiția la concept și spunem: "Toate lucrurile ca fenomene (obiecte ale intuițiunei sensuale) sânt în timp, atunci maxima e obiectiv adevărată și de generalitate apriorică. Afirmările noastre ne-nvață prin urmare realitatea empirică a timpului, adică valoarea sa obiectivă față cu toate obiectele cari sânt sau pot fi date vreodată simțurilor noastre. Și fiindcă intuițiunea noastră e-n orice vreme sensibilă nici ni va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmă, adică conceputele empirice, precum și ceea pe ce ele se razimă, adică intuițiunea empirică, nu ni pot da un alt axiom sintetic, decât iar unul empiric, adică un axiom al experienței, care prin urmare nu poate conținea niciodată necesitate și generalitate absolută, cari-s caracteristica axiomelor geometriei. Considerând însă cel întîi și unicul mijloc care ne -ar mai rămânea, de a ajunge adică prin noțiuni numai sau prin intuițiune la asemenea cunoștințe sintetice apriori, e clar că din noțiuni numai nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care motiv sinteza cauzei și efectului are o dignitate ce nici se poate exprima în mod empiric, adică că efectul nu se adaogă numai la cauză, ci că el prin cauză este deja pus (gesetzt) și că urmează din ea. Generalitatea strictă a acestei reguli nici nu este de calitatea regulelor empirice, cari nu pot căpăta prin inducțiune o altă generalitate decât numai comparativă, adică o utilitate mai extinsă. Întrebuințarea noțiunilor intelectuale pure s-ar schimba însă cu totul, dacă am
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu se adaogă numai la cauză, ci că el prin cauză este deja pus (gesetzt) și că urmează din ea. Generalitatea strictă a acestei reguli nici nu este de calitatea regulelor empirice, cari nu pot căpăta prin inducțiune o altă generalitate decât numai comparativă, adică o utilitate mai extinsă. Întrebuințarea noțiunilor intelectuale pure s-ar schimba însă cu totul, dacă am voi să le tractăm ca pe niște producte empirice. {EminescuOpXIV 403} TRANZlȚIE la DEDUCEREA TRANSCENDENTALĂ A CATEGORIILOR Numai două cazuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și frumoase reguli patologice, juridice sau politice, chiar în gradul încît să poată deveni învățător temeinic al acestora; totuși însă în aplicație ușor le va călca, sau pentru că-i va lipsi judecata firească (deși [nu] inteligența, Verstand) și va pricepe generalitățile in abstracto, nu va putea distinge însă daca un caz concret se poate subsuma sub acea regulă generală, sau și de aceea că nu va fi fost dresat la o asemenea judecată prin exemple și afaceri reale. Acesta e singurul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eu o numesc schema la această noțiune. În faptă temelia noțiunilor noastre sensibile pure nu sânt icoane ale obiectelor, ci schemate. Cu noțiunea unui triunghi în genere nici o icoană a acestuia n-ar fi vrodată adecuată. Căci n-ar ajunge generalitatea noțiunei care face ca aceasta să fie valabilă pentru triunghiuri de tot soiul (dreptunghe, piezișe, schiefw[inkelig] etc. ), ci ar rămânea mărginită numai la o parte a acestei sfere. Schema unui triunghi nu poate exista nicăieri decât numai în cugetare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este sceptic și dovedește precauția rațiunei prin experiențe (cumințite) pățite. Dar mai trebuie un al treilea pas, care-i se vine să-l facă puterei de judecată coapte și bărbătești, care aceasta are de temei maxime solide și probate prin generalitatea lor; ea supune anume evaluării nu factele rațiunei, ci pe rațiunea însăși întru cât privește putința și aptitudinea ei la cunoștințe curate și apriorice; ceea ce nu mai e cenzura, ci critica rațiunei, prin care se stabilesc nu numai îngrădiri, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apriori ale lor și au găsit că ele nu sânt decât un obicei născut din experiență și din legile ei și că ar fi niște reguli numai empirice, prin urmare întîmplătoare, cărora li arogăm pe nedrept pretinsa lor necesitate și generalitate. În susținerea acestei teze stranie el se referea la principiul (Grundsatz) generalminte recunoscut al raportului între cauză și efect. Fiindcă nici o putere a minții nu ne poate duce de la noțiunea unui obiect la existența unui altceva, care prin aceasta să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altmintrelea {EminescuOpXIV 439} au ocupat atât de mult și intensiv rațiunea omenească. Când ziceau: "Metafizica este știința despre primele principie ale cunoștinței omenești" atunci nu se gândeau la un deosebit soi de cunoștințe, ci numai la rangul lor în privirea generalității, drept care nu puteau fi deosebite clar de cele empirice; căci și între principiele empirice sânt unele mai generale, prin urmare mai nalte decât altele, și în șirul unei asemeni subordonări (nedistingînd ceea ce cunoști cu totul apriori de cele cunoscute aposteriori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ai științei, învățații; viața frescă, văzută frumoasă și mirositoare în frunze, flori și fructe, este cultura generală care răsare din cele precese. Așadar scopul culturei este individual în fiecare om singuratic, fără vo referință nemijlocită și folositoare la întregul și generalitatea semenilor săi, și cu toate astea în legătura cea mai intimă cu scopul general. Cele mai particulare se anină aicea nemijlocit de celea mai generale, tocmai așa precum omul se unește nemijlocit cu omenirea, vede, împlinește și pricepe scopul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
au vorbit și discutat mult asupra lipsei individualismului la națiunile clasice; sigur este însă că, orcît de individual s-ar fi format un obiect sau un raport după năzuință și facultate, nu era aprețuită decât din punct de vedere al generalității. Unde de-sine-starea și valoarea omului singular ca atare nu-și găsește recunoaștere, acolo nu se poate afla nici [în] cultura individului pentru el însuși vreun scop demn de băgat în samă. Mai important în toate acestea e că cei vechi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cată a pricepe, din punctul de vedere al misiunii sale individuale, cum că nu e nimic alta decât un inel în lanțul cel mare al tendințelor și aspirațiunilor omenești și, prin cultura generală, el capătă privirea mare în totalul și generalitatea întregului în comembrarea sa. --------- Aspirațiunea și valoarea polihistorismului consistă numai în cunoștința fragmentară a lucrurilor; însă o sumă grămădită de așa-numite cunoștințe, o memorare {EminescuOpXIV 928} [a] unei sume de material faptic din cutare sau cutare știință e un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt comune tuturor, națiunii întregi. E vădit cum că elementul moral și estetic al culturei își are izvorul său cel principal în literatura națională. Libertatea și universalitatea scopului, deplina licență a materiei, nelimitarea pe un teren deosebit, după aceea complecta generalitate a mijlocului de comunicațiune, a limbii. Fiecare literatură națională formează focarul spiritual național unde concurg toate raz[e]le din toate direcțiunile vieții spirituale, ea arată nivelul vieții publice spirituale [... ]. ["S-A DEZVOLTAT O LITERATURĂ... "] 2264 S-a dezvoltat o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele sânt independente de mișcarea absolută ce s-ar putea întîmpla în spațiu. Simplitatea legilor naturii nu ne permite așadar de-a observa și de-a cunoaște decât raporturi". [... ] ["ȘTIINȚA CERE LEGI.. "] 2264 Știința cere legi, și anume de-o generalitate atât de sigură încît să nu fie excepție. Aflîndu-se acestea, armonia și ordinea intră în locul haosului și sîntem siliți, în orice ramură a științei, să vedem în efecte urmările naturale ale unor cauze determinate și să ne așteptăm la întoarcerea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lumii siderale, dar ca din senin și în genere în epoce în care Adunările nu pun țara la cale în Dealul Mitropoliei și răscumpărările nu sunt la ordinea zilei. Acel fenomen e: discutarea de principii, dar o discuție de-o generalitate și de-o abstracțiune estremă. E o jucărie ca oricare alta, ca de ex. a căuta rădăcina patrată a numărului 7. Poți să tot socotești mereu și să bați apă 'n piuă; aproximația va deveni din ce în ce mai mare, dar o rădăcină
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
William O. Hendricks, "The Structural Study of Narration: Sample Analysis", Poetics 3 (1972), 101. 125 Problema privind modul în care ar trebui să fie făcută această analiză a elementelor constitutive pentru a ajunge la categoriile care nu sînt încărcate cu generalități tipologice, ci sînt cît se poate de detaliate nu este doar una de ordin metodologic. Aceasta depinde, de asemenea, de scopul respectivei terorii a narațiunii. Baur, de pildă, pledează pentru o procedură mai analitică și într-o mai mare măsură
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
istoria culturii, pentru a putea clarifica, încă o dată, "dreptul de cetate" al mediologiei și importanța sa în travaliul de reperare și de remediere a lacunelor pe care care încă le avem în cunoștințele noastre sau în perceperea faptelor culturale în generalitatea lor. În plus, R. Debray va inventaria cinci isme refractare mediologiei (dualismul, spiritualismul, umanismul, individualismul, modernismul), cinci centre doctrinare care, prin raportare și reper, vor contura mai bine terenul mediologic. Astfel, mediologia iese de sub jurisdicția oricărui tip de dualism, din moment ce
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]