933 matches
-
n. 21 decembrie 1967, Tbilisi) este un politician georgiano-ucrainean, care fost președinte al Georgiei de la 25 ianuarie 2004 până la 17 noiembrie 2013. În prezent este guvernator al regiunii Odesa din Ucraina. Prenumele său este câteodată scris „Mihail”, deși transliterarea corectă georgiană este „Miheil” (მიხეილ) și nu „Mihail”. s-a născut la 21 decembrie 1967, la Tbilisi, într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Nikoloz Saakașvili, este un medic din Tbilisi care mai era și director la un centru balneologic local. Mama
Miheil Saakașvili () [Corola-website/Science/304249_a_305578]
-
Vorbește engleză, franceză, rusă, abhază și osetă (două limbi minoritare vorbite în Georgia) și bineînțeles, limba sa maternă, georgiana. Totuși, în timpul campaniei prezidențiale din 2004, multe medii de comunicare lasă de înțeles că are un nivel lingvistic slab în limba georgiană, pentru că preferă să vorbească în rusă atunci când poartă discuții cu oamenii sau în engleză sau franceză pentru a comunica cu jurnaliștii occidentali. La sfârșitul anului 2007 este reales Președinte, în urma unui scrutin foarte polemic împotriva rivalului său Levan Gaceciladze. În
Miheil Saakașvili () [Corola-website/Science/304249_a_305578]
-
sinonim cu "păgân", recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de "greci", iar perșii și turcii folosesc numele "Yunan", adică ionieni. O formă unică și interesantă e aceea folosită în limba georgiană: grecii sunt numiți ბერძენი - „berdzeni”, denumire provenită din cuvântul georgian pentru „înțelept“, un nume datorat faptului că filozofia s-a născut în Grecia. Fiecare eră istorică a fost însoțită de un nou nume național: fie complet nou, fie unul care
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de "greci", iar perșii și turcii folosesc numele "Yunan", adică ionieni. O formă unică și interesantă e aceea folosită în limba georgiană: grecii sunt numiți ბერძენი - „berdzeni”, denumire provenită din cuvântul georgian pentru „înțelept“, un nume datorat faptului că filozofia s-a născut în Grecia. Fiecare eră istorică a fost însoțită de un nou nume național: fie complet nou, fie unul care anterior era marginalizat sau învechit, provenind din tradiție sau luat
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Adjara, Ajaria, Adzharia, Aciaria și Ajaristan. În cadrul Uniunii Sovietice, ea era denumită Republica Autonomă Socialistă Sovietică Adjară (RASS Adjară). Ankara, cedând Moscovei acest ținut încă în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, a dobândit un statut autonom pentru localnicii - adjari, o subetnie georgiană de religie musulmană în cadrul RSS Georgiene. Însă ultimii ani s-a intensificat misionarismul creștin sub protecția autorităților centrale georgiene. Autonomia, cu suprafața de 2 880 km2, are o populație de 370 000 de locuitori, iar în capitala ținutului, Batumi (132
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
În cadrul Uniunii Sovietice, ea era denumită Republica Autonomă Socialistă Sovietică Adjară (RASS Adjară). Ankara, cedând Moscovei acest ținut încă în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, a dobândit un statut autonom pentru localnicii - adjari, o subetnie georgiană de religie musulmană în cadrul RSS Georgiene. Însă ultimii ani s-a intensificat misionarismul creștin sub protecția autorităților centrale georgiene. Autonomia, cu suprafața de 2 880 km2, are o populație de 370 000 de locuitori, iar în capitala ținutului, Batumi (132 000), se afla o bază militară
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
Ankara, cedând Moscovei acest ținut încă în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, a dobândit un statut autonom pentru localnicii - adjari, o subetnie georgiană de religie musulmană în cadrul RSS Georgiene. Însă ultimii ani s-a intensificat misionarismul creștin sub protecția autorităților centrale georgiene. Autonomia, cu suprafața de 2 880 km2, are o populație de 370 000 de locuitori, iar în capitala ținutului, Batumi (132 000), se afla o bază militară rusească. În 1883, când s-a inaugurat calea ferată Baku-Tiflis-Batum, Batumul a devenit
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
mafioți, mai ales după războiul civic din Georgia, a devenit un suveran semi-independent (1992). El a fost autorul stemei și steagului republicii autonome. După alegerea lui Eduard Șevardnadze în postul cel mai înalt din țară el a devenit vice-președintele parlamentului georgian. De atunci A. Abașidze era considerat un rival foarte important la postul președintelui. Mișcarea «Agordzineba» («Renașterea»), a cărui lider era Abașidze, a început să joace un rol important în politica țării. Războiul rece între Abașidze și Șevardnadze a durat ani
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
rușilor Adjaria practic nu se supunea guvernului central din Tbilisi. În 1996, liderul adjar a câștigat o victorie zdrobitoare la alegerile din autonomie. În 1998, relațiile dintre Batumi și Tbilisi s-au agravat dramatic, el l-a acuzat pe premierul georgian Zurab Jvania de complot împotriva lui și, mai târziu, într-un mod ciudat, președintele Georgiei, E. Șevardnadze, a scăpat viu, ca prin minune, de un alt complot. A. Abașidze era un lider laic, iar în timpul domniei lui în Adjaria au
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
aruncat în aer podul principal de la granița administrativă dintre Adjaria și Georgia. În urma unor lungi acțiuni de protestare și negocieri în care s-au implicat SUA și Rusia, Abașidze a decis să părăsească Adjaria și a fugit la Moscova. Armata georgiană a intrat în Batumi și drepturile autonomiei a fost limitate. O parte din conturile în bănci ale liderului adjar și bunurile lui au fost confiscate de guvernul central.
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
agravat după retragerea trupelor otomane din zona Lori-Pambak, conform tratatului de la Sevres, după care generalul armean Dro (Drastamat Kanaian), cunoscut prin atitudinea sa intransigenta împotriva populației musulmane, a luat sub control ținutul sus-numit. Din această cauză populația locală prefera guvernul georgian, care nu urmărea politica modificărilor proporției etnice, și în octombrie 1918 Georgia a cerut Armeniei să înceteze înaintarea armatei armene în cadrul guberniei Tiflis, care includea și provincia Borceali. În 13 decembrie 1918, armata Republicii Armenia a trecut granița Georgiei în
Azerii din Georgia () [Corola-website/Science/304343_a_305672]
-
în cadrul guberniei Tiflis, care includea și provincia Borceali. În 13 decembrie 1918, armata Republicii Armenia a trecut granița Georgiei în provincia ("uezd"-ul) Borceali. Până la 18 decembrie armata armeană a ocupat jumătatea provinciei și a ajuns la linia Ayrîm-Sadaxlî. Guvernul georgian, dându-și seama de greșeală, a început să asculte chemările populației locale și i-a distribuit armament. Așadar, Georgia a reușit să oprească atacul armatei armene, care ocupase deja localitățile-cheie cum ar fi Sadaxlî și Saraclî. În cercurile politice din
Azerii din Georgia () [Corola-website/Science/304343_a_305672]
-
Hasdeu”. - Chișinău: [S.n.], 2007. - P. 6-15. Pohilă, Vlad. Mihail Sadoveanu în Basarabia sub ocupație sovietică: aspecte ale receptării editoriale a creației maestrului / Vlad Pohilă // Viața Basarabiei. - 2005. - Nr. 3-4. - P. 186-193. Pohilă, Vlad. Nu ar strica să fim măcar nițel georgieni : [paralele vizând situația soc.-pol. din Georgia și din R. Moldova] / Vlad Pohilă // Timpul. - 2003. - 24 oct. - P. 16; 31 oct. - P. 13. Pohilă, Vlad. Ochi de șoim : [arta fotografică a lui Vasile Șoimaru, dr. în economie, conf. univ. la
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
care, sub conducerea senatorului , a refuzat să ratifice tratatul de la Sèvres și mandatul american asupra Armeniei. Tratatul de la Kars a redat Turciei teritoriul Kars (atribuit Imperiului Rus prin tratatul de la San Stefano din 1878). Acest teritoriu era populat cu , mesheți, georgieni și armeni supraviețuitori ai genocidului: ei au fost expulzați și zona a fost colonizată cu turci și kurzi. Prin acest tratat, cel de la Sèvres a devenit caduc. În februarie-martie 1921, la Londra a avut loc o conferință pe tema revizuirii
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
piscuri este 1500 de m, punctul cel mai înalt al vârfului fiind marginea craterului. Muntele este denumit de arabi "Dschabal al-alsun" "Muntele limbilor diferite", alte popoare l-au denumit „Regele spiritelor”, „Tronul zeilor”, „Locul norocoșilor”, sau „Sfânta înălțime”. În limba georgiană este denumit: იალბუზი ialbuzi; rusă: Эльбрус. Elbrus este situat în Republica Kabardino-Balkaria din Rusia la aproximativ 11 km nord de granița cu Georgia și la 270 km nord-vest de Tbilisi. Controversa cu privire la situarea lui Elbrus în Asia sau Europa provine
Elbrus () [Corola-website/Science/311278_a_312607]
-
Mondial. Din fericire Ciobănescul Caucazian nu a avut soarta Ciobăneștilor Mongolezi sau Kirghiztane iar cu ajutorul chinologilor ruși (Ilina, Bogolyubsky, Vaysman, Mazover) s-a reușit prezervarea rasei. În 1954, tatăl chinologiei sovietice, A.P. Mazover,a împărțit rasa în trei tipuri: -tipul georgian (puternic, spectaculos, înalt, păr lung formând coamă și franjuri bogate pe membre și pe coadă) -tipul armean (mai scund decât cel georgian, păr lung formând coamă și franjuri, colorit gri cu sau fără pete, chiar tigrat) -tipul azer (de stepă-înalt
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
mult decît atît printre funcționarii de stat erau acei care vroiau să încheie un armistițiu cu Iranul.Pe acești funcționari îi conducea Marele Vizir Gyumyuldzhineli Nasuh-Pașa.În 1612 turcii au recunoscut cuceririle lui Abbas I. Înainte de ratificarea acordului,doi prinți georgieni i-au cerut sultanului protecție.Acest fapt l-a impus pe Abbas I să acționeze,ceea ce turcii au socotit ca încălcarea armistițiului.În 1614 a fost executat Nasuh-Pașa pentru că era susținător al armistițiului cu Persia,iar Marele Vizir a devenit
Ahmed I () [Corola-website/Science/309691_a_311020]
-
de huroni descoperă și explorează o largă zonă din regiunea Marilor Lacuri nord-americane. Porniți din Quebec spre gurile râului Ottawa, merg în amonte până la confluența acestuia cu râul Mattawa, descoperă Lacul Nipissing și prin intermediul lui French River, ies la golful Georgian parte a Lacului Huron, unde Étienne Brûlé se desparte de grup și va fi primul care a ajuns primul la Lacul Ontario. Între secolul al XVII-lea și cel de-al XVIII-lea, împrejurimile Lacului Ontario au fost scena rivalității
Lacul Ontario () [Corola-website/Science/310040_a_311369]
-
în anul 1849, statul indian Punjab este anexat posesiunilor engleze, Honigberger se îndreaptă iarăși spre Europa. A fost un reputat orientalist, arheolog, botanist și numismat, fiind ales ca membru în Société Asiatique în anul 1835, cu mulți ani înainte de Constantin Georgian și Mircea Eliade. El și-a publicat memoriile la Londra. Dr. Honigberger cunoștea 17 limbi, printre care germana, latina, franceza, engleza, turca, araba, persana, hindi și cașmireza. A murit la data de 18 decembrie 1869 în Brașov (pe atunci Kronstadt
Johann Martin Honigberger () [Corola-website/Science/310064_a_311393]
-
nou statului turc oghuz, parte integrantă a Marelui Imperiu Selgiukid. Acesta din urmă a jucat un rol crucial în istoria Azerbaidjanului. Sultanul Alp Arslan, învingând Imperiul Bizantin (26 august 1071), a dat o lovitură puternică și planurilor expansioniste armene și georgiene. De-a lungul perioadei selgiukide, diferite comunități ale turcilor oghuzi s-au stabilit în Azerbaidjan, participând la formarea și la unitatea națiunii azere în diferite perioade istorice. Limba turco-azeră a devenit predominantă în întreg Sudul caucazian, inclusiv în Azerbaidjan, fiind
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
Tamerlan a oferit oportunitatea îndeplinirii unei necesități istorice, unirea Azerbaidjanului, pentru care confruntau diferiți suverani locali. Qara Yusif, folosind ca motiv executarea lui Kayumars, începe o campanie militară impotrivă Șirvanului. Alianța Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toată aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
împotriva cuceritorilor. Apărătorii cetății Alindja din Nahcivan au dat dovadă de un eroism și dârzenie extraordinară. Timp de 14 ani aceștia s-au apărat de ostile lui Timur și fiul acestuia Miranșah. În 1397 armatele conducătorului din Șeki împreună cu detașamentele georgiene au sărit în ajutorul celor asediați și au dat o lovitură puternică cuceritorilor. Nevăzând o altă cale de apărare a țării de pustiire, șirvanșahul Ibrahim I (1382-1417) s-a prezentat la cortul lui Timur cu cadouri bogate. Folosindu-se de
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
Derbend, lăsând în urma sa doar jafuri și distrugeri. Culmea rezistenței poporului a fost apărarea cetății Alindja, care a fost asediata timp de 14 ani, invadatorii nereușind s-o cucerească. În 1397 oștea ținutului Șeki din nordul Azerbaidjanului, cu sprijinul soldaților georgieni, a venit în ajutorul cetății Alindja și timurizii au suferit o înfrângere însemnată. Anii dominației timuride reprezintă o perioadă întunecată a istoriei Azerbaidjanului. Măcelărind populația provinciilor sudice ale Azerbaidjanului în mod nemilos Tamerlan a încercat să ajungă spre nord, în
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
din dinastia Derbendizilor, a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Folosind neînțelegerile dintre Hoarda de Aur și timurizi, a obținut autonomia internă, a intrat în alianță cu Tamerlan și a reușit încheierea unei păci cu regele georgian Gheorghi VII. Oastea Șirvanului a participat la campaniile militare împotriva lui Tohtamâș (1395) și a sultanului otoman Bayazid I (1399), iar tributul plătit timurizilor era aproape simbolic. Imediat după moartea lui Tamerlan (1405) au urmat luptele pentru putere în imperiul
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
Tamerlan a oferit oportunitatea îndeplinirii unei necesități istorice, unirea Azerbaidjanului, pentru care confruntau diferiți suverani locali. Qara Yusif, folosind ca motiv executarea lui Kayumars, începe o campanie militară împotriva Șirvanului. Alianță Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toata aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]