1,374 matches
-
25 km sud-vest). Chimborazo este înconjurat de "Reserva de Produccion Faunistica Chimborazo" care formează un ecosistem protejat pentru conservarea habitatului animalelor native din Anzi din grupul camelidelor: vicuña, llama și alpaca. În partea de sus, Chimborazo este complet acoperit de ghețari, cu niște brațe la nord-est ale ghețarului care curg până la 4600 m. Ghețarul este sursă de apă pentru populația din provinciile Bolivar și Chimborazo din Ecuador. Masa de gheață a ghețarului Chimborazo a scăzut în ultimele decenii, din cauza influențelor combinate
Chimborazo (vulcan) () [Corola-website/Science/321965_a_323294]
-
Reserva de Produccion Faunistica Chimborazo" care formează un ecosistem protejat pentru conservarea habitatului animalelor native din Anzi din grupul camelidelor: vicuña, llama și alpaca. În partea de sus, Chimborazo este complet acoperit de ghețari, cu niște brațe la nord-est ale ghețarului care curg până la 4600 m. Ghețarul este sursă de apă pentru populația din provinciile Bolivar și Chimborazo din Ecuador. Masa de gheață a ghețarului Chimborazo a scăzut în ultimele decenii, din cauza influențelor combinate ale încălzirii globale, a cenușei de la activitatea
Chimborazo (vulcan) () [Corola-website/Science/321965_a_323294]
-
formează un ecosistem protejat pentru conservarea habitatului animalelor native din Anzi din grupul camelidelor: vicuña, llama și alpaca. În partea de sus, Chimborazo este complet acoperit de ghețari, cu niște brațe la nord-est ale ghețarului care curg până la 4600 m. Ghețarul este sursă de apă pentru populația din provinciile Bolivar și Chimborazo din Ecuador. Masa de gheață a ghețarului Chimborazo a scăzut în ultimele decenii, din cauza influențelor combinate ale încălzirii globale, a cenușei de la activitatea vulcanică recentă din Tungurahua, și a
Chimborazo (vulcan) () [Corola-website/Science/321965_a_323294]
-
În partea de sus, Chimborazo este complet acoperit de ghețari, cu niște brațe la nord-est ale ghețarului care curg până la 4600 m. Ghețarul este sursă de apă pentru populația din provinciile Bolivar și Chimborazo din Ecuador. Masa de gheață a ghețarului Chimborazo a scăzut în ultimele decenii, din cauza influențelor combinate ale încălzirii globale, a cenușei de la activitatea vulcanică recentă din Tungurahua, și a fenomenului El Niño. Ca și în alți munți cu ghețari din Ecuador, gheața de la Chimborazo este minată de
Chimborazo (vulcan) () [Corola-website/Science/321965_a_323294]
-
și Chimborazo din Ecuador. Masa de gheață a ghețarului Chimborazo a scăzut în ultimele decenii, din cauza influențelor combinate ale încălzirii globale, a cenușei de la activitatea vulcanică recentă din Tungurahua, și a fenomenului El Niño. Ca și în alți munți cu ghețari din Ecuador, gheața de la Chimborazo este minată de localnici (este numită "Hieleros" din cuvântul spaniol pentru "gheață":"Hielo"), pentru a fi vândută în piețele de Guaranda și Riobamba. În perioadele mai vechi, oamenii au transportat gheața care era folosită pentru
Chimborazo (vulcan) () [Corola-website/Science/321965_a_323294]
-
naturală complexă aflată în nord-estul Vârfului Șureanu (2059 m), constituită dintr-un relief glaciar (căldări - depresiuni circulare aflate în regiunile înalte ale munților; custuri - contactul dintre două circuri glaciare alăturate); morene - depozite de pietriș, nisip, grohotișuri și argilă; transportate de ghețari în alunecarea și un lac glaciar înconjurat de un tinov) cu floră și faună specifică Meridionalilor. Flora ariei protejate are în componență arbori și arbusti cu specii de: zâmbru ("pinus cembra"), molid ("Picea Abies"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis
Iezerul Șurianul () [Corola-website/Science/331583_a_332912]
-
nu formează un lant neîntrerupt de munți. Mai degrabă, constă în câteva grupuri geologic distincte, prezentând o mare varietate structurală că Alpii. Carpații, care doar în rare locuri depășesc altitudinea de 2500 m, nu prezintă vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt comune în Alpi. Nici o zonă din Carpați nu este înzăpezita tot anul și nu prezintă niciun ghețar. Carpații la altitudinea lor maximă, sunt la fel de înalți că Alpii Orientali Centrali, cu care împarte
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
în rare locuri depășesc altitudinea de 2500 m, nu prezintă vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt comune în Alpi. Nici o zonă din Carpați nu este înzăpezita tot anul și nu prezintă niciun ghețar. Carpații la altitudinea lor maximă, sunt la fel de înalți că Alpii Orientali Centrali, cu care împarte un aspect, climat și floră comună. Carpații sunt separați de Alpi de către Dunăre. Cele două lanțuri muntoase se întâlnesc într-un singur punct: în Munții
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
sud, Platoul Elvețian sau țara de mijloc, și Munții Jura în nord. Alpii sunt un lanț muntos înalt, care traversează partea central-sudică a țării, formând circa 60% din suprafața ei totală. Printre văile înalte din Alpii Elvețieni se găsesc mulți ghețari, totalizând o suprafață de 1.063 kilometri pătrați. Din aceștia își au izvoarele mai multe râuri importante, printre care Rinul, Innul, Ticino și Ronul, care curg către cele patru puncte cardinale și parcurg mare parte din restul Europei. Rețeaua hidrografică
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
cuprinde mai multe dintre cele mai mari lacuri din Europa de Vest și Centrală, între care se numără lacul Geneva, Bodensee și lacul Maggiore. Elveția are peste 1500 de lacuri, și conține 6% din rezervele de apă proaspătă ale Europei. Lacurile și ghețarii acoperă circa 6% din teritoriul țării. Circa o sută de vârfuri montane din Elveția se apropie de sau depășesc această altitudine. Cu , Monte Rosa este cel mai înalt, deși Matterhorn () este probabil mai celebru. Ambele se află în Alpii Penini
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Francais", precipitațiile sunt în jur de 800mm/an, dar în partea opusă a insulei, precipitațiile sunt de trei ori mai puternice. Precipitațiile sunt uneori sub formă de ninsoare, dar sunt deseori urmate de plaoie. Altitudinile mai importante sunt acoperite de ghețari, care înregistrează un recul vizibil în ultimii ani. Fauna este tipică regiunilor sub-antarctice, insulele fiind populate de foci, lei de mare și numeroase specii de păsări: pinguini, albatroși, cormorani, pescăruși. În anumite perioade ale anului, pin apele din largul insulelor
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
punct de vedere tehnic, însă datorită numeroaselor cabluri de otel montate, aceasta este accesibila fără a necesita echipament special. Riscul cel mai mare este datorat căderilor de pietre. Etapa durează cca. 3-4 ore. Mai sus de "Goûter" traseul continuă pe ghețar, ascensiunea durând cca. 6 ore.
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
Peștera-Aven Ghețarul de sub Zgurăști este o peșteră situată pe teritoriul comunei Gardă de Sus, județul Albă, în Munții Bihorului. Peșteră este situată în versantul abrupt ce coboară din Dealul Mununa spre Valea Ordâncușii, la altitudinea de 921 m. Se ajunge la ea
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
din comuna Gardă de Sus la Cabană Scărișoara. Prima mențiune a peșterii este făcută de R. Jeannel și Emil Racoviță (1929), care dau o descriere, o schiță de hartă și prezintă diferite fenomene hidrologice, biologice și meteorologice. Ei denumesc peșteră „Ghețarul de la Zgurăști”. Porțiunea explorata cuprinde avenul de intrare, Sala lacului temporar și cinci scurte galerii. În 1984 Liviu Vălenaș și Gabi Halashi, explorează și recartează partea cunoscută a peșterii și profitând de nivelul scăzut al sifonului de la capătul Galeriei V
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
000 de ani. La fel s-a întâmplat și cu alți membri ai megafaunei pleistocene, precum mamutul lânos și cerbul gigant. Conform celor mai recente teorii, dispariția a fost produsă de combinația funestă între schimbările climatice (glaciațiunile au determinat întinderea ghețarilor peste o mare parte a emisferei nordice, reducând suprafața pe care marile erbivore își puteau găsi hrană) și vânarea de către oameni, la care s-ar fi adăugat eventual, o răspândire a unor boli grave în populațiile deja împuținate ale marilor
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
volumului de apă. Fundul oceanelor este acoperit de un strat format de sedimente care în cea mai mare parte au luat prin prin procesele cunoscute de eroziune care au loc pe continente prin acțiunea chimică și fizică a intemperiilor, acțiunea ghețarilor, apelor curgătoare, a vântului, mareelor sau a valurilor. Aceste materiale sunt transportate de apele curgătoare la gurile de vărsare în mari de unde fragmentele mai fine sunt transportate și sortate mai departe de curenți. Sedimetele de natură biogena, provin din scheletele
Oceanografie () [Corola-website/Science/315095_a_316424]
-
parte și alta a întregului fiord se apropie de 1.000 de metri. Lățimea medie a brațului principal al Sognefjord este de aproximativ 5 km, dar brațele secundare sunt mult mai înguste. Sognefjord este o creație de eroziune glaciară a ghețarilor care, cu mii de ani în urmă au acoperit Alpii Scandinaviei. În timpul erelor de încălzire a climei, ghețarii au început să coboare spre mare, pe vălile râurilor deja existente sau creeându-și singuri văi de scurgere pe care le-au adâncit
Sognefjord () [Corola-website/Science/311447_a_312776]
-
al Sognefjord este de aproximativ 5 km, dar brațele secundare sunt mult mai înguste. Sognefjord este o creație de eroziune glaciară a ghețarilor care, cu mii de ani în urmă au acoperit Alpii Scandinaviei. În timpul erelor de încălzire a climei, ghețarii au început să coboare spre mare, pe vălile râurilor deja existente sau creeându-și singuri văi de scurgere pe care le-au adâncit. La gura de varsare în mare, acest fiord este relativ puțin adânc datorită existenței unui prag format din
Sognefjord () [Corola-website/Science/311447_a_312776]
-
coboare spre mare, pe vălile râurilor deja existente sau creeându-și singuri văi de scurgere pe care le-au adâncit. La gura de varsare în mare, acest fiord este relativ puțin adânc datorită existenței unui prag format din morenele depuse de ghețarii de odinoară. Acest prag separă în bună măsură apele mai calde ale fiordului de cele mai reci ale Oceanului Atlantic, realizând o zonă de mini-climat sensibil mai favorabil vieții de-a lungul întregului parcurs al fiordului. Ca urmare, peisajul acestui fiord
Sognefjord () [Corola-website/Science/311447_a_312776]
-
face ca eroziunea puternică să transporte materialele grosiere la baza acesteia în lacul pliocen, materiale din care se vor contura platformele piemontane Cotmeana, Cândești și Gruiurile Argeșului. Deși perioada Cuaternară (1,7Ma) este caracterizată de oscilațiile fazelor glaciare și interglaciare, ghețarii au modelat numai zona montană din nord iar în zona subcarpatică a funcționat un sistem de modelare periglaciar care are ca depozit reprezentativ luturile-argilose (depozitele loessoide) de pe platoul Gruiu de la Câmpulung. În Cuaternar datorită coborârii nivelului de bază, râurile s-
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
din învelișurile acesteia, hidrosfera. Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată există în oceane și mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se găsește în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitații solide, sau ninsoare. Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații lichide, ploi, și ape freatice sau subterane. În atmosferă, apa se găsește sub formă gazoasă alcătuind norii
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
a resurselor de apă susceptibile de a furniza apă potabilă, problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii. Apa se găsesește sub diverse forme în natură: vapori de apă și nori în atmosfera, valuri și aisberguri în oceane, ghețari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub pământ, râuri sau lacuri. Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o forma într-alta, prin evaporare, precipitații și scurgeri de suprafață. Datorită importanței pe care o
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
Novaia Zemlea fiind din punct de vedere geologic o continuare a Munților Ural. Arhipelagul este separat de continent de Strâmtoarea Kara. Cel mai înalt vârf din Novaia Zemlea măsoară 1.070 m. Pe cea mai nordică insulă există mai mulți ghețari, iar cea din extremitatea sudică are climat de tundră. Printre resursele naturale se numără cuprul, zincul și plumbul. Populația băștinașă este formată din aproximativ 1.000 de neneți, care se ocupă în special cu pescuitul și vânătoarea de foci. Rușii
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]
-
a desfășurat testul a dus la presiuni apropiate de cele generate de cutremurele de pământ, adică la o magnitudine de 6,97 pe scara Richter, ceea ce adus la o avalanșă a 80 de milioane de tone, care a blocat doi ghețari și a creat un lac lung de 2 km. De-a lungul istoriei existenței poligoanelor nucleare din Novaia Zemlea, în zonă au fost efectuate 224 de explozii atomice cu eliberarea a 265 megatone de energie explozivă. Prin comparație, în timpul celui
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]
-
Termenul aisberg, iceberg sau ghețar plutitor (posibil din neerlandeză: "ijsberg", sau din germană: "Eisberg") desemnează un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei, care navighează spre zonele calde ale globului influențând clima zonelor învecinate și stingherind navigația maritimă. Cuvântul
Aisberg () [Corola-website/Science/299879_a_301208]