839 matches
-
de pe continentul european, ei acum putând veni direct pe mare, fără a se teme de debarcare. Printre ei se aflau numeroși englezi, flamanzi, danezi; chiar și regele Norvegiei, Sigurd, a participat cu o flotă scandinavă în 1110 la cucerirea Sidonului. Genovezii, pizani, dar și venețienii și-au adus aportul, aceștia din urmă dând un ajutor substanțial la asediul Acrei din luna mai a anului 1104. Drumuri comerciale importante erau astfel curățate de trupele inamicului, principalii beneficiari, fiind orașele italiene. La 15
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
comerciale ale imperiului. Au fost excluse din Marea Roșie și Oceanul Indian după cucerirea islamică, apoi au fost distruse și s-au împuținat după ce a patra cruciadă a cucerit Constantinopolul în 1206. Ulterior bizantinii au fost nevoiți să facă apel la flota genoveză pentru nevoile lor navale. Cuvântul "dromon" devine frecvent începând cu sec. VI, în timp ce echipajul era denumit "dromonarii", împărțiți în "elați" (marinari), "erați" (vâslași) și "epibați" (soldați). Cea mai veche apariție a cuvântului "dromon" este cea din documentele din Ravenna în
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
august 1192) și nu era departe să o și cucerească, dacă Richard nu ar fi prins de veste și nu ar fi fost transportat, în grabă, cu o oaste de 2000 de luptători la locul bătăliei, de către galerele pizane și genoveze, aflate în porturile Palestinei. Lupta decisivă a avut loc la 5 august, în urma ei Saladin fiind din nou înfrânt. Saladin, temutul sultan de altădată, îmbătrânea și pe zi ce trecea era tot mai puțin ascultat. La 2 septembrie 1192, el
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
XVI-lea). Puterile maritime ale vremii (Italia, Spania, Portugalia, etc.) dezvoltă adevărate școli cartografice. Este perioada de aur a portulanelor. Astfel, tehnica elaborării portulanelor este adusă la rang de artă prin strădaniile unor specialiști: venețianul Batista Agnese, portughezul Diego Homen, genovezul Maiolo, cretanul Calapoda, Freducci, Roselli, Mohamed Raus și mulți alții. Paolo Toscanelli elaborează o hartă a lumii în secolul al XV-lea, care a fost considerată la vremea sa extrem de precisă, fiind folosită chiar și de Cristofor Columb în prima
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
dat, cu mândrie că „familia mea nu și-a avut originile în oameni sau țări străine”., într-un discurs susținut cu ceva timp înainte de moartea sa, Kogălniceanu a afirmat că mama sa Catinca Stavilla a fost descendentă „a unei familii genoveze, stabilită de secole în colonia Genoveza a Cetății Albe (Akerman), care s-a răspândit în toată Basarabia”. În timpul vieții lui au existat confuzii în privința datei nașterii sale, unele surse indicând anul 1806, drept an al nașterii, dar în discursul susținut
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
nu și-a avut originile în oameni sau țări străine”., într-un discurs susținut cu ceva timp înainte de moartea sa, Kogălniceanu a afirmat că mama sa Catinca Stavilla a fost descendentă „a unei familii genoveze, stabilită de secole în colonia Genoveza a Cetății Albe (Akerman), care s-a răspândit în toată Basarabia”. În timpul vieții lui au existat confuzii în privința datei nașterii sale, unele surse indicând anul 1806, drept an al nașterii, dar în discursul susținut în fața Academiei Române, a indicat data exactă
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
(în dialectul genovez: "Zena" ) este un oraș-port și comuna din Italia de nord, capitala a Liguriei și pricipal port de deservire al insulelor Corsica și Sardinia. Are o populație de cca. 700.000 locuitori și este capitală culturală europeană în 2004. se întinde
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
care se alăturaseră cartaginezilor în Al Doilea Război Punic), Genova și-a pierdut din importantă că oraș-port după ascensiunea noului port "Vadă Sabatia", lângă Savona. Timp de cinci secole în fiecare parte a Mării Mediterane s-au dezvoltat numeroase colonii genoveze, acestea fiind ori emporii, ori colonii propriu-zise, în strânsă legătură cu Republică, cu "Banco di Sân Giorgio" (Bancă Sfanțului Gheorghe) sau cu cetățenii privați. În anul 411 este asediata, cucerita și prădata de Vizigoți, iar în 493 ajunge, odată cu toata
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
mai abandonat. Din cauza problemelor grave economice, cum ar fi declinul portului și șantierului naval, lipsei de muncă și a emigrației, au lipsit pe de o parte bani pentru a-l conserva. Pe de altă parte, de asemenea, tot mai puțini genovezi au vrut să locuiescă în cartierul istoric. Ceva s-a făcut abia înainte de anul 2004, cănd Genova a fost Capitală Europeană a Culturii. Vechiul port, situat la vest de orașul vechi, a fost substanțial reorganizat în 1990 de către arhitectul orașului
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
arheologul Ion Casian Suruceanu în oraș despre antichitatea Dacilor (Arcidava este în Banat, Sucidava în Oltenia) și despre evul mediu („Krak” este denumirea unui zeu al Tiverților, proslăvit la picioarele unor stejari bătrâni și uriași, iar numele corecte, din cronicile genoveze, este „Alciona” însemnând „albastră” sau „Polihromia” însemnând „colorată” în grecește, dar aceste denumiri sînt tardive, din perioada bizantină). Există o legendă mai veche, din perioada moldovenească medievală, despre „"Barza albă a cetății Soroca"”, în care se spune că pe timpul unui
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
nicio tentativă de a complace forțelor separatiste nu le-a determinat pe acestea să accepte legalitatea republicană, nici măcar în momentul cînd la Chișinău au ajuns la putere comuniștii. Denumirea de Tighina era cunoscută în sec. XII și XIII de către navigatorii genovezi instalați la Cetatea Albă, care aveau legături comerciale cu populația băștinașă. La 8 octombrie 1408, când este pentru prima dată atestată documentar, localitatea este înscrisă "Teghenaccio", iar la 18 martie 1434 Ștefan al II-lea întărește din nou privilegiul comercial
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
colectate diferite obiecte, în special vase de argilă, din perioada romană. Localitățile s-au menținut până la invazia hunilor în 376 e.n. Unii cercetători presupun că istoria Tighinei începe încă din timpurile străvechi și că prin secolul al XII-lea negustori genovezi ar fi întemeiat aici o factorie, un punct comercial de schimb cu țările străin. Conform istoricului Vasile Spinei din Iași, vadul de la Tighina era protejat de o fortăreață autohtonă românească încă din secolele IX-XI. Împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul menționează, în
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
a fost transformat în templu. Mai târziu același templu păgân va apărea în folclorul românesc sub numele de „Biserica cu 9 altare”. După perioadele de stăpânire grecească și romană, insula Șerpilor ajunge în stăpânirea themei bizantine “Paradunavon“, mai apoi a genovezilor, iar ulterior a lui Dobrotici și a lui Mircea cel Bătrân. În Cronica de la Nürnberg se afirmă că „românii locuiau în insula Peuce vestită de cei vechi”. Prin termenul de Peuce se înțelegeau atunci și gurile Dunării. În timpul domniei lui
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
lemn sau din piatră, în scaunul cărora se așază pârcălabi (vechi cuvânt românesc provenind din germana „burgmeister”) și mari căpitani : Hotin, Soroca, Orhei, Tighina și Cetatea Albă. Se presupune că la Soroca, pe locul unei vechi escale menționată de sursele genoveze, "Alciona" („albastră” în grecește) sau "Polihromia" („colorată” în grecește - numele sunt bizantine) a fost înălțată întîi o cetate din lemn și pământ, o palancă sau poate o posadă în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă mențiune documentară
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
din populația județului sunt români, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii. După religie populația este preponderent ortodoxă (98,5%). Orașul Giurgiu a fost cel mai probabil întemeiat în secolul 14, ca port la Dunăre, de către comercianții genovezi, care s-au aventurat până aici pentru a construi un mic avanpost comercial, o cetate pe insula Sfântul Gheorghe; ei au construit o bancă și o piață pentru mătăsuri și catifele. Orașul l-au numit după sfântul protector al Genovei
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
12m și 480 de locuri, iar sala mică deține 87 de locuri. Această instituție de arta teatrală se află în centrul orașului, în imediata apropiere a Turnului cu ceas. Cetatea Giurgiu a fost ridicată în secolul XIV de către o colonie genoveză, la unul dintre vadurile cele mai favorabile trecerii Dunării de Jos. Aserțiunea se baza pe supoziția că numele ar fi fost un derivat de la sfântul patron al Genovei (1). S-a stabilit ulterior că afirmația este nefondată, iar N. A. Constantinescu
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și „Mare Scythicum”, iar ulterior, în vremea împărăției Bizantine, în Evul Mediu, apar denumirile de „Μεγάλη Θάλασσα” ("Megali thalassa" preluată în românește ca „Marea cea mare” din documentele lui Mircea cel Bătrân și în italiana genovezilor ca „Mare maggiore”) și de „Kαικίας Θάλασσα” ("Chechias thalassa", anume "marea crivățului", preluată în bulgărește ca „море Сесил” : "marea oarbă" sau "închisă"), denumiri prezente în hărțile venețiene precum și în cronicile lui Wavrin și lui Villehardouin. Calificativul Neagră, apare în secolul
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
impus autoritatea în 1358 după ce le-a acordat privilegii comerciale negustorilor din Brașov și a permis practicarea comerțului fără restricții vamale între Ialomița și Siret. Cuceririle sudului Moldovei au deschis drum comercial către gurile Dunării, unde se aflau centrele comerciale genoveze. Privilegiile au fost însă anulate de domnitori în anii următori, intrând într-o perioada de suzeranitate maghiară. Odată cu moartea lui Nicolae Alexandru la 16 noiembrie 1364, a urcat fiul său la tron, Vladislav I Vlaicu. A consolidat legăturile cu patriarhia
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
iulie 1474, la Iași semnaseră un tratat de alianța antiotomană, parafat și la Buda, în august 1475. Sultanul se pregătea și el de război. Primul pas a fost organizarea unei expediții în Crimeea, ocupând orașul Caffa și sistemul de colonii genoveze din nordul Marii Negre și a supus Hanatul Tătar din Crimeea, devenit vasal al Porții. Moldova era prinsă între cleștele coaliției turco-mongole. Sultanul Mahomed al II-lea a decis să fie personal la comandă armatei invadatoare de 100 000 de ostași
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
comerciale care legau Orientul de centrul Europei. Negustorii din Brașov și Sibiu beneficiau de privilegii vamale până în perioada fanariotă. Negustorii români aduceau marfurle și le expuneau în orașele de granița cu Transilvania , pentru a fi preluate de negustorii sași. Orașele genoveze de la Marea Neagră erau legate de un drum comercial de centrul Europei-de la Chilia pe Dunăre și valea Ialomiței către Brașov, Cluj, Oradea, Buda și Viena. Mărfurile aduse din Balcani erau transportate pe Dunăre de la Girgiu la Brașov sau pe la Turnul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
(limba greacă veche: Tομή "Tomí", latină: "Tomis Constantiana", în italiană prin navigatorii genovezi și din ea, în alte limbi latine "Constanza", limba greacă "Κωνστάντζα"/ "Κωνστάντια", limba turcă otomană "كو ستنجه" (Köstendje), , (Kiustengea), armeană "Կոնստանցա", ebraică "קונסטנצה", slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară "Konstanca", albaneză "Qushtendja", bosniacă "Kostanj", germană Küstendje (pe plan local), uneori
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
împreună cu întreaga Sciție Mică, a revenit Imperiului de Răsărit și a rămas parte a acestui stat până în secolul al VII-lea, când a fost pierdută din cauza migrațiilor slavilor și proto-bulgarilor. În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”. După disoluția celui de al Doilea Țarat Bulgar urmează
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
de Răsărit și a rămas parte a acestui stat până în secolul al VII-lea, când a fost pierdută din cauza migrațiilor slavilor și proto-bulgarilor. În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”. După disoluția celui de al Doilea Țarat Bulgar urmează perioada de independență a Dobrogei și o
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”. După disoluția celui de al Doilea Țarat Bulgar urmează perioada de independență a Dobrogei și o scurtă stăpânire muntenească, pe vremea lui Mircea cel Bătrân. La începutul secolului al XV-lea, Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite de Imperiul Otoman
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
considerat ca simbolul municipiului. Geamia veche și sinagoga veche se mai pot încă vedea (a doua nu mai are acoperiș), iar Moscheea nouă construită în 1910 în stilul maur se poate vizita. Edificiul roman din secolul II sau Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez Blaise-Jean-Marius Michel, denumit de turcii otomani „Mișel Pașa”, pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt, împreună cu biserica grecească de pe Bd. Mircea cel Bătrân, cele mai vechi clădiri din oraș. Există și diverse monumente, spre
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]