689 matches
-
profesor, colegi și părinți. De multe ori elevii ,,problemă" sunt ignorați sau tratați cu o atitudine negativă care poate contribui la agravarea situației. Identificați particularitățile mimicii, gesticii și posturii elevilor care manifestă comportamente indezirabile: Tipologie Caracteristici comportamentale Particularități ale mimicii, gesticii și posturii Elevul indisciplinat - are un comportament de ,,bufon" al clasei, care pare să nu-l deranjeze; - vorbește și se mișcă mult în timpul lecției, perturbând climatul educațional; - este agitat, irascibil și zgomotos; - de cele mai multe ori, nu prevede consecințele comportamentului său
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
of Child Language, 19, 559-580, 1992. Goleman, Daniel, Emotional Inteligence, Bantam Books, New York, 1995. Goman, Kinsey Carol, The Nonverbal Advantage. Secrets and Science of Body Language at Work, Berrett-Koehler Publishers, San Francisco, 2008. Grant, Barbara M., Hennings, Dorothy D., Mișcările, gestica și mimica profesorului, traducere de S. Ștefănescu-Prodanovici, Editura Didactică și Pedagogică R. A, București, 1977. Ivan, Loredana, Cele mai importante 20 de secunde. Competența în comunicarea nonverbală, Editura Tritonic, București, 2009. Laurent, Monique, Guide du Musée Rodin, Editura Hazan, Paris
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Șoitu, Restul comunicării (lor) sunt eu, Editura Ars Longa, Iași, 2006, pp. 211-212. 77 Septimiu Chelcea (coord.), Comunicarea nonverbală în spațiul public, Editura Tritonic, București, 2004, p. 45. 78 Arno A. Bellak, apud Barbara M. Grant, Dorothy G. Hennings, Mișcările, gestica și mimica profesorului, traducere de S. Ștefănescu-Prodanovici, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1977, pp. 34-35. 79 Tonya Reiman, op. cit., 2007/2010, pp. 19-20. 80 Michael Solomon, apud Max A. Eggert, op. cit., 2010, p. 36. 81 Babad et al. (1989
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
copil de clasa I, profesorul va folosi alte elemente din sistemul limbii decât în comunicarea cu un specialist în domeniul pragmaticii). Particularizând, locutorul actualizează, în varii situații de comunicare, atât codul verbal (cu toate valențele sale), cât și codul nonverbal (gestica, mimica, postura, ținuta, distanța față de interlocutor etc.), respectiv pe cel paraverbal (intensitatea vocii, accentuarea în context, ritmul vorbirii etc.); ca și în exemplul de mai sus, aferent codului verbal, pot apărea neconcordanțe între codul locutorului și cel al interlocutorului și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
atenți la...); oferire de informații (Iată un fapt sau o formulă...); presupunere (Iată o idee care s-ar putea să ne folosească...); directivă (Iată cum trebuie să procedăm...)" Krussel, Edwards, & Springer, 2004, p. 309 -, cu accente nonverbale de tipul mimicii, gesticii, apropierii sau depărtării de interlocutor(i) etc. Desigur, în vederea optimizării procesului, se impune exersarea tehnicilor discursive (verbale, nonverbale, paraverbale) implicate de toate aceste roluri (și, implicit, ipostaze comunicative) și, deși nu din perspectiva profesorului-actor (cu sensul de "purtător de mască
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pe neexclamativ sau pe exclamativ; repetarea ideilor principale; folosirea citatelor/a exemplelor personale, în funcție de context etc.), paraverbal (tonul general al discursului, intonația, pauzele semnificative, cuvintele de umplutură ăăă, îîî, timbrul, ritmul vorbirii, intensitatea vocii etc.) și nonverbal (ținută, vestimentație, mimică, gestică etc.) al locutorului. I.3. Teatru Direcția de studiu propusă în lucrarea de față este, după cum am anunțat încă din paginile ei introductive, cea a comunicării prin teatru, a comunicării ce-și asumă și valorifică mijloacele teatrului, respectiv a teatrului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și actor (în condițiile în care spectatorul receptează 62 atât ficțiunea, cât și performanța scenică Bodiștean, 2009, pp. 198-199); * actor semn-sumă (Ciobotaru, 2006a, p. 63)/suprasemn al personajului interpretat, rezultat al coroborării mai multor elemente/ semne: replici, costum, machiaj, mimică, gestică, elemente de comunicare paraverbală, trăsături de personalitate, trăsături fizice vizibile/evidențiate sau, dimpotrivă, ascunse/mascate etc.; * spectator receptorul 63 final al actului comunicativ teatral, co-participant/co-părtaș64, cu actorul, în trăirea piesei (în condițiile în care se consideră că fiecare personaj
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
clasic, de păpuși 89, de umbre etc.), după cum mijloacelor textului scris, regizorul le adaugă mijloacele specifice punerii în scenă a unui text90; vezi, de exemplu, adaptări ale unor replici, eliminări/adăugări de replici, substituiri de replici cu mijloace nonverbale (mimică, gestică etc.), nuanțe conferite replicilor prin valențele nonverbale și paraverbale sugerate de către regizor actorului care interpretează un anumit rol, adaptări ale unor elemente de decor (unele piese clasice pot fi "modernizate", altele pot fi stilizate etc.), redimensionări ale reperelor temporale și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
întregul public poate asigura fondul sonor al vâjâitului vântului, al foșnetului frunzelor, al zgomotului produs de tunete etc.), spectatorul apelează, în comunicarea sa cu actorii/membrii echipei de teatru și cu ceilalți spectatori, la mijloace specifice aplauze, râsete, oftat, mimică, gestică sugestive etc., ancorate, în principiu, într-o formă de relaționare frontală (un spectator între spectatori, în fața actorului/actorilor ca membru/ membri al/ai echipei de teatru). B. Comunicarea interpersonală (b1) Strategia locutorului este asociată multiplelor roluri pe care și le
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în comunicare se nuanțează atât la nivel verbal, cât și paraverbal și nonverbal vezi, de exemplu, cuvintele și expresiile folosite în comunicarea de tip familial sau amical, respectiv cele folosite în comunicarea oficială; tonul comunicării în familie vs. la serviciu; gestica largă, dezinvoltă între prieteni vs. cea reținută, cenzurată, într-o anumită măsură într-un context oficial. Implicit, toate acestea sunt coroborate cu anumite forme de relaționare a locutorului cu interlocutorul/interlocutorii (vezi, de exemplu, comunicarea prieten prieten vs. comunicarea mamă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
perspectiva feedback-ului oferit) în economia spectacolului (comunicării). Concretizată în tehnici ale ascultării active/pasive, în atitudini nuanțate față de locutor/situația de comunicare etc., strategia interlocutorială implică valorificarea unor mijloace dintre cele mai diverse (sintagme, cuvinte/expresii "în ritual", mimică, gestică, elemente paraverbale, tăceri semnificative etc.) și actualizarea unor relații specifice cu locutorul (vezi supra). (b3) Strategia "observatorului" reflectă ipostaza persoanei prezente și active în "spectacolul" comunicării, având ca scop obținerea de informații fără implicarea directă în schimbul comunicativ, așadar fără asumarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunice în continuare oral (în completarea comunicării scrise realizate prin compunere); * asumarea comunicării de emoții în condițiile în care "orice comunicare este emoțională. Atât receptorul, cât și emițătorul comunică cu tonalități emoționale. Sunetul vocii cuiva amintește de o altă voce, gestica unei persoane se aseamănă cu felul de a se comporta al unei alte persoane, o privire poate evoca o altă privire" (Roco, 2004, p. 69); * structurarea mesajului folosind mărci/conectori de diferite tipuri (cf. Reboul & Moeschler, 2010, p. 59; Erickson
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dramaturgului și a regizorului (în condițiile în care locutorul poate lucra la proiecția, construcția și derularea actului său comunicativ), respectiv poziției actorului (prin prisma exersării valențelor verbale, nonverbale și paraverbale ale transmiterii mesajului vezi, de exemplu, dicția, intonația, intensitatea vocii, gestica, mimica, lexicul etc. toate, condiții ale optimizării demersului său comunicativ către interlocutor, care percepe, decodează și interpretează, în principiu, întregul). În comunicarea-teatru1, instanța locutorială este concretizată în fiecare dintre ipostazele implicate de actul artistic, de la dramaturg (autorul inițial al actului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a locutorului prin: suită de întrebări adresate rapid, pe marginea mesajului receptat (tip interogatoriu); aprecieri/laude; critici motivate; critici dure/ acide; replică disprețuitoare; replică ironică etc.; * tehnici nonverbale: * În oglindă 42: exercițiu în perechi interlocutorul trebuie să fie atent la gestica și mimica locutorului și să le imite; * exerciții de percepție 43 participanții, cu ochii închiși, trebuie să discrimineze toate mirosurile reperabile în contextul comunicativ în care se află, respectiv toate mișcările pe care le simt în jurul lor; * Interlocutorul obiectiv/ Interlocutorul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în care se află, respectiv toate mișcările pe care le simt în jurul lor; * Interlocutorul obiectiv/ Interlocutorul subiectiv 44 o persoană stă în fața colegilor; aceștia trebuie să spună ce le "comunică" mai întâi, obiectiv, apoi subiectiv comportamentul nonverbal (postură, ținută, vestimentație, gestică, mimică, distanță față de interlocutori etc.) al persoanei respective; * Ce reprezintă? interlocutorul trebuie să numească ce a vrut să comunice un grup de participanți așezați într-un anumit mod în contextul comunicativ respectiv (de exemplu, pot fi trei persoane care, prin
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Goleman, D. (2004). Inteligența emoțională, cheia succesului în viață. Traducere: Gina Argintescu Amza. București: ALLFA. Gottesman, D, & Mauro, B. (1999). Cum să te angajezi folosind trucurile actorilor. Traducere de Nicolae Năstase. Editura Antet. Grant, B.M., & Grant Hennings, D. (1977). Mișcările, gestica și mimica profesorului. O analiză a activității neverbale. Traducere de Sergiu Ștefănescu-Prodanovici. București: Editura Didactică și Pedagogică. Grigore, G.V. (2008). Tăcere negrăire și vorbire rostuire. Exerciții practice pentru românii care vorbesc mult: actori, avocați, politicieni, psihologi, persoane din public-relations, purtători
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
frecvent "o relație amprentată și de afectivitate, de tensiunea momentului, de dinamica determinărilor stimul-răspuns" (Coman, 2008, p. 6). 5 Nu avem aici în vedere accepțiunea dată termenului "canale" în unele lucrări de specialitate, în condițiile exemplificării canalelor de comunicare prin gestică, postură etc. (Abric, 2002, p. 15). 6 Pentru schema procesului comunicării și detalierea componentelor acestei scheme, vezi Hobjilă, 2009, pp. 232-235. 7 Vezi, în acest sens, caracteristicile comunicării virtuale, în general (interactivitate, simulare, sistem comunicațional deschis, flexibilitate, fluiditate, stocare nelimitată
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Cf. Ivan, 2009, pp. 106-111; Turchet, 2005, p. 128; Rovența-Frumușani, 1999, p. 196 etc. 18 Importante sunt, în cazul contactului vizual, durata, orientarea, focalizarea etc. (Durac, 2009, pp. 58-59) prin raportare la interlocutor și la așteptările acestuia. 19 De exemplu, gestica la popoarele europene arată că acestea se împart în trei grupuri: 1. "popoarele nordice suedezii, finlandezii, norvegienii și danezii -, care gesticulează foarte puțin, fiind practic analfabeți în ceea ce privește limbajul gestual"; 2. "britanicii, germanii, olandezii, belgienii și rușii, care gesticulează cu moderație
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
denaturări a celor spuse de acestea, cu acceptul lor în scris, ele au fost înregistrate cu ajutorul unui reportofon, ceea ce a facilitat analiza informațiilor narative. S-a încercat analizarea atât a informației ca atare, cât și a comportamentului nonverbal - voce, mimică, gestică etc., punându-se accent pe spontaneitatea, autenticitatea discursului. Fiecare intervievată relatează ceva unic, de profunzime, o povestire personală. Însă povestirile deținutelor seamănă între ele. În timp ce ele se diferențiază ca vârstă, nivel de educație, cultură, statut socioeconomic etc., experiențele de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
eu deja începusem școala... Din cele relatate de inculpată reiese răceala afectivă, indiferența cu care a fost tratată de mamă.) In: Poți să-mi spui ce simți în acest moment când... I: Durere, multă durere, nemulțumire, amărăciune... (Expresia feței, mimica, gestica, modificările vegetative, conținutul mesajelor inculpatei relevă multă durere, frustrare și nemulțumire vizavi de comportamentul mamei. Simptomele copilului sunt expresia climatului psihosocial în care se formează, se dezvoltă ca entitate biopsihosocială. O persoană care în perioada copilăriei nu și-a satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu răbdare și înțelegere, fără a influența răspunsul acestuia; c) medicul trebuie să deducă, din relatările bolnavului, elementele valorice semnificative în raport cu boala, eliminând toate amănuntele lipsite de importanță clinică. Se au în vedere următoarele aspecte din cursul conversației: vocea, mimica, gestica, ținuta corporală, igiena personală, manifestările emoțional-vegetative ale bolnavului etc.; d) este deosebit de important mai ales ceea ce bolnavul relatează în mod spontan, faptele sau evenimentele care-l interesează sau care l-au impresionat cel mai mult din trecutul său, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de „opoziție negativistă”. Pot însă exista și situații în care este posibilă mobilizarea pasivă a unor segmente corporale care, datorită hipotoniei musculare de data aceasta, dau impresia unei „flexibilități ceroase”. Se mai notează în cadrul simptomatologiei acestui sindrom, stereotipii de atitudine, gestică, mimică și limbaj, grimase, manierisme etc. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul catatonic, are două forme clinice de manifestare: stupoarea catatonică și agitația catatonică. Le vom prezenta în continuare. a) Stupoarea catatonică se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
c) deteriorare evidentă în capacitatea de a-și face prieteni pentru egalii săi. 2) Deteriorare calitativă în comunicarea verbală și non-verbală și în activitatea imaginativă, manifestată prin următoarele: a) nici un mod de comunicare cum ar fi murmuratul comunicativ, expresia facială, gestica, mimica sau limbajul vorbit, b) comunicare non-verbală anormal de marcată, cu utilizarea privirii drept în ochi, a expresiei facile, a posturii capului, sau a gesturilor de a iniția sau modula interacțiunea socială, c) absența activității imaginative, cum ar fi interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
4.6. Comicul microcosmului caragialian Latura socială a comicului apare în O scrisoare pierdută mai mult decât în orice altă piesă a lui Caragiale. Personajele sunt înfățișate sub multe aspecte individuale, precum nume proprii, ticuri verbale, stâlciri de cuvinte, costum, gestică. Structura lor grotească are ca obiectiv punerea în valoare a tipului general social. Observăm că toate personajele comice aparțin aceleiași lumi corupte și stupide a claselor dominante, dar în același timp fiecare are un profil individual diferit de al celorlalți
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
informații, adică procese și relații de comunicare. Ca fenomen social, procesul comunicării îi angajează pe oameni cu toată încărcătura lor psihică. Dialogul actul de comunicare cel mai simplu dintre două persoane se desfășoară permanent în contextul unui cadru social. Vocabularul, gestica, sintaxa gramaticală precum și logica, cerințele contactului psihologic sunt interiorizate de individ ca o zestre socio-culturală. Din acest motiv, se vorbește de interacțiune socială în contextul comunicării, iar de aici a apărut în mod firesc expresia abilități sociale ale comunicării. Ele
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]