14,807 matches
-
are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Citește mai mult TREC POTECI CU BUNICISus, în patria mea, sunt icoane bătrâne;Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne.În biserici sunt munți de uitări și de silăși mi-e bine cu ea
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
în trup și-are lacrimi sub pernăși un ochi ostenit într-un lan de lucernă.Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate,Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapteUmbra maicii cântând liturghia cea mareCand dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare...... Abonare la articolele scrise de camelia radulian
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
un pansament la mână. Pauza s-a lungit suficient ca să o scoată din ritm pe Halep, care s-a văzut imediat condusă cu 3-2. La acest scor, a fost rândul ei să solicite o pauză medicală, pentru o problemă la genunchiul stâng. Au urmat trei ghemuri la rând câștigate de sportiva română, care apoi a egalat la seturi, tot cu 6-4, după alte 62 de minute. Setul decisiv a început cu un ghem lung, pe serviciul germanei. Halep l-a câștigat
Simona Halep s-a califcat în sferturile de finală ale turneului de la Cincinnati: „Am vrut cu adevărat să câştig acest meci” [Corola-blog/BlogPost/93675_a_94967]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > FEMEIA CU LINII CONTURATE DIN UMBRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului Asemeni unui Paradis pierdut pe drum mi se tocește timpul în genunchi, întunericul își ascunde fața fără să știu că-n trup nu locuiesc singur, ori trece prin el când mă închin Iisus. Aș avea fluturi cu zbor la încheieturi într-o tăcere de poezie așteaptând să se nască, sufletul cât o
FEMEIA CU LINII CONTURATE DIN UMBRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377120_a_378449]
-
în poartă de nu vrea să se ducă: o fi venit Terente, sau nea Mărin, sau Sucă să dea cu pasul sau să dea cu yardul, să plătească dările cu cardul, că fără dări nu se mai poate lucrăm în genunchi și murim pe coate s-a rupt un echilibru, se prăbușesc imperii o lume veche, s-a împărțit în două una face purici, alta face ouă și tu inimă te sperii! pe ce mai punem azi temei dacă nu pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
cine bate în poartă de nu vrea să se ducă:o fi venit Terente, sau nea Mărin, sau Sucăsă dea cu pasul sau să dea cu yardul,să plătească dările cu cardul,că fără dări nu se mai poatelucrăm în genunchi și murim pe coates-a rupt un echilibru, se prăbușesc imperiio lume veche, s-a împărțit în douăuna face purici, alta face ouăși tu inimă te sperii!pe ce mai punem azi temeidacă nu pe vin și pe femei?că fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
cum dracu s-a făcut că nu m-ai iubit până la țipăt niciodată, niciodată, așa cum am auzit că fac toate femeile lumii, pe mine, bărbat, mai bărbat ca toți bărbații timpurilor, căruia ar fi trebuit să i te pleci în genunchi, în delir de plăcere, că eram Dumnezeul cărnii tale de crini și de izmă, prin care curgea indiferența mea beată, de fiecare zi, Tamara, adu-mi sticla de vin să uit gustul tocănițelor tale aburinde, scaunul pe care nu mai
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
îți dă mărturie poiana stufoasă: n-a fost răutate - este - deci - Culoare! Crist duios s-apleacă - tot mai des șoptește: „frumos voi trăirăți - frumoși fiți în moarte meritați amurgul - sfântă sărbătoare - ...de cădeți în stele - nimeni nu mai moare...!” în genunchi copacii primesc de la ceruri binecuvântare cu aghesmi de geruri: bucuroși să moară - frumoși în sfințire așteaptă doar Cristul să le intre-n fire... ...cât de frumos te lasă Dumnezeu să mori - trăind ascuns în orice zeu... TOAMNĂ APOCALIPTICĂ cotcodăcesc alarme
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
arate Si-ai să mă cauți . Voi fi plecată undeva , Dusă de vânturi , Presărată pe dealuri , Pește pădure . O sa ma alinte răcoarea nopții Și luna o să mă țină de mână . O sa ma cauți , știu bine ! Disperarea o să te puna-n genunchi O să-mi cauți urmele , Fiecare pas, ai să mi-l săruți ! Ai să mă strigi , Dar n-am să-ți răspund . Am să-mi astup urechile , Cu ambele mâini , Să nu-ți aud plânsul Și jalea , Să nu mă întorc
AM VRUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382166_a_383495]
-
cea tânără, ieșind din cabinet): Poți merge în cabinet. Bunica ta nu mai este printre noi. Femeia tânără (intrând în cabinet și alergând spre pat): Bunico! Bunico! (Plânge și îi scutură mâinile.) Indiferența oamenilor te-a omorât. (Se așează în genunchi și își pune capul pe patul unde se afla bunica ei.) Nu te-am putut ajuta. În cabinet intră cei doi băieții cu o targă. Băiatul 1 o ridică pe tânăra femeie de lângă patul unde se afla corpul neînsuflețit.) Femeia
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
am auzit șoptind: nu mai e nimic de făcut! Nu! Nu era cu putință! Nu putea învinge Moartea! Nu după atata luptă! Și-atunci am căzut la rugăciune așa cum o văzusem pe bunica: cu ochii plini de lacrimi și cu genunchii plecați...am rămas așa ore întregi, rostind toate rugăciunile știute și neștiute. Dintr-o dată parcă cineva mă învățase rugăciuni...era glasul iubirii de mamă, era glasul durerii, era glasul sufletul ce nu voia să fie rănit. Am rămas în rugăciune
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
se prelingea încet picătură de viață.Apoi... Într-o noapte de iarnă mi-a vorbit Dumnezeu. Era pretutindeni...în tot și în toate, În plâns de spital L-auzeam numai eu, Și-o bufniță hâdă ce cânta trist în noapte... Genunchii mi-ardeau încălzind gheața rece, Ce inima-mi frântă -nvăluise-n amurg, Îl vedeam printre paturi alene cum trece, Privind cu tristețe spre vieți ce se scurg... L-am privit fermecată, murmurând rugăciune, Am ținut strâns la piept capul pruncului meu
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
ardeau încălzind gheața rece, Ce inima-mi frântă -nvăluise-n amurg, Îl vedeam printre paturi alene cum trece, Privind cu tristețe spre vieți ce se scurg... L-am privit fermecată, murmurând rugăciune, Am ținut strâns la piept capul pruncului meu, În genunchi am tăcut cerând o minune, Căci pe creștet aveam mâna lui Dumnezeu. „Tu să crezi în minuni, căci minunea există! Iar în cer vei găsi peste vreme un Rai. Să nu plângi, ci să speri, să nu fii egoistă, Din
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
Nașterea Domnului!”. Bunica îmi zâmbea dintr-o stea... Pe pat, micuța mea dormea liniștită. Prin firul subțire băgat in vene curgea picătură cu picătură fărâmă de viață. De atunci în fiecare noapte de ajun stau de vorbă cu Dumnezeu. În genunchi , cu fața plecată la pământ și cu lacrimi mari îi mulțumesc că și-a făcut timp într-o noapte de iarna să vină la mine și să mă ajute să înving moartea. În seara asta, Doamne, stăm de vorbă, Cum
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
Tău mi-a fost toiag, Și dragostea-Ți mi-a luminat privirea... Când vântul vieții m-a făcut să mă-nconvoi, Când m-a lovit pe suflet vreun cuvânt, M-ai scuturat ca pe o frunză și apoi, Mi-ai așezat genunchii la pământ... Și când durerea singură am înfruntat, Plângând la ceas de noapte prin spitale, Tu, singur, ai venit și m-ai vegheat, Și-alături, în genunchi, mi-ai dat răbdare... Mi-ai șters cu mâna-ți lacrime amare, Și
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
cuvânt, M-ai scuturat ca pe o frunză și apoi, Mi-ai așezat genunchii la pământ... Și când durerea singură am înfruntat, Plângând la ceas de noapte prin spitale, Tu, singur, ai venit și m-ai vegheat, Și-alături, în genunchi, mi-ai dat răbdare... Mi-ai șters cu mâna-ți lacrime amare, Și mi-ai zvântat de chin rănitul suflet, Iar crucea mea de multe ori luat-ai, Făcând ușor și lin umilu-mi umblet... În seara asta, Doamne, dă-mi
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
și prea greu pentru oricare dintre mijloacele de transport obișnuite! - Ho, ho, ho! Chiar așa! Anul acesta am avut foarte mulți copii cuminți! - Nu e de râs, Moșule! Spiridușul se lăsă să alunece la picioarele Moșului, rezemându-și coatele de genunchi, gata să izbucnească în plâns. În acel moment, se auzi o bătaie zdravănă în ușă. Petrică sări în picioare speriat. - Așteptai pe cineva? Moșul nu răspunse. Deschise zâmbitor ușa, lăsându-l să intre în căsuța luminoasă pe Moș Ene. - Bine
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
nevoie de bagheta fermecată a zânei. - Sunt aici, se apropie Zâna Iarna, înduioșată de povestea uriașului fără nume. Moșul îi acoperi uriașului ochii cu fularul său roșu, îl trase lângă focul care fusese reaprins în sobă și îl așeză cu genunchii pe perna moale, cu ciucuri aurii, pentru a ajunge cu capul în dreptul urechilor lui. În timp ce rostea în șoaptă cuvinte magice, îl atingea cu bagheta iernii pe frunte, pe umeri și în piept, în dreptul inimii. Repetă gesturile de trei ori, după
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Așa au făcut mareșalul Antonescu, agățându-se de Hitler, așa și Ceaușescu...”. Ion Măldărescu: Regret, domnule profesor octogenar T.B.Ș., dar este evident că ați intrat în derapaj grav, iar cunoștințele dumneavoastră în domeniul istoriei nu se ridică nici până la genunchii broaștei. Desigur, nimeni nu-i perfect! Nu mareșalul Antonescu s-a agățat de Hitler, ci regele-escroc, dezertorul și imoralul Carol al II-lea a deschis drumul României spre Germania. Ion Antonescu a preluat conducerea Țării atunci când nimeni nu a îndrăznit
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
răspuns: vă respectăm foarte mult și în timp rezolvăm și situația dumneavoastră. DC News: De ce credeți că în România, oamenii care își strigă durerile sunt considerați nebuni? George Lixandru: Știți cum e? Românul s-a obișnuit să stea numai în genunchi, iar când cineva are curajul să se ridice în picioare este considerat nebun. Nu este normală o astfel de atitudine. Oamenii ar trebui să ne aprecieze măcar pentru curajul că ne spunem păsurile. DC News: Dumneavoastră trăiți prin poezie. George
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93226_a_94518]
-
loc/ nu mai puteam sângera repetat"; de metal: "unele uși dădeau direct într-o cameră/ pereții erau acolo de veghe/ ca niște dinți/ banda subțire de metal traversa felul de a fi lângă lucruri/ lacoste ceaiuri veioza cărți toate acolo genunchi de om toate gata acolo pentru mine/ eu nu pot să trec așa mai departe/ am nevoie de apă pentru pianele astea/ și mai ales de piane// în cameră pe cerul gurii urca lumina până la crucifix/ mâinile în mine de
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
partidului și al guvernului", unele probleme. Până în 1962, este supus la cel mai barbar regim de detenție, tortura fizică și morală luând cele mai diferite forme. Deținutul, care avea să contracteze multe și grave boli, arterită obliterantă, enterocolită, apă la genunchi, furuncule pe față, o umflătură dureroasă în stânga gâtului de natură TBC, distrofie, febră continuă, este pedepsit să stea în picioare, într-o cameră mică, la subsol, de la orele 5 până la 22 și să doarmă pe ciment. Când nu mai poate
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
22 de puncte, 12+10)”. Ar fi păcat ca toate comentariile să se reflecte negativ asupra unei interprete remarcabile, pianistă și compozitoare, cum este frumoasa Paula Seling, care a mai și alunecat pe scena-patinoar și s-a julit rău la genunchi. Mai de neînțeles este prezența din nou în finală a lui Ovidiu Cernăuțeanu (care a devenit Ovi... Jacobsen, te joci?): fără realizări solistice notabile, recitaluri, piese sau discuri de succes, și-a asociat cu abilitate numele cu acela al valoroasei
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
un pat!" Nu trebuie să-l adorm și pe cititorul acestei confidențe autocritice, de aceea accelerez relectura volumului meu de debut! Sfârșitul unei poezii aduce comparația sugestivă a unui copac cu "o statuie / ce-și poartă umbletul tăcut / în inflexibilul genunchi". Un vers citeț încheie piesa "Din tren" prin: "Un viaduct subțire ca un strigăt". Urmează vreo șase poeme "libere", dar neîmplinite artistic. Vin la rând diverse celebrări ascultând de "comanda socială": "Zidar", deja amintitul "Miner", "Șarja de oțel", "La furnale
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
interviuri, scriitori francezi venerabili, dar în general se păstrează o tăcere consensuală. Chiar dacă, la noi, asemenea pagini comemorative în avans par cinice, rațiunea scrierii lor e perfect justificată. Asta măcar pentru ca în ziare să nu mai apară articole scrise pe genunchi, cu erori de informație și care, cel mai adesea, au un aer de relatare nelalocul ei, ca și cum persoana care tocmai a încetat din viață s-a abătut puțin de la programul zilnic. Nenorocirea e însă că în presa noastră secretul redacțional
Necroloagele scrise în avans by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8483_a_9808]